118 matches
-
puțin roțile ultimului automobil achiziționat, precum și camera de odihnă de la hotel, plină cu cărți așezate de cameramani în așa fel încât să nu se vadă sticlele, ultimul fes cumpărat de la o casă de licitații din Londra, sau cea mai nouă șepcuță, plus crucea de la gât atârnată cu un lanț de aur foarte potrivit și pentru amarat vapoare. După atleți intră în scenă baronii industriei de fotbal, oameni îmbrăcați și ei la marile case de modă, dar nu cu blugi rupți artistic
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
prezintă interes și pentru alții, a transformat totul într-o mică afacere pentru a-și putea câștiga cele necesare unui trai modest. La târg expune obiecte create după modele proprii, cu un design original și atrăgător: poșete, sandale, curele, coliere, șepcuțe, pălării, sticluțe îmbrăcate în piele. Târgul de la București a atras și mulți colecționari de antichități. Ne reține atenția în mod deosebit expoziția domnului Ștefănescu Eugen din Târgu-Jiu, restaurator, membru al Uniunii Creatorilor Populari din România, dornic să recupereze obiecte foarte
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
să protejeze mediul mai bine. Cu ocazia acestei activități, elevii au primit pliante, afișe, bannere și fluturași pe care le vor împărți mai departe prietenilor, transformându-se în acest fel în multiplicatori de informație la nivelul comunităților. De asemenea, ghiozdănelele, șepcuțele, tricourile și alte materiale primite, le vor reaminti micuților cât de important este rolul lor în menținerea stării de sănătate a mediului. Activitatea derulată în școala movileană a avut un impact pozitiv asupra micuților și familiilor acestora, confirmându-ne cât
NATURA, PRIETENA MEA! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368229_a_369558]
-
merită”. Din curte, se auzi deodată poarta trântită și pași fugărindu-se. Aproape imediat, ușa se deschise și Dora năvăli în cameră cu obrajii în flăcări și respirația întretăiată. „Primaaa!” - răsună victorios glasul ei. După ea, cu haina descheiată și șepcuța gata-gata să-i cadă de pe cap, intră Igor. Bosumflat, îi aruncă Dorei pe sub gene o privire neprietenoasă și-i răspunse: „Ai trișat ca de obicei și ai luat-o la goană înainte de a termina eu de numărat”. „Nu-i adevărat
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
La spital”. Aștia au și catering! Cam de pe aici începe să-și facă loc un soi de invidie. - Ce catering?! Orez gol- vai mama lor de chinezi. - Nu! Nu sunt chinezi! revine tataie (tot cu cocoșelul gol, dar cu o șepcuță de pescar pe creștet). - Thailandezi, filipinezi sau ce-or fi... nu asta e chestia! Vedeți că nu comentează nici unu’? Le e foame sau nu, toți bagă în ei, ca sparții. - Da, sare cineva să-i laude, și nici unul nu
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
de zgomote când fluierai în ele. În unele se punea puțină apă și când suflai se auzea și zgomotul apei care se zbătea în interior. Alte jucării erau făcute din lemn, uneori chiar din os. Pe cap își puneau pălării, șepcuțe, coifuri strident colorate, de care erau foarte mândri, chiar dacă le lipsea bunul gust. Printre ei erau uneori și maturi care, împinși de consumul unui pahar în plus și cu mare poftă de viață, se împodobeau și ei ca și cei
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
cumva să îi piardă în vacarmul acela, începea școala și grădinița și făceau ultimele cumpărături pentru noul an școlar. După ce dădură o raită pe la raioane, se opriră la uniforme, de acolo cumpărară pantalonași bleumarin, cămășuță portocalie cu cravată și o șepcuță, tot bleumarin, de fapt, uniforma de șoimi tipizată pentru piticii de grădiniță. Tot de aici luară și o pereche de pantofiori și una de teniși, apoi la alt raion achiziționară gentuța și rechizitele necesare, plastilină, creioane colorate, caiet desen, acuarelă
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378431_a_379760]
-
era doamna Ritter, cu două servitoare și partidă de rummy de șapte-opt ori pe săptămână. După război, în anii ’50, când tata a rămas șomer, am avut dificultăți mari financiare și mama s-a apucat să facă acasă ciorapi și șepcuțe; am ajutat-o și eu. A câștigat enorm. Unde-s banii? Nu-s! A câștigat mult, a cheltuit mult! Când am umblat după pașapoarte, am dat de unul dintre angajații lui tata, care a devenit polițist. Eram împreună cu un văr
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
