215 matches
-
incert. O mînă mi-a poposit pe umăr și un parfum plăcut În nări. Am inspirat temeinic. N-am recunoscut-o după efluvii, dar am contra atacat În ju riu, simțind că apariția spectatoarei Întîrziate Îmi va schimba programul. Am șarjat: — Avem interpreți mult mai buni decît cei de azi. Îi veți putea urmări mîine. Nu trebuie să ne grăbim să le dăm tuturor nota maximă. — SÎnt Erica, știi, soră cu Eva cea Mică din..., a spus apariția, iar eu am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ea desemnează momentul istoric în care pămîntul devine conștient de limitele sale, iar oamenii de interdependența lor, în fața căreia nimeni nu mai este la adăpost. În profunzime, însă, ea pare să reprezinte "ultima iluzie a iluminismului" (William Pfaf), ea conține șarjează ironic Bruckner un cuvînt în plus (monde) pentru că nu atinge pe toată lumea cu binefacerile sale propovăduite, cîtă vreme doar 10 % din populația lumii deține 70 % din bunurile și serviciile disponibile, 65 % nu au telefon, iar 40 % nu au nici măcar curent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cu propria urină și nici momentul în care El se cacă într-o pungă, Ea ținîndu-se de nas, ci tocmai acea acalmie în care replicile încearcă parcă să pună surdină ororii. Într-un fel, Dorbanțu preia o serie de gesturi șarjate după logica unei expresivități mai puternic marcate specifice spectacolului de teatru, unde actorul trebuie să realizeze o priză directă cu spectatorul. Din păcate, nu și aceasta este logica filmului filtrat printr-o mulțime de medii care fie amortizează, fie intensifică
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
materialismului istoric marxist sau a ceea ce ține de experimente, eu le-aș spune mai în acord cu realitățile epocii, și care țin de expresie". "Formalismul" astfel înțeles are un caracter ambiguu, putînd fi progresist sau conservator. De exemplu "formalismul rus", șarjînd "o întreagă societate feudală întîrziată, simbolistă", ar fi "revoluționar", însă în alte împrejurări, "cînd, dimpotrivă, situația socială și istorică se află în mișcare, în profundă transformare, sau cînd progresele științei și ale tehnicii sunt în mișcare și în profundă transformare
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
pe fiecare nu în virtutea unei plan de dominație a lumii, a unei agende secrete, ci din prostie, cupiditate, mediocritate. Prostia pune în mișcare lumea, fiecare vine cu propria sa doză de imbecilitate, cu propria incoerență și regizorii nu ezită să șarjeze pînă la grotesc acest fapt în cazul cuplului de idioți patenți, Chad și Linda, care se hlizesc, se maimuțăresc, imaginează scenarii și le duc la îndeplinire cu determinarea lipsită de complexe, voioasă chiar a tîmpitului autentic. Cei doi par programați
Idioții by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7898_a_9223]
-
cele care o acompaniază are ceva din atmosfera vechilor piețe de sclavi, nu doar prin controlul medical al imigranților care se izbește de pudoarea și demnitatea unora, cît mai ales prin negocierea căsătoriilor, biletul intrării în Lumea Nouă. Crialese chiar șarjează puțin în scena în care imigranții sunt direcționați pe diferite coridoare în șir indian, coborînd încolonați de la un palier la altul pe scări pe muzica sugestivă a Ninei Simone. Marele ceasornic birocratic funcționează exemplar, și asemeni rondului pe care-l
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
aia bați, scuturi pomii - și hai așa înarmat la luptă. Un turc călare îl ia la ochi imediat. Și zicând așa spre dânsul calul întețește Argineanu stă, nici nu se clintește... Urmează o scenă ca-n filme - Robin Hood. Turcul șarjează, învârte sabia, să-i reteze mârlanului capul, acesta fandează, se apără "cu groaznica prăjină". Turcul cade mort mușcând pământul. Intervine un om al armelor reale, un specialist, care se cam îndoiește de veridicitatea faptei. E căpitanul Alazonios. Un mercenar. Care
Un Hercule valah by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7431_a_8756]
-
cuiva căruia îi place să citească cu pușca pe genunchi, câinele la picioare și câteva cutii de bere în preajmă, în timp ce flegma sa amară constituie libația în cinstea celor care au făcut legea cu pistolul. În acest ultim film, Eastwood șarjează cu toate efectele care l-au consacrat configurând portretul unui dur incasabil care ascunde însă o inimă de aur, inima Americii în pieptul unui colonist îndepărtat dintr-o fotografie îngălbenită.
