53 matches
-
lumânări de plăcere,alteori de ceară,și atunci mă ard pe degete,și de durere îmi scot nervii pe o farfuriedeșurubându-i din înțepeneala rigidității,dându-le numărul meu dacă este par,iar dacă e imparmă închid în cripta viețiiși joc șeptic cu moarteapână la miezul nopții... XV. ȚI-AM SPUS, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017. ți-am spus să nu te obosești căci mi-am pierdut iubirea în drum, în colb cu vinul de
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
la o firmă privată și ca să poată merge la expoziții sau în tabere de creație, trebuia să facă rost de câte un concediu medical. La astfel de deplasări, avea totdeauna la el un pachet de cărți de joc și cum șepticul nu era agreat de nici unul dintre noi, a ținut cu tot dinadinasul să ne învețe Renz, un joc cu care ne pierdeam majoritatea timpului în lungile ore de călătorie cu trenul. După vreo două astfel de întâlniri, unul dintre noi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ce-i trup și tot ce-i suflet. Niște mâini, nimic mai mult... Mâini neputincioase. Bolnave. Mâini care se roagă din reflex. După cum altele, aparținând probabil altor entități, răsar din alte grămăjoare și Încep să joace cărți. Poker și chiar șeptic... Or, la noi și jocul de cărți e interzis. Credința e și ea un fel de joc. Totu-i să știi când să plusezi la timp. Când să arunci asul din mânecă pe masă și să iei tot potul. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca să frigem cot la cot, pe covertă, este din abundență, slavă cerului! Nu ducem lipsă! Cum să ne socializăm noi, pe mai departe, că avem de tras din greu cu paharu'? Ei...? Punem de-o tablă, de-un rummy, un șeptic, un tabinet sau, mai deștept, de un pokeraș? Ce spuneți? Sau, vă este dor de niște babaroase? Deci... Răspunsul vine fără întârziere. Aproape pe loc. Prin ricoșeu. Din altă parte. Din exterior: Din capul scărilor, pocnete grațioase și sprințare, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dac-am plătit? Dragă domnule, între noi e o mică neînțelegere. Dumneata ai plătit kilowați, noi îți cerem să plătești lux și iar lux... Care lux, că de-atâta lux nici hoții nu mai calcă măcar pentru o partidă de șeptic, că de unu singur nu merge. Nevastă mea s-a duus, tutunu’ s-a dus, șprițu’ s-a duuus... S-a dus și soacra... Cel puțin pe soacră-mea au împroprietărit-o cu două hectare de nori pe lumea ailaltă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Popp, Johnny Răducanu & Co, un histrion care adora să joace teatru (a fost Iordache în D’ale carnavalului), dar a picat de două ori la IATC, după care a făcut Pedagogia la Constanța, declarându-se, între altele, „regele neîncoronat al șepticului“. Multă lume îl reține de violent, „un om cu caracter imposibil“, și e admirabilă nepărtinirea prietenului Mircea Udrescu, care, direct și fără fasoane, pune totul cu grijă în ambele talgere ale balanței. De bună seamă că e net dezmințit zvonul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ta, dar te plictisești și de ce faci, opera ta de artă... cât poți, Doamne, iartă-mă, să tot faci la alea? Fiecare își ocupă timpul cu ce are. Freacă un joc pe teveu, un pleisteișion, o tablă, un remi, un șeptic. Unii mai dorm, dar alții nu. Eu nu. Stau ca ursul. Ursul, la hoți, e că nu știe carte, incult, doar eu mi-am pus ursul la multe, unde sunt outfsaider. Unii mai scriu. Speră-spermă. La mama, la tata, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îl jucau Gaițele lui Kirițescu. Venită de la Paris, nepoata lor Wanda le notifică faptul că ea joacă doar bridge. Un joc popular era concina la care trișa des Pampon și care apare și la Ionel Teodoreanu. Era un fel de șeptic la care rolul dominant în avea valetul (fantele). De aceea Pampon e poreclit „Concina cu cinci fanți”. După ce el bate cu valetul și ia cărțile, strecoară în mână la loc valetul pentru o viitoare ocazie, precum Dandanache păstra scrisoarea „becherului
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
