176 matches
-
atât de brut din viața cu un om apropiat pentru ca apoi, odată publicată cartea, să interzici orice lectură în cheie biografică, pe considerentul că ai făcut literatură. Vrând-nevrând, discuția își deplasează accentul din sfera literarului în cea existențială; și distincțiile școlărești invocate de Cezar Paul-Bădescu (autor - narator - personaj) sunt ignorate tacit. Nu toți cititorii cunosc însă dedesubturile, albiturile din care a ieșit acest roman. Mă număr printre fericiții ignoranți care nu știu cum e de fapt Luminița; și, neștiind, pot evalua cartea ca
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
Jurnalului unui jurnalist fără jurnal), la paginile de poezie ce pare încremenită în matricea stilistică a anilor 70, la eseul lui Mihai Ene speculând acolo unde nu mai e loc de speculație, pe tema postmodernismului & decadentismului, la sumele de improvizații școlărești despre Caragiale și Adrian Pintea și Radu Petrescu și.... Nu ne rămâne, prin urmare, decât să-i așteptăm, bătrânește, pe americani. Iar americanii vin. Andrei Codrescu publică o excelentă pagină din volumul său de nuvele - A Bar in Brooklyn - recent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
incorporat în chiar litera "i" a prenumelui din autograf). Întotdeauna scrieți cu creionul? Și pe ce scrieți de obicei? Emil Brumaru: Scriu cu creioane cu grafitul moale, îmi place ca vîrful să se înfunde în filă. Mai întîi pe caiete școlărești, de geometrie, cu o foaie albă și cu una cu pătrățele. Bruioanele le descîlcesc foarte greu. Dacă nu transcriu imediat, risc să pierd textul sau să-l transform, la sugestia literelor, cuvintelor, chiar a rîndurilor ce nu le mai înțeleg
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
zilele, până la terminarea liceului, scădeau vizibil, precum nisipul dintr-o cupă superioară a unei clepsidre. Părinții Inei vedeau că fiica lor era umbrită de acest gând, dar când era întrebată se scuza găsind diverse pretexte ce țineau de preocupările ei școlărești. Stătea închisă ore în șir în camera ei din care nu ieșea decât la masă sau când pleca la școală. Îi pieriseră până și scânteile acelea ce înfloreau adesea în ochii ei migdalați, care însoreau îndeobște întreaga casă. Sfătuindu-se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și domnul Opie se aplecă În afară. „Le Temps de Londres. Qu’est-ce que c’est que ça? Rien du tout? Le Matin et un Daily Mail. C’est bon. Merci“. Franceza lui i se păru celuilalt plină de fraze școlărești, folosite cu entuziasm și aproximație. „Combien est cela? Trois francs. Oh la-la.“ Omului cu fața albă Îi spuse: — Pot să vă fiu interpret? E vreun ziar pe care-l doriți? Nu mă deranjează dacă doriți La Vie. — Nu, nimic, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
continua la mine. Deși aici... e altfel... Când Încă mai venea sus, așezată În balansoar, lângă geamul mare al mansardei, distinsa septuagenară Își depăna amintirile Într-o franceză curioasă, când fluentă și plină de savoare, ca vorbitorii nativi, când stângace, școlărească, precum Începătorii sau autodidacții. Era un truc la mijloc. Dacă lucrul acesta ținea de domeniul evidenței, sensul său rămânea parțial ascuns inteligenței lui Întrutotul obișnuită. Ca și al Întrebării: Și ce limbi se mai vorbesc În oraș, domnule profesor? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost ajutat de Ioana Revnic, căreia îi mulțumesc pe această cale. ‹ A fi sau a nu fi original Volumul de debut publicat de Silvana Ramona Aconi, Timp oprit (Viața arădeană, Arad, 2000), cuprinde două categorii de versuri. Unele naive și școlărești, altele de o căutată originalitate, aproape ininteligibile. Iată două strofe din poemul An Nou, care ilustrează prima categorie: „Am mai pierdut un an din viață / De parcă n-ar fi existat, / S-a risipit totul în ceață / Și totul pare-a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
organizat răscoala împreună cu Cloșca și Crișan, cum a fost trădat, cum s-a desfășurat execuția sa și a lui Cloșca, în public, prin zdrobirea cu o roată grea. Toate aceste momente sunt, fără îndoială, impresionante, dar relatarea lor în versuri școlărești le anulează dramatismul. În plus, devine supărător, pe măsură ce înaintăm cu lectura (dacă înaintăm și nu adormim cu capul pe carte) un anumit stângism, generator de pasaje realist-socialiste: „A doua zi, duminica, / Horea coborî în sat; Ascultară sfânta slujbă, / După care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
denunță, pe de o parte, „pierderea sensului transcendenței lui Dumnezeu printr-o teologie raționalizată, care-L tratează pe Dumnezeu ca pe un obiect oarecare al gândirii”, iar pe de altă parte, „mumificarea unei gândiri ce rămâne încremenită în formele sale școlărești și care a pierdut orice contact cu mișcarea filozofică ori științifică actuală” (ambele vizează indirect curentul neotomist, dar nu numai). „Modernismul” de la sfârșitul secolului al XIX-lea văzuse just (întrucât aceleași probleme existau și atunci), dar a propus soluții false