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
cu tot cu recuzita ei pompieristică aceasta este instrumentată erotic sau ironic servind, spre exemplu, construirii unui fictiv profil eroic al adolescentului miop. Este un mod de a deghiza afecte, de a se proteja și în cele din urmă, chiar de a șarja ironic. În familia lui Michael Ehrenreich nimeni nu mai crede în comunism, de la tată la mamă toți tânjesc după produsele pe care unchiul Heintz (Ignaz Kirchner) rămas în Germania Occidentală le transportă ilicit. Comerțul viu cu Vestul se traduce de
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
pe vremi, odată,/ A mele stihuri de aramă/ Cu proza ta cea nesărată.” Destinatarul presupus este Octavian Codru Tăslăuanu, co-director al Luceafărului, împreună cu Goga și Al. Ciura. Între Goga și Tăslăuanu a existat o vremelnică răceală, pe care Topîrceanu o șarjează. În nume propriu, de astă dată, îi va scrie celui din urmă, în revista „Însemnări literare”, niște Catrene improvizate: „Ca o cometă fără coadă/ Ai apărut pe firmament,/ Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă - / Dar n-ai talent.”. Vocile
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
Mazilescu, Radu G. Țeposu, Mircea Nedelciu, Alexandru Vlad, Eugen Suciu, Ștefan Agopian, Ioan T. Morar, Stelian Tănase și chiar Florin Călinescu (în anii începuturilor, când, tânăr actor fiind, comitea pe ascuns poezii). Scena cu Mircea Cărtărescu și Traian T. Coșovei șarjând turnătorii la restaurantul Uniunii Scriitorilor e de un umor nebun: „A dat ochii peste cap, s-a întors către Traian și a început: - Bătrâne, azi noapte am compus un poem genial! - Cum îi zice? - Luceafărul! S-a făcut o tăcere
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
divorț la fel de neoficial pe cât fusese cununia, și aceea a copilului la patruzeci de ani, obligat de boala mamei să se comporte în acord cu vârsta, dar rămânând, la urma urmelor, un simplu fiu și nimic mai mult. Prima criză e șarjată ironic de vocea din off de care pomeneam. A doua nu îngăduie însă asemenea clovnerii: „Zelda îmi zgândărise cele mai traumatizante complexe, înrădăcinate în animalitatea mea elementară. Indiferent ce i-aș fi spus, ar fi sunat a gargară atât timp cât ea
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
mea vor trece...), autorul ‘adevărat’, să zicem așa, nu poate fi decât Macedonski. Scuturat de poezie, și lăsat, la judecata satirei, doar cu pretențiile. Pe când Unui poetrastru e un atac epigramistic lipsit de orice sare și piper, Da... nebun!, care șarjează Castele în Spania, una din fantasmele cele mai reușite ale aceluiași Macedonski, pare un moft vehement, scris pe limba criticului social, nu pe aceea a poetului: „Mulțime brută și ingrată!/ Cu-a mea cântare nu putui/ În via- ță-mi să
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
va alege de o pagină ca aceasta? Va avea nevoie, cu siguranță de două note de subsol, dintre care una va glosa asupra ținutei șefilor de întreprinderi din anii optzeci, iar cealaltă asupra garderobei managerilor de la începutul noului mileniu? Risipă. Șarjez, desigur, un pic. Vreau să ajung, însă, la chestiunea tactului. Chestiune la care m-am referit fugitiv mai sus). Mioara Apolzan n-ar fi lăsat, în O vară cu Maia, să scape astfel de improprietăți de atitudine. Nu că ocazii
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
ne scot însă pe turnanta unor idei poate chiar prea vizibil plasate și ambele acuză neverosmilul, parcă pentru a sublinia natura unei reflecții care se vrea serioasă sub acoperirea comicului. Leopoldo se trezește peste noapte transformat în vedetă, funcționarul interpretat șarjat de Roberto Benigni are tot ce poate fi mai reprezentativ și în același timp mai anonim. Ceea ce explorează regizorul este mecanismul unei popularități mediatice care proiectează omul fără însușiri într-o personalitate închipuită, „famous for being famous”. Aici avem o
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
unic. (Ceea ce ar fi, ca procedeu, perfect exsanguu și, în consecință, inadecvat unei cărți în care sângele țâșnește de peste tot.) De fapt, Mușina are ce are cu orice tip de discurs care s-ar putea preta oficializării. Așa se explică șarja la adresa semioticii (sunt delicioase paginile care transcriu prelegerile lui Florin Angelescu Dragolea, dedicate, fără excepție, lui Proust) sau, la celălalt capăt al spectrului, hiperbola marotelor privind insuportabila ușurătate a studenților de azi (Bubu și Lulu fiind două splendide fantoșe modelate
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
Ridicând însă ștacheta atât de sus, e puțin probabil că o atare dorință ar putea fi, vreodată, îndeplinită. Nu numai în ceea ce-l privește pe autorul Inspecțiunii. Să nu uităm că însuși Caragiale trece nonșalant pe lângă profunzimile personalității lui Hasdeu, șarjând superior (și nu o singură dată) „mofturile” spiritiste ale acestuia. Ar trebui să conchidem că nu-i e dat niciunui muritor, fie el oricât de inteligent, să-și înțeleagă (citește: să-și înțeleagă cu adevărat) semenii. E, până la urmă, blestemul
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
inocența. Inocență? În mai multe rânduri, autorul acestui studiu se referă la selecțiunile pe care diverși lectori le fac din opera lui Marin Preda, reținând numai ceea ce le convine. Nu altfel decât tendențios procedează el însuși, distorsionând profilul scriitorului și șarjând, cu un trist aplomb, înspre caricatură.