lor valize, alții, pur și simplu, pregătiți parcă să coboare la prima stație, stăteau în picioare. Pe la mijlocul vagonului, în interiorul unui compartiment, chiar lângă ușa deschisă permanent, trei bărbați tineri și veseli, aproape total nepăsători față de preocupările celor din jur, jucau șeptic, aruncând cărțile uzate cu o precizie de fachir pe bucata de placaj ce o țineau pe genunchi, confecționată special să țină loc de masă de joc. Erau obișnuiții trenului, poate chiar ai vagonului; navetiști brevetați, în toată regula. Se cunoșteau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ancoreze în realitate. Terminase țigara, trenul se oprise în gară, iar el trebuia să intre în compartiment. După cum prevăzuse, la Ploiești au coborât destul de mulți călători, mult mai mulți decât au urcat. Printre ei erau și cei trei amatori de șeptic. De nu ar fi plecat ei, nu ar fi observat că pe canapeaua de vizavi stătea, parcă ascunsă de ochii lumii, o tânără persoană. Mai precis, era vorba de trei persoane. Tânăra nu călătorea singură, ci împreună cu mama, o femeie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
parabolic și redat într-un registru plurivalent, în care colocvialul și oracularul, concretul și abstractul, derizoriul și înalt simbolicul, își dispută în permanență întâietatea se exploatează un motiv poetic de o simbolică aparte, zarul și jocul de cărți ("barbut, pocher, șeptic și stos"). Textul apare, de altfel, ca o spectaculară, ingenioasă regie a inițierii într-o cutremurătoare antecameră a neantului, a vidului ontologic: "Mână lângă mână și pumn lângă pumn/ jucând zaruri și cărți pe un câmp de cenușă/ în timp ce apar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
slobodă inventând iar și iar, o basnă de pe lacul Căldărușani cu păcătoasa cea veselă și duhovnicul ei "frunzuliță lobodă, of! țațo, gura lumii slobodă" dar tu ești prea mulțumită și lepădată de toate cuvintele, lumina mea, mângâierea lumii mai un șeptic, mai o cinzeacă, împăcată cu Sfântul Petru de-a binelea În Amfiteatrul Odobescu... ...ce moțăială fără pic de metafizica indigestul curs de slavă veche o scenă de-amor cu ambii învinși după gratii frânghia de salvare scara lui Iacov la
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
începeai să bănuiești că la mijloc e o lucrătură. Cu Securitatea, nu glumeai, ăștia nu încurcau fișierele cum încurcăm noi astăzi la cursuri epocile și numele de autori. În plus, habar n-aveam că bunică-meu ar fi jucat vreodată șeptic cu tovarășul Ceaușescu (în 1946, nici eu nu scosesem capul pe lume, nici nea’ Nicu nu era încă tovarăș cu-adevărat), iar dacă ar fi făcut-o, din acte nu reieșea nici miza, nici cine câștigase. Îmi puteam doar imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un musafir viclean și nepoftit. Alesul se instalase în fruntea țării ca într-un apartament furat: brutal, firesc, cu toată familia. Și eu, și Mihnea eram legați de-un petic de hârtie semnat de omulețul ăsta buflei, cârlionțat, care juca șeptic cu nevastă-sa, pronunța stricat cuvântul prietenie (lui îi ieșea mereu „pretinie“) și confunda „richita“ cu micșunelele. Părinții n-aveau nimic de-a face cu cromozomii noștri, decretul de interzicere a avorturilor fusese dat de Ceaușescu personal. El ne devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sparge oglinda, sparge fața mea! tu mi-ai dat cartelă, nu? semințe pigulite din pumn, cojile la coș, omul serios, mustață, atras ca un magnet, ăsta era dicteul automat, să știi pi di rost cum vini mașina, studenți, elevi jucînd șeptic pe mîna navetiștilor învățați cu asta e o metaforă renț rentz, cum mănîncă dă și la vecin, departe, peste culoar, ieșirea din Iași, depoul, întoarce ultimul fund de tramvai "Tatra", ronțăi la semințe, ciudat program de supraviețuire Vonnegut Galapagos, fețele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
măcar o oră pe zi, „singuri și inactuali“, cum spunea cândva George Călinescu. Există și alte bucurii decât bucuria de a-ți strangula dușmanul. Există și alte plăceri decât plăcerea de a răni, de a calomnia, de a câștiga la șepticul electoral. Există, de asemenea, drame, spaime și dezastre mai mari decât cele care vi se vântură pe sub nas în diversele show-uri televi zate. Nu vă mai conduceți viața din subteranele sufletelor voastre agitate. Așezați-vă, la răstimpuri, pe un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că n-ar mira pe nimeni să afle, în curând, că respectivul „agent zero-zero-șese!, poartă-n casă“ era și absolvent de facultate. Sau că, măcar, făcea una, „la particulară“; doar avem suficiente exemple de iluștri ’telectuali cu doctorate date-n șeptic și-n zațul de cafea. Analfabetismul zguduitor al bietului milițist este totuși inofensiv. Nimeni nu ajunge să dea la televizor sau să strecoare, într-o carte din bibliotecă, noile manuscrise de la Marea Moartă a limbii române. |sta e, cum s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
