93 matches
-
responsabilă implicare din partea ambelor părți, de profesionalism. Solist al Concertului de Felix Mendelssohn Bartholdy, violonistul Ilian Gârneț, originar din Chișinău, este o natură muzicală sensibilă, de temenică, de convingătoare implicare în actul adresării; nu forța, ci echilibrul interior, nu consistența șarjată a sunetului, ci transparența culorilor timbrale, siguranța reflexelor privind tehnica instrumentală, constituie împreună datele importate ale cântului său; ...cele care i-au adus distincții importante la marele Concurs "Regina Elisabeta" de la Bruxelles, la Concursul de la Sion, spre exemplu. Au cântat
Orchestra tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7000_a_8325]
-
alege între iubirea pătimașă și datorie, iar aceasta în favoarea unei demnități a onoarei, a onoarei deloc condiționată conjunctural în contextul social al epocii? Poate acesta este motivul pentru care Caramitru plasează avatarurile dramei într-o viziune de înclinație onirică deloc șarjată, viziune care face posibil ca, în plină vară, fulgii de nea, semne ale uitării, să ascundă treptat asperitățile dramei în perspectiva depărtată a timpului. Eventual a timpului nostru. Alte momente? Alte evenimente ale stagiunii? La Ateneu, în Sala Mică, l-
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]
-
deblă, babaroase, huseni, carcaboase, țurăs, soileală, ciușcă, astereală, ciuin, mișighină, țumbaișpil ș.a.m.d. Niculae Gheran e o limbă rea, valahă. Circumscris zonei care ne-a dat o seamă de esteți cinici, uneori bijutieri ai pitorescului provocator, modelează tipuri umane șarjate, fără a economisi detaliile derizoriului. Nenumărate adnotări au concentrația unor picături de venin. „Tovarășului Roman” (Valter) „îi place să se laude că decretul de colonel i l-a semnat Mihai I”. Leonard, un june cu veleități actoricești, obișnuiește să se
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
teoretic, încă adjunctul său la Institut), pe care Vârgolici o reproduce din puțin comentatul volum al lui I. Oprișan - G. Călinescu. Spectacolul personalității. Dialoguri adnotate (Editura Vestala, București, 1999), sugerează tocmai existența unui anume curaj călinescian. Căci, într-un stil șarjat și ironic, parodiind limba de lemn a epocii, Călinescu îi cere lui Vitner, pe șleau, să demisioneze!... Reușită este și secvența dedicată lui Perpessicius. Începuturile actualului Muzeu Național al Literaturii Române sunt rememorate aici, cu aceeași precizie și sobrietate ca
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
călugărițe de la Văratic, hangița Zamfira de la Broșteni, Magda - sora fostei iubite Floricica - și alte cîteva). Ferească Dumnezeu însă ca femeia să fie urîtă, pentru că atunci, de sub pana lui Hogaș se ivesc făpturi teratologice (Anica, fata gușată); o suită de portrete șarjate vor fi și cele cîteva încercări de nuvelă produse de Hogaș (Cuconul Ioniță Hrisanti, Duduia Marieta). Cu o asemenea percepție asupra umanului, nu e de mirare că scriitorul și-a făcut din singurătatea absolută un țel suprem. Revelația din capitolul
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
Concerte din str. Berthelot, l-am reîntâlnit pe bas-baritonul Cristian Hodrea; dispune de o voce atent cultivată; este un tânăr artist consecvent orientat spre cunoașterea, spre revelarea adevărurilor intime ale partiturii, aspecte pe care le restituie cu o elocvență deloc șarjată. În compania Orchestrei Naționale Radio, a dirijorului Horia Andreescu, a Corului Academic al instituției, organism condus de maestrul Dan Mihai Goia, Hodrea a susținut dificilul rol al Evanghelistului din Oratoriul bizantin de Paști, „Patimile și Invierea Domnului”, de Paul Constantinescu
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