dar nici prea mare, care îi scotea în relief formele de invidiat, iar sutienul era parcă cu un număr mai mic după cum se reliefau sânii săi pietroși în cupe. Cu prosopul în geanta de plaje, ochelarii de soare pe nas, șepcuța care să o protejeze pe cap și soluțiile antisolare alături de carte în aceiași geantă încăpătoare, pe cărarea cu dale din beton sau plăci din piatră calcaroasă, a coborât prin mijlocul grădinii direct pe faleză, apoi pe nisipul aglomerat la acea
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
nici măcar n-am intrat Încă! — Bex! Mă Întorc și-o văd pe Suze, Într-o superbă rochiță de vară verde brotăcel, cu mîna pe ghidonul căruciorului ei dublu. Wilfrid și Clementine arată și ei foarte simpatic, au pe cap niște șepcuțe cu dungi haioase foc. — Bună! Mă grăbesc spre ea și-o Îmbrățișez strîns. — Nu-i frumos? — Am biletele pe undeva, să văd cum le găsesc... Suze scotocește prin geantă. Plus niște vouchere pentru cîte un shake... — Ernie a rămas cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
păstrugă în râul Hudson și, când scoate peștele din undiță, simte o durere puternică în buza de jos, apoi uită de toată povestea până ajunge acasă și descoperă că peștele încă viu, lăsat într-un vas cu apă, poartă o șepcuță albastră, cu insigna școlii băiatului, aidoma cu șapca acestuia și, în interiorul ei, își găsește cusut propriul nume.) Din acea dimineață, Seymour a rămas permanent prins în mreje. Pe când avea paisprezece ani, vreo doi din familia noastră îi scotoceau mereu buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
după aia trebuia să-l caute din nou. Transpira din greu În timpul acestor căutări, așa că acum era roșu la față și părul i se Încrețise. Acum părea că ar trebui să poarte nu numai cravata de școlar, ci și o șepcuță din aia mică, de care poartă elevii din clasele primare. Ați auzit de vorba aia, că anumite Întîmplări Îi fac pe oameni să Îmbătrînească brusc? Ei bine, Întîmplarea asta cu Împușcătura Îl Întinerise pe tip cu vreo zece ani. CÎt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu mîna; iar în vagoanele din mijloc erau o sumedenie de bătrînei, primari, cum ar veni, cu lanțuri la gît, toți făcîndu-ne cu mîna ca apucații; iar într-un fel de post de observație, în ultimul vagon, era ducele cu șepcuța lui de iahting. Stătea la o masă cu un pahar de băutură în față și ne-a făcut cu mîna, dar ceva mai neîndemînatic. Și noi eram cu toții acolo, uitîndu-ne urît la ei. Thaw rîse. — Și n-a făcut nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al iernii? Ce căuta la orele de vârf în locurile unde se adună copiii mânjiți cu dulceață, să se bată pe trei bărcuțe ruginite într-un pătrat de praf, lângă vreo apă cu miros de sulf? Amintirea lui Erwin, cu șepcuță și pantaloni bufanți, căruia îi dansa foxtrot și-i cânta arii din operete ca să-și mănânce știuca umplută? Erwin, băiatul ei! Slujise numai la cucoane elegante cu copii râzgâiați, socotea că numai așa se ține obrazul subțire. Ea știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
faptul de a fi (das Sein). Brusc inflamat de această revelație, încerc să o împărtășesc celorlalți: perorez în fața cabanei, Cătălin a scos camera video din sacul lui Bogdan (cea a dr-ului Ostace nu mai are baterie), drul Ostace, cu o șepcuță de tenisman pe cap și cu un vindiac siniliu ca cerul, pe care scrie cu litere mari The Giants (contrastînd de altminteri flagrant cu silueta stăpânului lui), stă lângă mine, pândind să fie în cadru, și îmi soarbe cuvintele. Simt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care se oferise, ca de obicei, s-o lase lângă liceul Rehavia, i se alătură. Gad Eitan se strecură prin Întuneric spre străduța pe care Își parcase mașina. Iar Fima, Înfășurat În palton, cu gulerul ridicat, cu un fel de șepcuță roasă, soioasă pe cap, așteptă vreo zece minute În stația de autobuz pustie, sperând Într-o minune. Simțea nevoia să se Îndrepte spre casa lui Țvi și a Șulei Kropotkin, În josul străzii Gaza, să accepte coniacul Napoleon pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eu împlinisem zece - băiatul care purta numele meu a devenit, absolut de bună voie, membru în Jungvolk, o organizație din componența Tineretului Hitlerist. „Țâncii“, așa ne numeau - sau, de asemenea, „micii cercetași“. Ca dar de Crăciun îmi doream uniforma cu tot cu șepcuță, eșarfă, centiron și diagonală. E adevărat că nu-mi amintesc să fi fost din cale-afară de entuziast, să mă fi înghesuit să ajung în tribune ca purtător de steguleț, să fi râvnit vreodată rangul unui conducător de formație împodobit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decât mine, m-a îmbrățișat în sufragerie, parcă se dizolvase între masă și pendulă: „Numai să mi te-ntorci sănătos acasă...