m-am întors de la masa de seară. La masa de prânz nu am fost. Am mâncat din ce aveam în frigider. În câteva minute voi lua pastilele de seară și voi pleca... Merg în salonul 6 să joc poker sau șeptic. A mai trecut încă o zi frumoasă. Zăpada e destul de mare. Ziua peisaje pitorești; noaptea grotescul apare pe nesimțite. Mă gândesc numai la ziua plecării. Ieri am dat probele necesare pentru a fi analizate în laborator. Sunt trei variante posibile
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
au alăturat, pentru cîteva săptămîni, doar holteii puri + duri, la data aceea, Liviu Cangeopol, Dorin Spineanu, Lucian Vasiliu și Măritul de mine. Holtei: adică inși momentan liberi și apți să-și deie obolul la jocuri societale de tipul bîzei, fazanului, șepticului, lecturii presei literare, ascultatului Europei Slobode. Întrunirile aveau loc în garsonierele de pe Corabia Nebună, din Cartierul Latrin al Nicolinei, sau în Casa lui Cang de pe Moara de Vînt... (Luca Pițu, La Cafeneaua hermeneutică, București, Nemira, 1998) CORESPONDENȚĂ AUREL DUMITRAȘCU GELLU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
el, adică pe mine, pe Valeriu Mocanu și pe un alt coleg, Eugen Șerbănescu, tânărul într-atâta de împătimit de Esenin, încât îl știa pe tot pe de rost. Ornaru ne surprinsese pe aceștia patru adânciți într-o partidă de șeptic, fapt pentru care ne-a apostrofat energic: — Caraghioșilor, lăsați cărțile (de joc!) și haideți la curse, la aer curat! A fost prima și ultima oară când am fost la cursele de cai, un spectacol palpitant, desfășurat pe hipodromul bucureștean de lângă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nimeni de „război“. Sau „zăpadă“. Așa că nici noi nu știam ce e acela zgomot. Sunetele - o realitate străină. Stăteam acolo, pe paturile noastre tari, cu cearceafurile făcute sul de la zvârcoleala, de la învârtitul pe ambele părți, și ne înduram spovedaniile, jucam șeptic, mâncam când ne chema Sue Ellen la masă. Ca la cantina săracilor. Și atunci Sue Ellen urla la vreun aparținător mai nesimțit care voia să se hrănească din alocația de hrană a bolnavului, îi explica măgarului că nu se cade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
hrană a bolnavului, îi explica măgarului că nu se cade și ne arunca în troacă ciorba aia indigestă. Mâncam ca să avem o activitate. Ca să avem un motiv să ne ridicăm din pat. Ca să avem unde să ne întoarcem. Ca să jucăm șeptic. Și popa-prostu. Cel mai neplăcut, cel mai nesuferit, cel mai odios, cel mai absurd moment din copilărie țin minte că îl trăiam atunci când mă pricopseam cu cine-știe ce gripă antipatică și trebuia să stau în casă. În pat. Să bolesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care venise aici cu un cățel de usturoi în ureche. Și-l băgase el mai demult probabil, pentru că era convins că are cine știe ce proprietăți curative. Și-l băgase de mult, și acum îl jena, îl gâdila, pentru că înmugurise. Ei jucau șeptic, io stăteam cu ochii închiși și simțeam prin pleoapă lumina gălbejită de neon. De neon gălbejit, bâzâit de un țânțar care gravita bezmetic în jurul lui. Din când în când, îl auzeam pe Marian: - Să fiu albastru, fi-miu’ mă moștenește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care ne amenința fiind aceea că "delicvenților" nu le va mai zâmbi niciodată (probabil își aprecia zâmbetul mai prețios decât cel al Giocondei!). Picat inopinat în dormitorul nostru la un sfârșit de zi, băieții de la intrare fiind prinși cu un șeptic ce le anesteziase vigilența, m-am trezit cu "caltaboșul" în dreptul patului meu. Venise frigul de la sfârșit de octombrie și purtam pe mine un "efect civil", respectiv o flanea adusă de mama, iar în mână o "beletristică". Fiind împricinat în ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fiind singurul ieșean. Majoritatea erau conferențiari și profesori, cadre de partid de vârf. După masa de seară cu regularitate eram mobilizat la "o șeptică ", domeniu în care mă afirmasem ca "centură neagră" în urma frecventării în anii studenției a "Academiei de șeptic" Ilie et co. Partidele aveau loc în prezența nelipsiților chibiți și se desfășurau pe mese încărcate cu bunătăți venite "de acasă" pentru mahării din Ardeal: șuncă afumată, șuncă fiartă, cârnați afumați, cârnați cu boia, cu usturoi, tobă, leber, dulciuri fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]