2012, 240p. Autor a nouă volume postdecembriste, majoritatea de proză scurtă, dar foarte activ și ca dramaturg sau publicist, ieșeanul Cătălin Mihuleac revine în actualitatea editorială cu un roman care concentrează principalele trăsături ale literaturii sale: satira politică burlescă, grotescul șarjat și parabola distopică, ridicîndu-le la puterea unui fantezii dezlănțuite. Aventurile unui gentleman bolșevic își extrage materia dintr-o zonă exploatată în ultimul deceniu pînă la saturație, cu rezultate dintre cele mai diverse: ultimii ani de ceaușism. Și o face apăsînd
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
Feng-shui, feng-shui, ești nițel cam șui, tovarășe poet Pulică!, îl puse la punct Cîrmaciul. (...) Bine ai spus, mînca-ți-aș fuduliile pe grătar!”. Demonstrativ pînă la tezism, kitschosul narator omniscient comite, apoi, eroarea de a împacheta o compoziție abracadabrantă, alterată de trivialitatea șarjată a stilului, în hîrtia de ziar a unor cogitații pamfletare de rutină despre natura regimului și a manifestărilor sale: „Iată, spunea printre rînduri vocea de buhai a bardului Păunescu, muzicile rock și folk pot fi domesticite în slujbe mult mai
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
la un caz real, dar nu am reușit să-l identific. Câteva portrete-pamflet cu adresă precizată - al lui Ion Iliescu, transparent botezat Ilișoiu, al Elenei Ceaușescu, al lui Gheorghe Pintilie alias Pantiușa Bodnarenco, al lui Ceaușescu însuși - sunt totuși prea șarjate. Par scrise în atmosfera imediat postdecembristă. Datează, literar vorbind. Apar fulgurant în ambianță și Dej, și Teohari Georgescu și alți plauzibili mandatari ai Diavolului lăsat liber să acționeze, jumătate de veac, în absența Celui prea înalt, retras în interval din
Diavolului, o jumătate de veac by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3367_a_4692]
-
nici propria casă. Subiectul e dintre cele mai fragile și ar fi meritat un tratament ca atare. Cu delicatețe stilistică și, pe cale de consecință, cu delicatețe narativă. Or, până și paragrafele memorabile dau senzația de colaj și ready made. Scenele șarjate oferă cele mai concludente exemple. Pentru că Valeria Stoican e membră a unui cor de amatori, era musai ca repertoriul (foarte sărac, de altfel) să fie nu numai inventariat, ci și citat: Treceți batalioane, Sara pe deal și, în sfârșit, Totuși
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
al plenerismului românesc, în care sînt integrate patru mari momente ale istoriei picturii noastre moderne: Aman, Grigorescu, Andreescu și Luchian. Întreaga sa pictură din ultimii ani este un joc viu și voluptos, un dialog explicit, uneori în termeni protocolari, alteori șarjat și incendiar, cu istoria artei românești, în general, și cu cei patru mari artiști, în particular, pe care Săvescu îi cunoaște, s-ar putea spune, consubstanțial. Acest joc și această conversație nu sînt, însă, doar modalități mimetice de ,,reactualizare", de
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
încununată, conform tradiției, cu câte un spectacol de teatru, asaltat pur și simplu de iubitorii Thaliei din Bistrița. Prima seară a fost dedicată la Sinagoga din oraș Teatrului muzical din Galați, sosit cu spectacolul Țiganiada, în regia Isabelei Oancea, prea șarjat, poate, dar gustat de public pe linia comică a situațiilor și limbajului. Teatrul Național din București a fost prezent cu o adaptare după Eugene Labiche, în regia lui Dan Tudor, intitulată Amor în farmacie și având în distribuție actori cunoscuți
CÂND ARTELE ÎȘI DAU MÂNA LA BISTRIȚA [Corola-blog/BlogPost/93508_a_94800]
-