“ Când Harry Liebenau și-a luat rămas-bun de la verișoara sa, Tulla Pokriefke, ea purta, ca ajutor de vatman, o șepcuță simpatică: „Ai grijă să nu-ți zboare nasul vreun glonț!“. M-a însoțit tata. Călătoria cu tramvaiul am rezolvat-o fără o vorbă. Pe urmă, a trebuit să-și cumpere bilet de peron. Cu pălăria lui de velur, avea aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai mult decît atît. Și asta datorită faptului că-n cursul primului mandat prezidențial posesorul lui a dobîndit o uriașă experiență politică, medicală. O fotografie uriașă din Adevărul ni-l arată dînd mîna c-un cerșetor fără picioare, dar cu șepcuță. Acesta, cerșetorul, privește-n sus plin de speranță. Nu se vede dacă Iliescu În calitate de etern recent președinte i-a spus, pe lîngă cuvinte de Încurajare, să meargă, că poate, totul este să vrea, aruncîndu-i vreo monedă de-un leu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca noi toți) spre-o moarte firească și așteptată. Nimic nu se mai potrivește, intensitatea plăcută și tulbure de-atunci s-a pierdut pe drum. Am prieteni homosexuali, nu le zic niciodată „pârțari“ sau „poponari“, chiar nu gândesc treburile astea. Șepcuțele lor sunt adorabile, la fel șosetele în carouri, optimiste. Îmi plac comediile cu ei, râd sănătos, cu satisfacția și detașarea celui care vine din lumea mare, „normală“. Când am mers anul trecut la „2 Mai“ și l-am întrebat pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne apropiau, ridicându-ne corpurile acolo unde viețile, teama sau reținerile noastre nu puteau ajunge. Îmi imaginam că eu sunt inspector, iar Maria, o funcționară de la Poștă. Purtam amândoi uniforme bleu, eu sacou drept și cravată groasă de tergal, ea șepcuță neagră pe cap și reverele cămășii desfăcute peste taior. În piept îi strălucea o siglă cu numele și funcția, prinsă cu un ac de siguranță de cămașă, chiar deasupra sânului: când respira, numele i se mișca odată cu sânul, indicându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maria ieșea din discuție: fardată impecabil, într-un palton subțire, cu cizmulițe la modă, cu toc scurt și bot rotund. Eu, dimpotrivă: echipat ca acasă, cu adidași, o scurtă de fâș (se anunțaseră ploi la meteo) și, mai ales, o șepcuță de tenis pe cap. Modelul infracțional se contura, identitatea est-europeană țâșnea de sub haine ca o flegmă murdară, lipsea doar treningul, ca să intru pe afișul cu „On recherche“. Desigur, adidașii erau de fapt niște Salomon de ultimă generație, turnați special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe cap. Modelul infracțional se contura, identitatea est-europeană țâșnea de sub haine ca o flegmă murdară, lipsea doar treningul, ca să intru pe afișul cu „On recherche“. Desigur, adidașii erau de fapt niște Salomon de ultimă generație, turnați special pentru trekking, iar șepcuța, un Nike de anul trecut, pe care îl purtaseră și Federer, și Sharapova, și, probabil, mulți alții care apăreau în reclamă. Dar grănicerul, un tip format K1, nu observase asta sau pur și simplu nu se uita la televizor. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ncotro, însoțiți de urmăritori. Lui îi curgea sânge din nas și a rămas întins pe spate, cu brațul în sus, cumva bucuros c-a scăpat ieftin, fără să aibă nimic rupt. Nu departe de el, aude un strigăt înfundat: „Bă, șepcuța mea e cumva la tine?“... A tăcut ceva timp, s-a uitat în jur și pe urmă a spus: „Nu, n-o văd, e prea întuneric! Da’ când ai căzut în boscheți o mai aveai pe cap?“... „Nu mai țin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
cap?“... „Nu mai țin minte - i-a răspuns, icnind, fostul adversar. Parcă“... S-au ridicat și au căutat-o împreună. A găsit-o amicul meu, agățată în boscheți. I-a întins-o. „Mulțumesc - i-a spus ăla -, țin mult la șepcuța asta, că o am de la gagic-mea. Da’ tu ce cauți la ora asta pe-aici?“... „Mă duc la o petrecere“... „Fugi! Dacă se întorc ai mei, te fac varză.“ AETSEVOP pentru copii cu IMGN Faceți cunoștință cu Rrrr. Rrrr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]