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îngerul), acest amor era cauza cânturilor. Pe dl Gheorghe Doca l-ar fi putut interesa, pentru că mărturisește undeva că are de gând să scrie un studiu mai larg despre lumină la Eminescu. Pe scurt, înțelegerea poemului „S-adus amorul" este școlărească, în cheia punctuației maioresciene: „...iubirea și durerea nu numai că se sting, ci chiar se îngemănează ca surse ale creației: „cânturile" în care poetul „a îngropat" un „atât de trist amor" se trăgeau și „din jalea lui adâncă". De aceea
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
al lui Caragiale nu avea de unde să obțină toate informațiile cuprinse în această carte: multe din cuvintele operei caragialiene nu se găsesc în dicționarele curente, edițiile curente nu au note mulțumitoare. Rezultatul e, printre altele, că interpretările (nu numai cele școlărești) amestecă într-un mod inadmisibil fenomenele: adesea se consideră ca fiind deformare ceea ce constituia norma epocii, că e pronunțare incultă ceea ce era, dimpotrivă, conservatorism fonetic; trăsăturile limbii autorului sunt confundate cu cele ale limbii personajelor. În acest volum, seriozitatea filologică
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
am observat audiind momentele muzicale din lucrarea lui Sebastian Androne, spre exemplu, cel mai tânăr laureat, student al claselor de compoziție al Universității bucureștene de muzică. în rest... multe premii; de încurajare; puține perspective, multă confuzie și dezorientare stilistică, reflexe școlărești, lipsă de informare în plan componistic, orientări evidente spre zona cenușie, schimbătoare, a muzicilor comerciale. Marile instituții muzicale bucureștene au avut intenția de a încheia stagiunea în sonorități ample, prin con--certe grandioase. Au fost programate mari opusuri ale repertoriului vocal-simfonic
Final de stagiune muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7090_a_8415]
-
a epata, ci de a altoi spectaculosul pe trunchiul banalului, al cotidianului. Jocurile de sens, de imagini, de stări și expresii i-au asigurat până acum un profil original în rândul prozatorilor postdecembriști contemporani. Că placarea literarului (în cea mai școlărească definiție) pe real a devenit marcă să vedem și în recentul său volum, Recreații cu Babi, publicat în toamna aceasta la Editura Brumar. Cartea este o culegere de tablete publicate în "Suplimentul de cultură" și în "Gazeta de Sud", tablete
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]
-
Dumitru Radu Popescu știe însă ce a scris în respectiva narațiune, în care nu apare nici o aluzie la Partidul Comunist sau la vreo mișcare de rezistență a acestuia, și de aceea a dat întregului volum titlul nuvelei nedreptățite de interpretarea școlărească tendențioasă din anii '80. Putem spune că provocarea conținută este, în fond, una la relectură. Ediția nu este revendicată de cineva, singurele indicații fiind cele ce privesc prefața (excelentă, aparținându-i lui Cornel Ungureanu) și cronologia. Totuși, la finele volumului
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
îngerul poposit în Italia în casa unde se află o bătrână și stimabilă doamnă croită din frustrări, cocleli și prejudecăți prăfuite. Tânăra româncă este angajată ca asistentă a aristocraticei doamne și de la prima înfățișare pe peron cu rochia simplă, săndăluțele școlărești și mâinile împreunate în poală, personajul își afirmă vocația, unicul scop: acela de a înmuia și inimile cele mai bătrâne. Roca din care pare confecționată signora Gemma (Ilaria Occhini) nu este însă atât de solidă pe cât pare, iar Angela îi
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
omului nu e posibilă în afara umanismului. Călătoriile întreprinse în țară sau în Europa, de la Bistrița, București, Sîngeorz sau Cîmpina, pînă la Barcelona, Madrid sau Atena, îi dau ocazia unor minuțioase notații livrești, a căror amănunțime aduce uneori cu pedanteria conspectelor școlărești: audiții muzicale, expoziții de pictură sau romane citite sunt descrise cu ochiul neutru al unui observator care, înregistrînd informația, nu știe prea bine ce să facă cu ea. Autorul este atins de candoarea unui spirit lipsit de agresivitate, cumsecădenia lui
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
mai reușită dintre piesele trilogiei, în Apus de soare, scriitorul, posesor al unei culturi istorice reduse, s-a documentat intens, citind aproape tot ce se afla în acel moment la dispoziția publicului asupra celebrului domnitor. Partea de documentare vizibilă și școlărească reprezintă cel mai neplăcut lest în construcția ansamblului: referințele istorice explicite, replicile diferitelor personaje în care se povestesc bătălii ori scene de înfruntare sunt relativ numeroase și transformă drama în litografie cu scop didactic. Episoade parazitare de acest tip se