ei, care vizează caractere, atitudini, mentalități etc., iar clasicismul acestor creații lirice este asigurat de conciziunea stilistică și de ținta moralizatoare urmărită de autor. După evenimentele din 1989 de la noi din țară s-a răspândit „boala” ... hanndicapaților, a bolnavilor închipuiți, șarjată astfel: „Cu prea banalul meu statut / De sănătos, am tot pierdut / Dar m-am zbătut și-am triumfat, / De mâine sunt handicapat!”/ Tranziția prelungită, tot după acest an de răscruce, este văzută cu scepticism: „Chiar de nu sunt un pesimist
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
ei, care vizează caractere, atitudini, mentalități etc., iar clasicismul acestor creații lirice este asigurat de conciziunea stilistică și de ținta moralizatoare urmărită de autor. După evenimentele din 1989 de la noi din țară s-a răspândit „boala” ... hanndicapaților, a bolnavilor închipuiți, șarjată astfel: „Cu prea banalul meu statut / De sănătos, am tot pierdut / Dar m-am zbătut și-am triumfat, / De mâine sunt handicapat!”/ Tranziția prelungită, tot după acest an de răscruce, este văzută cu scepticism: „Chiar de nu sunt un pesimist
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
în care se remarcă acea înclinație naturală de a observa totul a publicistului ,,cârtitor”, cultivând un ,,stil viu, direct, nervos, cu viziuni de calambur, anecdotic, paradoxal, bășcălios și nonconformist”. Urmează etapa ,,comediografică”, unde apare o ,,lume burgheză, voit caricaturizată și șarjată, de realism social, de moravuri, cu verism și culoare locală”. Etapa ,,nuvelei tragice” se caracterizează prin ,,naturalism (cazuri clinice) și farsa tragică, horror și suspans”, amintind de Dostoievski și Zola (vezi Călinescu, n.n.). Etapa ,,Momente și schițe” este cea în
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
un zid imens. În rest, / Bucăți de lenjerie și prosoape / Stau agățate-n corcoduși de ceară, / Prin naufragiul marelui vapor, / Aceleași la același numitor, / O garderobă pentru zi sau seară”. Stăpânirea corectă a termenilor din limbajul popular și utilizarea lor șarjată este o caracteristică a volumului de față. Volumul Crosa de golf e realizat cu elemente din vecinătatea realității trăite cu lectura, crosa fiind profesia care-l propulsează pe autor în timpuri mitice ori mai apropiate: „Dar vreau să știi că
Costinel Popescu: Crosa de golf () [Corola-blog/BlogPost/339560_a_340889]
-
șarja, ironia, satira sunt omniprezente în toate poveștile lui Ovidiu Creangă, chiar și atunci când povestea are un subiect trist. El știe, precum românul cel bun, să facă haz de necaz, chiar în vremuri potrivnice. Un proverb, o cugetare, o reflecție șarjată, o poezie, un catren, pot smulge omul din necazul cotidian. Și atunci, scriitorul și-a atins scopul. Pentru că literatura, are acest nobil țel: de a te face să zâmbești, să te înseninezi, chiar să râzi. Chiar și de o oală
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
cotlon al demisolului clădirii din Armeană, sîntem vizitați de Baba, venit într-un juriu. Nu-mi pot reprima orgoliul de-a reproduce momentul în care, arătîndu-i pînza la care lucram, îi și divulg titlul: Nuntă la Dorohoi. Cu specificul destul de șarjat al tîrgului... bilingv. Declanșîndu-i marelui pictor de gen grimasa încîntată. În alt moment, mai tîrziu, îmi intitulam textul din Cronica Taci cu baba!. Și mă amuzam pe seama blîndeții cu care maestrul îngăduia răzgîiaților lui ciraci toți talentați, evident să i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fie...! Adică așa și-așa... Și de aia vrem să te-ntrebăm: sîntem vinovați sau nu? Autorul: Dar voi ce credeți? Gh. P. unu: ...Păi..., la drept vorbind... sîntem vinovați (de accentuat derizoriul în care cade cuvîntul "vinovat"; în continuare, șarjat "banchetul" cu pîrjoluțe, vin... și împăcarea cu sine... adică cu propriile porcării...) Gh. P. doi: Da, sîntem vinovați... Gh. P. unu: ...Și nevinovați... Gh. P. doi: ...da, și nevinovați... (simultan vor spune aceste două cuvinte din ce în ce mai neclare, cu literele inversate
