303 matches
-
Dar ce înseamnă două săptămâni când ele mai aveau atâtea lucruri de pus în valize! În primul rând trebuia să recapituleze unele capitole mai spinoase din materia cerută la examen. Apoi urmau și alte preocupări: schimbarea totală a ținutei de școlărițe, procurarea a o serie de obiecte de uz imediat și câte și câte... Au pornit grăbite spre casă. Urmară câteva zile febrile. Pentru atenționare obligatorie, fetele au afișat în camera lor de lucru: Trenul rapid spre Capitala Moldovei pleacă pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
prinsă În miezul dilemei, fără nici o explicație și nici un avertisment, mâna mea dreaptă a tastat 18. „Na-ți-o bună că ți-am dres-o“, mi-am spus mirat, urmărind cum falangele Își continuau trădarea, completând În dreptul ocupației, În loc de „pensionară“, „școlăriță“. „Ei drăcie, asta e răzmeriță În toată legea“, mi-am spus, puțin Îngrijorat, gândindu-mă că asistam la o clară insubordonare a trupului În fața voinței suverane. Ce era Însă de făcut? Puteam, desigur, să pun piciorul În prag (presupunând că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fuseseră Împăturite și așezate la loc În sertare, pantofii se aflau În dulap, cutia de farduri fusese ascunsă, iar șervețelele erau din nou În bucătărie. De ce să se fi Întrebat poliția dacă altcineva În afară de proprietara apartamentului se Îmbrăca Într-o școlăriță mare și drăgălașă? Ochii mi-au căzut pe o fotografie dintr-un ziar, Înfățișând un om mai În vârstă Încununat cu lauri, stând În fața unui lung șir de vase montate pe niște rafturi. În fiecare rezervor părea să se adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de popular În ultima vreme. Descria o femeie dotată cu mâini moi, și nu aspre, empatie și nu bici, care ajuta bărbații să se transforme În lămpi sau scaune pentru picioare, pudeli, scrumiere sau, mă rog, mai știu eu ce - școlărițe, poate. Cel puțin, așa o cunoscusem pe Dora, ca minette. Am sunat-o abia la câteva săptămâni după prima mea vizită din august 1926. Îmi era imposibil să uit toate lucrurile rușinoase pe care le făcusem. Chiar dacă noua vizită mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
obicei, Își aprinse o țigară și arătă cu degetul Îmbrăcat În piele spre pantofii cu toc de lângă oglindă. Dacă doream, eram liber să-i Încalț și să defilez o vreme ca un manechin pe podium. Doar nu voiam să rămân școlărița asta obraznică pentru totdeauna, cu siguranță aș fi vrut și eu să devin o „femeie respectabilă“? Mai devreme sau mai târziu trebuia să mă maturizez și eu, nu? Era imposibil să nu detectez ironia și mă simțeam ca un impostor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În ceea ce-o privea, „preferințele mele sexuale“ nu contau pentru ea. Și oricum, n-aveam nimic de ascuns, nu? Dacă ea, o bine-cunoscută minette era dispusă să dezvăluie particularități ale vieții ei intime, cu siguranță că și eu, ca școlăriță necunoscută, ar trebui să pot face asta. Sau mi-era jenă să recunosc că o vizitasem la Hotel Kreuzer? Personal, Dorei Îi venea greu să creadă că dintre toți oamenii, tocmai eu mă simțeam rușinat de eternul feminin. De parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pun problema așa. Faza Întâi din operațiunea Provocare la Cuplare este finalizată. Unul mai puțin pe listă! M-am cuplat cu un matador, mi-am pus-o cu el și deja l-am uitat. Lauren era la fel de zăpăcită ca o școlăriță. Ăsta era, cu siguranță, un progres rapid. Apoi suspină și zise: — Faza e că Dl. Madrid, care este de-adevăratelea luptător cu taurii, angajat cu jumătate de normă, arăta divin pe deasupra farfuriei cu kedgeree 1 când eram În avion noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din jurul meu aflate În trecere prin oraș. Fără Îndoială, aveam să fiu prost dispusă pentru tot restul vieții mele. Am urmat-o pe Marci la mezanin, unde ne-am trezit În fața imensului ac de oțel aflat În mijlocul sălii. Ca două școlărițe fugite de la ore, ne-am ascuns În spatele lui. De acolo puteam vedea tabloul lui Monet și băncile pentru vizitatori din fața lui, Îmbrăcate În piele neagră. —Uite-o acolo, șopti Marci. Singură. Ciudat. Sophia era așezată cu spatele la noi, dar, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se îndrăcește, iar genunchii goi ai fetei, săltați nervos, încep să se frece între ei, mîinile i se frîng a neliniște pînă cînd, aprinsă de-a binelea, fata se ridică de pe scaun, trădînd în ținuta ei încă acea cruzime proprie școlărițelor ce vor să pară mai mature decît sînt, își trece palmele peste fese, prelungind drumul lor în jos pînă la poala fustei, de care trage în speranța s-o mai lungească. Merge în față, rotește puțin scaunul de lîngă șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
