112 matches
-
XVIII-XIX în Basarabia au imigrat „ca lăcustele” foarte mulți țărani ruși. În Rusia țaristă se răspândeau diferite „zvonuri”, „știri false” („sluhi”) precum că Basarabia „are un pământ de aur”, „este un pământ de rai”, „de paradis”. De aceea, acești țărani șerbi nu mai vroiau să lucreze gratis, degeaba la boierii ruși. Ei lăsau casele lor, moșiile boierilor și se refugiau în alte gubernii, inclusiv în Basarabia. Numai în 1810-1811 au venit în Bugeac peste 15.000 de țărani fugari ruși, dar
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
1603. Perioadă cea mai prosperă a mănăstirii a fost între 1604-1628 când Dochia soția lui Stoichiță Râioșeanu a dăruit succesiv 19 sate: Petrești, Hupavi, Stejarul, Baltă de Munte, Cotești, Isvarna, Gureni, Baltă, Strâmba, Izvoare, Smelești, Grăguești, Marbani, Lipea, Fărcășești, Căpăceni, Șerbești, Groși, Peștișani - cu livezile, grădinile, pădurile și iazurile cu morile și pivele lor. La 8 noiembrie 1724 are loc un incediu care mistuie casă ctitorului, chiliile, pivniță și hambarele. Urmează o perioadă de declin a mănăstirii când la 10 iunie
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
Biserica "Sf. Gheorghe" din Ștefan cel Mare este o biserică ortodoxă ctitorită în anul 1636 de către domnitorul Vasile Lupu în satul Șerbești (azi satul Ștefan cel Mare din județul Neamț). Ea a suferit modificări în 1922. Lăcașul de cult se află pe un platou care domină partea estică a satului, fiind înconjurat de o incintă cuprinzătoare, împrejmuită cu puternice ziduri de piatră
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
scad 5508 ani din anul exprimat în anii erei bizantine, iar când data este cuprinsă între 1 septembrie și 31 decembrie se scad 5509 ani din anul erei bizantine pentru a afla anul erei noastre. În decursul timpului, biserica din Șerbești a fost reparată de mai multe ori, fiind păstrat totuși stilul original. Multă vreme s-a crezut că pridvorul cu turnul clopotniță reprezintă un adaos ulterior. Prezența într-o ocniță a pridvorului, deasupra ușii principale, a unei pietre sculptate datată
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
ctitori Alexandru Ilie și Elena Cantacuzino. Un alt adaos îl reprezintă Turlele cu acoperiș piriform (în formă de pară) reprezintă un adaos care nu are nimic în comun cu epoca lui Vasile Lupu. În anul 1880, Biserica "Sf. Gheorghe" din Șerbești a devenit biserică parohială a satului. Ea a fost reparată în 1892, când s-a înlocuit acoperișul. Noi lucrări de reparații au fost efectuate în 1920-1922 și 1951-1952. În anul 1923, s-au efectuat noi reparații cu cheltuiala proprietarilor moșiei
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
median, pictat în frescă și peste suprafața turnului clopotniță, a confirmat ipoteza construirii pridvorului cu turnul-clopotniță concomitent cu biserica propriu-zisă. În anul 2003, Direcția Județeană Neamț pentru Cultură și Patrimoniul Cultural Național a derulat un proiect comun cu Consiliul Local Șerbești, prin care s-a modernizat o porțiune de drum de 800 metri, care să ducă de la drumul național până la Ansamblul Bisericii "Sf. Gheorghe". Aici urma să se realizeze un centru cultural modern similar cu cel din Ipotești (jud. Botoșani). Biserica
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
de cult, se află două morminte vechi, având deasupra lor monumente funerare de o valoare artistică remarcabilă. Unul dintre morminte este al prințului Alexandru Ilie Cantacuzino, decedat la Karlsbad (azi orașul Karlovy Vary din Cehia) în 1859 și reînhumat la Șerbești zece ani mai târziu, de către soția sa, prințesa Elena Cantacuzino. Pe monumentul funerar al prințului Alexandru Ilie Cantacuzino se află gravată următoarea inscripție: ""Monumentul acesta este rădicat în memoria Prințului ALEXANDRU JLIE CANTACUZIN săvîrșit din vieață în anul 1859 la
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
din urmă descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind fiicele marelui boier Costea Bucioc, proprietarul moșiei Șerbești. Nepotul acestuia, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?) a construit în jurul anului 1730 un castel la moșia sa din Deleni, unde îl va găzdui pe domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733), cu prilejul primei logodne a fiului său cel mare, beizadea
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
de cultivarea pământului, fabricau uneltele și armele sau erau obligați să presteze alte servicii lordului castelului) . În plus, oamenii liberi plăteau o taxă specială direct visteriei monarhului, „mărunțișul omului liber”. A existat o clasă intermediară a țăranilor care nu erau șerbi, dar nici oameni în liberi în accepțiunea vremii, „udvornici” (din cuvântul slav „dvor”, curte), care erau supuși direct curții monarhului (și nu plăteau această taxă. Iobagi erau lipsiți de personalitate juridică, cel puțin din punct de vedere legal, dar în
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2850 de locuitori în satele Costișa, Mănioaia, Orbicu și Sberești și în cătunele Ciolpanu și Mocani. În 1931, comuna mai avea în compunere satele Costișa, Dornești (preluat de la comuna vecină Podoleni), Mănioaia și Șerbești, satul Orbic trecând la orașul Buhuși. În 1950, comuna a fost transferată raionului Buhuși, și apoi (după 1964) raionului Bacău din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci, satul Zberești a fost desființat și
Comuna Costișa, Neamț () [Corola-website/Science/301627_a_302956]
-