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a lirismului și, prin experimentarea unor formule poetice variate, exprimă o continuă căutare. Versul alb alternează cu cel rimat, rezonanțe incantatorii, de descântec, se alătură formei șlefuite, amintind poezia lui Ion Barbu; frazarea naivă e în dispută cu o sintaxă șarjată savant, adesea lacunară, cuvântul rar, vocabula arhaică se integrează expresiei cotidiene, într-un efort de construcție originală. Lirică fundamental ambiguă, versurile la A., polarizate în structuri oximoronice, creează o tensiune semantică între conținut și expresie, cu efecte ironice izvorâte din
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
liric în care domină ironia, paradoxul și asocierile șocante. Volumul cel mai reprezentativ în acest sens este Vanități (1980); aici baladele caligrafice ale începuturilor devin, sub presiunea formulelor poetice la modă, parabole cu rădăcini în epica vieții cotidiene ori expresii șarjate ale unei viziuni poetice bonome, cu accente de parodie. Rama preponderent epică a tablourilor adună accente moraliste, vindicative, referințe ironice ori apăsat sarcastice: „Un paj își tatuează strănutul / pe pereți, / mai suntem acolo, / mai stăm liniștiți, / bem camfor / pentru orice
ARMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285455_a_286784]
-
scriitorul Octav Daniel e un alter ego al autorului), cu dosarul de existențe. În jurul celor trei grații de la Pădureni (Victoria, Tereza și Marcela), reprezentând trei tipuri ale eternului feminin, gravitează o suită de personaje masculine, cu o personalitate bine conturată, șarjată oarecum în cazul unora (Gaby de Severin și Ernest Corodeanu). Pregnante, personajele trăiesc în paginile romanului, care, cu o construcție mai riguroasă, cu un final în logica narațiunii, iar nu expediat (și din cauza apropierii periculoase de schema epicului de senzație
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
părtinind vinovata, care recurge la eternul șantaj al vărsării de lacrimi. Pentru triumful total al spiritului de melodramă, imorala pocăită, suferindă de inimă, se sfârșește înainte ca Iorgu și Maria să ajungă la căpătâiul ei. Un pigment ironic aduc scenele, șarjate, în care se fandosesc ipochimeni din înalta societate. Dialogul, pe lângă sforăitoare patetisme, conține replici inspirate și unele sclipiri de spirit. Decretată de Mihail Dragomirescu, cu argumente exorbitante, o „capodoperă”, piesa într-un act Jertfă (1909) a avut mai întâi premiera
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
teatrului, asigurând și direcția de scenă la unele spectacole. După înființarea Societății Dramatice, figurează între primii societari clasa I (1879). Aflat la început sub înrâurirea lui Matei Millo, L. își conturează treptat un mod propriu de interpretare, un stil burlesc, șarjat, din specia comicului naiv. A jucat în toate comediile și vodevilurile lui V. Alecsandri, fiind, printre altele, creatorul rolurilor Clevetici și Sandu Napoilă. A făcut, fără pic de înzestrare, multe traduceri (între care Avarul de Molière) și prelucrări de farse
LUCHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287877_a_289206]
-
dramă pasională compusă pentru actrița Maria Ventura) este un text de maturitate, care a suscitat admirația lui E. Lovinescu. Piesă de atmosferă, chiar dacă nu propriu-zis „ibseniană”, cum s-a afirmat, drama mizează pe fascinația ambiguă stârnită de vitalismul - poate cam șarjat, dar cu umbririle sumbru-extatice ale fatalității etc. - al unui personaj masculin „puternic”, ce ignoră candid constrângerile moralității burgheze comune. Puțin cunoscut, nereluat pe scenă după război și publicat abia în anii ‘70, textul rezistă la lectură și face o figură
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]