potențialul pentru plăcere determinat tocmai de rigiditatea lui permanentă, de faptul că nu avea cum să se înmoaie și că va rămâne tot timpul exact așa cum era. Dacă n-ar fi fost fața îngrozitoare a lui Beverley, miopia ei de școlăriță și buclele ei ca din desene animate (și, desigur, mirosul acela de smântână: de la transpirație sau mai rău?), poate că ar fi reușit și Carol să rupă legăturile slabe care o împiedicau să fie propulsată pe orbita orgasmică. Creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
te aperi. La urma urmei, nu-i decît fratele meu! Ia-l, te rog! Văzînd că nu face nici un gest, apucă ea Însăși sfeșnicul. Fața ei crispată avea o expresie teatrală și cam copilăroasă. Ai fi zis că-i o școlăriță În rolul lui lady Macbeth, pe care simțeai nevoia s-o liniștești, spunîndu-i că toate Întîmplările din piesă nu-s chiar adevărate. Ca și cum ar fi fost Într-adevăr vorba de o repetiție, Anna porni cu sfeșnicul - care, bineînțeles, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am întors de la bar, el stătea aplecat peste rama geamului, răsucind ultima dintre cele patru țigări de hașiș cu marfa pe care-o ținea într-o pungă de tutun în torpedou. Două târfe de la aeroport, puțin mai mari ca niște școlărițe, cu fețe pătrățoase, discutau cu el prin geam. - Unde naiba crezi că mergi? îmi spuse, luându-mi cele două sticle de vin pe care le cumpărasem. Apoi, răsucind țigara pe bord, își reluă discuția cu tinerele femei. Vorbeau într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
suferită de propria mea mașină în urmă cu aproximativ doi ani când lovisem un ciobănesc german care traversase orbește strada în fugă. Mă oprisem atunci la o sută de metri mai încolo și mersesem pe jos înapoi, unde găsisem două școlărițe care vomitau în căușul palmelor la vederea câinelui mort. Am arătat spre urmele de sânge. - Probabil ai lovit un câine - s-ar putea ca poliția să-ți sechestreze mașina până ce vor face analizele de sânge. Vaughan îngenunche lângă mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
coapselor și pubisului, formau mariaje mereu schimbătoare cu contururile automobilului. Odată, eu și Vaughan am parcurs autostrada perimetrală de la sud de aeroport; am ținut cu grijă mașina pe mijlocul curburii suprafeței de asfalt, celebrând cu Vaughan sânul expus al unei școlărițe pe care o agățase lângă studiouri. În mișcarea mașinii de-a lungul acelei curburi, noi doi izolam geometria perfectă a acelei pere albe scoase din cămașa ei. Corpul lui Vaughan, cu pielea lui neplăcută la vedere și cu paloarea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
le furam și din descărcările sexuale ale lui Vaughan. În ultima vreme, am observat că femeile pe care le aducea în mașină seară de seară începuseră să semene din ce în ce mai mult, la culoarea pielii și la figură, cu actrița de film. Școlărița cu păr negru aducea cu Elizabeth Taylor tânără, iar celelalte femei o reprezentau în etape succesive de vârstă. Capitolul 19 Vaughan, Gabrielle și cu mine am vizitat salonul auto de la Earls Court. Calm și galant, Vaughan o conducea pe Gabrielle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sexuale, el alegea doar unele elemente, cele indispensabile: o porțiune a podului rutier de la Western Avenue, examinată prin prisma accidentului meu și a morții soțului lui Helen Remington, indicată într-o notație sexuală de un act de felație cu o școlăriță de șaptesprezece ani; apărătoarea stângă a unei limuzine americane negre, marcată de apăsarea brațului lui Catherine pe cadrul portierei stângi și oficiată de întărirea prelungită a sfârcului unei prostituate de vârstă mijlocie; actrița însăși dând să coboare din mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tot ce avem mai bun pe lume și nimic nu o poate înlocui. Are grijă de noi mereu. Când stau lângă ea, când mâna ei catifelată mă mângâie duios, îmi vine să plâng de bucurie. Sora mea cea mică este școlăriță. Ea învață bine pentru a le mulțumi părinților. Numai așa pot copiii să mulțumească părinților pentru grija pe care le-o poartă. Ea este mereu