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
al Țiganiadei. Nici Iulian Boldea nu se abate de la o atare regulă simplistă. Ion Budai-Deleanu, comicul epopeic se numește contribuția lui. Păcat. Daniela Petroșel urmărește, fără nerv, dimensiunile parodicului. Altă Daniela, Filip, e încă și mai jos, cu o analiză școlărească și opacă a Metaforei ca unitate minimală de sens în cânturile X și XI ale epopeii. Dacă acestea (și altele, pe care nu le mai enumăr) sunt, totuși, plauzibile într-o măsură oarecare, inserarea, în corpul Caietelor simpozionului, a două
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
condiție personală, făcînd afirmații care rețin atenția cititorului. Restul par agățați de o grindă nevăzută pe care spiritul lor culisează cuminte și previzibil, precum paletele care se rotesc la unison în bătaia aceluiași vînt. Răspunsurile lor sînt de o netezime școlărească și stupefiantă, care uimește la gîndul că vine din partea celor care dau tonul în învățămîntul superior. Intuind că reacțiile doctrinarilor îl vor dezamăgi pe cititor, Bogdan Mandache îi preîntîmpină amărăciunea, afirmînd în prefață că „filosofia franceză nu este în impas
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
găsit. Spre deosebire de Rembrandt, Degas a fost interesat de-a lungul carierei sale mai ales de morfologia modelelor și mai puțin de personalitatea lor. Mai mult, desenele și cele câteva uleiuri incluse în expoziție nu sunt mult mai mult decât încercări școlărești și au o prea mică legătură cu ceea ce admirăm la Degas. Nicăieri nu este semnificația drumului parcurs de Degas, de la studii academice la o libertate de folosire a mijloacelor de exprimare fără egal la sfârșit de secol al XIX-lea
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
în stare să-ți reprezinți reprezentările celui cu care vorbești este o cunoaștere de grad secund la care puțini au acces. Jean Vélicy știa că, pe lângă talentul lui de causeur spiritual, avea nevoie de cunoștințe inexistente în pachetul de truisme școlărești și gongorisme patriotarde servit de-a gata turiștilor străini, indiferent de unde vin, cine sunt și ce știu (sau nu) dinainte despre România. S-a pregătit temeinic pentru ca grupul de medici, „oameni cultivați, interesați, citiți, fini observatori și amatori de cultură
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
în revista noastră, în ancheta dedicată dramaturgului (apărută ca supliment, cu câteva numere în urmă), am citit cu oroare câteva (nu puține) puncte de vedere denotând, de nu de-a dreptul impostură, măcar primitivism cultural. Frazeologie golită de conținut, clișee școlărești, provincialism zgomotos. Acestea toate, repet, din partea unor oameni care, în mod public (adică în rubricile pe care le dețin într-o gazetă sau în alta), salută, periodic, noutatea câte unui punct de vedere. A doua cauză, pe care n-am
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
abordat subiectul edițiilor care, fără să fie critice sau științifice în cel mai înalt grad, sunt excelente instrumente de lucru, atât pentru filologi, cât și pentru publicul școlar și liceal. Reeditarea Hronicului... este o asemenea ediție, utilă fără a fi școlărească și riguroasă fără a fi pedantă. Se vede că spiritul editorului s-a identificat empatic cu spiritul celui care prezidează narațiunea, într-un demers care, fără să sacrifice exigențele filologice, scoate în prim-plan opera literară. Rezultatul este un Lucian
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
ca un țâr și merge săltat încercând să-și potrivească pașii după ritmul imprimat de șofer. Mișcarea ordonată, animată de un entuziasm real în cazul lui Ottik, și de unul aparent în cazul lui Pavek împrumută ceva din ritmul marșurilor școlărești dictate de diapazonul unor voci marțiale de instructori. Potrivirea pașilor ocazionează nu doar primul zâmbet, ci devine emblematică. Gestul școlăresc al unui ersatz de educație cazonă poartă cu sine o întregă istorie. Potrivindu-și pașii, cei doi nepotriviți creează o
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
Vom petrece minunat. Vii? De asemenea, am mai scris ceva poezii. Cea mai remarcabilă ar fi una intitulată: Am pășit în Cincinal. Îți voi trimite ceva... În ultimul timp am petrecut bine. In luna ianuarie am avut patru reuniuni tovărășești școlărești, una pionierească și una raională. Poți să-ți închipui că m-am distrat bine... Doar că-n februarie n-a mai fost niciuna, ca urmare a intervențiilor inspectoratului... Cu munca organizației o duc bine. Mă ocup mai departe de pionierii
Însemnări despre epistolograful Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6093_a_7418]