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
începe: ,Calistrat Hogaș redă..." Iar Călinescu avea el un gest, cînd se enerva, parcă-l văd, se lovea peste mîna lui grăsuță, pe care o ținea la piept, cu cealaltă palmă. Așa făcea... În Scrinul negru, de exemplu, personajele sînt șarjate, orice autor carichează lumea, nu poți să iei imaginea drept document. Dacă vrei să știi ce s-a întîmplat, deschizi o carte de istorie. Și totuși, oamenii citeau literatură ca să afle. De-asta făceau coadă la Delirul, de exemplu. Credeți
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
nu ca să mă pot apropia de ele, ci ca să găsesc motivele pentru a mă depărta. Îmi stârneau repulsia mai ales femeile dispuse să exhibe - ele între ele - o vulgaritate de care nu se jenau, ci erau mândre și chiar o șarjau. În orice caz, nu aveam nici o îndoială că, atunci când eram îndepărtată, ceea ce nu trebuia să aud era abject, era murdar, dezgustător. Nu simțeam interdicția ca pe un fruct interzis, ci ca pe o intuire a urâțeniei lumii. (Acel resentiment împotriva
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
trecutul pierdut, dramă crizei de identitate, hătișul relațiilor sociale, ca și al celor intime. Șanse aduse de maladia Alzheimer Small World îmbină cronică socială a unei familii de industriași elvețieni cu studiul unui caz de Alzheimer și proza psihologică, toate șarjate abil, încât capătă o turnură de thriller citit cu sufletul la gură. Eroul, Konrad Lang, ajuns la 60 de ani, a dus o viață de marionetă folosită pe tot parcursul vieții de familia Koch: tovarăș nedespărțit din copilărie al lui
Memoria ca teritoriu periculos by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3885_a_5210]
-
acestea, cu protagoniști ce par unul și același, scot la vedere schelete culturale, mitice ori de basm (Epopeea lui Ghilgameș, Odiseea, romanul cavaleresc, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Noul Testament etc.). Măreția hipotextelor basculează, și aici, în ridicol și șarjă: de pildă, ceea ce se anunță ca un turnir de arme nu va fi decât un joc de table; lui Kanel, prietenul cu care vânase lei în vechime, întors din Împărăția Umbrelor, Nazaret îi oferă iubita pentru a-l salva de la
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
Apolon, crezului meu,/ Mă topesc tainic, însă mereu/ De ale patimilor orcane” (Amicului F.I.). Aici stă explicația bipolarității romanului. Codificarea e o consecință, nu un accesoriu. Exercițiul gigantesc al Florinei Ilis e un act empatic de mare intensitate, nu o șarjă. De altfel, însăși imaginea lui Eminescu, așa cum se detașează ea, e un indiciu categoric în acest sens. Poetul nu apare nicidecum idilizat. Scenariul n-are nimic de melodramă, destinul nu se pretează romanțelor kitsch. Dimpotrivă. Tușele sunt adeseori crude, dar
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
Va fi oare tot posesorul de calviție sau altcineva, superiorul lui, bossul, stăpânul? Cum se va desfășura dialogul? Și unde? Chiar așa, unde? Aici? În altă parte, la alt etaj, Într-un birou, Într-o cameră de tortură? Sigur, exageram, șarjam - nu suntem În Evul Mediu, ce naiba! Butuc, ghilotină, autodafé - să fim sobri, un glonte bine țintit În frunte, cavalerește, rezolvă problema simplu și eficient, faptul că se Întâmplă În dormitor, la toaletă sau pe coridor nu mai contează... Ba, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se știe, dar, pentru orice eventualitate, a primit În dotare un pistol militar și o dischetă civilă cu care să-i Învețe minte pe dușmani, oricine ar fi ei și oriunde s-ar afla. Mai e cazul să precizez că șarjam și Încercam să fiu ironic ca să nu mă las cuprins de starea de nesiguranță care Îmi dădea iarăși târcoale? Unde o fi plecat Eveline? Nu contează. Oricum, undeva În afara Centrului, după toate probabilitățile. O fi de bine? După cum arăta persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]