voioasă și are ochii mari și albaștri ca cerul senin. Eu sunt elevă în clasa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vie e la îndemâna ta, scrie despre ea și totul e ca și făcut. Și pentru că Mioara rămăsese singură printre amintirile mele, am chemat-o. Mioara s-a deschis ca o ușă din care au ieșit alte personaje. Unele mici, altele școlărițe care au populat locul în care sădisem cândva o sămânță a trecutului. Din mine au țâșnit personaje, unele la vârsta școlară, altele la cea a adolescenței, care le-au luat de mână pe celelalte Mioare și-au dispărut hârjonindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aici Virgil se urcă într-un tramvai și o porni mai departe spre casa Noricăi, în strada Grădina cu Tei. Sora lui mai mare era acasă cu Anicuța și cu Tudorel, care își făceau sârguincios temele (acum și Anicuța era școlăriță, intrase în clasa întâi), dar se ridicară în grabă de pe scaune în clipa când îl văzură apărând pe ușă și se repeziră veseli înaintea lui, de parcă l-ar fi văzut intrând pe Moș Crăciun în persoană: Unchiul Virgil, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Crăciun vine tocmai din Laponia? I-adevărat, Sabinuța... Da unde-i Laponia? Departe-departe, fetița lui tata, tocmai la Polul Nord unde iarna nu se sfârșește niciodată. Dar lasă că vei învăța mai multe despre Țara Moșului anul viitor, când vei fi școlăriță în clasa I. Dar eu am văzut și la televizor că el vine într-o sanie trasă de un ren pe care îl cheamă Rafael. Și mai are un ren în urma saniei... Acela-i de rezervă? Nu, acela păzește toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Orient / 97 Începuturile romanului în Japonia și în Țările Române. Murasaki Shikibu vs. Nicolae Filimon / 101 De la Calea Tămâiei la Chanel sau unde intră în joc guma de mestecat / 111 Vremea Apusului / 117 Erosul nipon: între metaforizare și pragmatism / 119 Școlărița / 125 În pădure, sub cireșii în floare / 131 Ludus amoris sau despre seducție, pe două continente / 137 Sfârșit de partidă: jocul ca ființare absolută / 141 Partea a treia: OGLINDA / 143 Shiki sau cele patru anotimpuri / 145 Somnul / 155 "Și în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
au impus, treptat, un ideal erotic feminin total opus celui european (în care a dominat, până la apariția complexului "Lolita", imaginea femeii fatale planturoase). Niponii însă au fost și sunt în continuare atrași de "fetițe"; de aici, răspândirea cvasi-universală a modelului școlăriței neștiutoare, care trebuie inițiată, treptat, dar ferm, în tainele amorului. Arhetipul s-a dovedit atât de puternic, încât există chiar și un nume pentru acele fete care, deși și-au pierdut de mult virginitatea, păstrează cu obstinație masca unor mignone
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ceea ce duce la frustrări imense și intense, acumulate și resimțite de ambele părți. Faptul că subiectele intime sunt încă percepute ca tabuuri absolute arată că drumul care trebuie parcurs până la integrarea sexualității în viața individuală și colectivă este încă lung. Școlărița N-am înțeles ce anume îi fascinează pe americani la școlărița japoneză. Chiaki Kuriyama Le privesc în voie, din colțul meu ferit, pe Namita și pe Keiko. O istorie, dar nu, aceasta nu ar fi de ajuns, o cultură de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ambele părți. Faptul că subiectele intime sunt încă percepute ca tabuuri absolute arată că drumul care trebuie parcurs până la integrarea sexualității în viața individuală și colectivă este încă lung. Școlărița N-am înțeles ce anume îi fascinează pe americani la școlărița japoneză. Chiaki Kuriyama Le privesc în voie, din colțul meu ferit, pe Namita și pe Keiko. O istorie, dar nu, aceasta nu ar fi de ajuns, o cultură de mii de ani le-a modelat celor două oasele, carnea, sângele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rândul, obiectul râvnit al unui joc care o compunea imobilă și străvezie, frumusețea japoneză s-a întrupat, în zilele noastre, într-un ideal căruia, ca o concesie făcută modernității, i se putea, cel puțin, scurta de la an la an fusta: școlărița. Între școlărița reală de care dai la orice colț de stradă și colega ei ficțională, eroina benzilor de desene animate, erotice sau nu, japonezul aproape că nici nu are nevoie să mai facă vreo deosebire. Suntem, totuși, în țara bărbaților
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]