Ștefan cel Mare (în trecut, Șerbești) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Bordea, Cârligi, Deleni, Dușești, Ghigoiești, Soci și Ștefan cel Mare (reședința). Comuna se află în centrul județului, pe malul stâng al râului Cracău. Este străbătută de șoseaua județeană DJ208G
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
sud de Girov (unde se termină în DN15D) și spre nord-est de Dragomirești și Tupilați. La Deleni, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ155G, care duce spre nord-vest la Bodești. În comuna Ștefan cel Mare se află și Stânca Șerbești, arie protejată de tip geologic și peisagistic ce cuprinde un punct fosilifer, cu resturi de scoici și gasteropode marine. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ștefan cel Mare se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,74%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,65%). Pentru 3,04% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Șerbești", făcea parte din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț și era formată din satele Șerbești, Ghigoieni, Hârtopu, Broșteni și Trudești, având în total 2188 de locuitori. În comună existau o moară de apă, una cu aburi, trei biserici și două școli
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
de ziua a șaptea (1,65%). Pentru 3,04% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Șerbești", făcea parte din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț și era formată din satele Șerbești, Ghigoieni, Hârtopu, Broșteni și Trudești, având în total 2188 de locuitori. În comună existau o moară de apă, una cu aburi, trei biserici și două școli. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
Soci, Dragomirești, Dudești, Vadu și Valea Albă, cu o populație totală de 1149 de locuitori. Existau și aici patru mori de apă, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Piatra a aceluiași județ. Comuna Șerbești avea 2384 de locuitori în satele Șerbești și Ghigoieni și în cătunul Ilișești; în vreme ce comuna Cârligi avea 1562 de locuitori în satele Cârligi, Dușești, Soci și Vadu. În 1931, satul Ghigoiești s-a separat de comuna Șerbești pentru a forma
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
cu o populație totală de 1149 de locuitori. Existau și aici patru mori de apă, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Piatra a aceluiași județ. Comuna Șerbești avea 2384 de locuitori în satele Șerbești și Ghigoieni și în cătunul Ilișești; în vreme ce comuna Cârligi avea 1562 de locuitori în satele Cârligi, Dușești, Soci și Vadu. În 1931, satul Ghigoiești s-a separat de comuna Șerbești pentru a forma o comună de sine stătătoare, comuna Șerbești
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
aceluiași județ. Comuna Șerbești avea 2384 de locuitori în satele Șerbești și Ghigoieni și în cătunul Ilișești; în vreme ce comuna Cârligi avea 1562 de locuitori în satele Cârligi, Dușești, Soci și Vadu. În 1931, satul Ghigoiești s-a separat de comuna Șerbești pentru a forma o comună de sine stătătoare, comuna Șerbești rămânând și ea doar cu satul de reședință; iar comuna și satul Cârligi au luat denumirea de "Ștefan cel Mare". În 1950, comunele au fost transferate raionului Piatra Neamț din regiunea
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
Șerbești și Ghigoieni și în cătunul Ilișești; în vreme ce comuna Cârligi avea 1562 de locuitori în satele Cârligi, Dușești, Soci și Vadu. În 1931, satul Ghigoiești s-a separat de comuna Șerbești pentru a forma o comună de sine stătătoare, comuna Șerbești rămânând și ea doar cu satul de reședință; iar comuna și satul Cârligi au luat denumirea de "Ștefan cel Mare". În 1950, comunele au fost transferate raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău, iar comuna Ghigoiești a fost desființată, satul revenind la
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
și ea doar cu satul de reședință; iar comuna și satul Cârligi au luat denumirea de "Ștefan cel Mare". În 1950, comunele au fost transferate raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău, iar comuna Ghigoiești a fost desființată, satul revenind la comuna Șerbești. În 1968, comunele Șerbești și Ștefan cel Mare au revenit la județul Neamț, reînființat, iar cele două comune au fost comasate, sub denumirea de "Ștefan cel Mare"; satul Ștefan cel Mare a revenit la denumirea de "Cârligi", iar denumirea de
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
satul de reședință; iar comuna și satul Cârligi au luat denumirea de "Ștefan cel Mare". În 1950, comunele au fost transferate raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău, iar comuna Ghigoiești a fost desființată, satul revenind la comuna Șerbești. În 1968, comunele Șerbești și Ștefan cel Mare au revenit la județul Neamț, reînființat, iar cele două comune au fost comasate, sub denumirea de "Ștefan cel Mare"; satul Ștefan cel Mare a revenit la denumirea de "Cârligi", iar denumirea de "Ștefan cel Mare" a
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
au revenit la județul Neamț, reînființat, iar cele două comune au fost comasate, sub denumirea de "Ștefan cel Mare"; satul Ștefan cel Mare a revenit la denumirea de "Cârligi", iar denumirea de "Ștefan cel Mare" a fost preluată de satul Șerbești. Trei obiective din comuna Ștefan cel Mare sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local, toate trei fiind clasificate ca monumente de arhitectură și aflându-se în satul Ștefan cel Mare: Biserica „Sfântul Gheorghe
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
ca monumente de arhitectură și aflându-se în satul Ștefan cel Mare: Biserica „Sfântul Gheorghe” (1637, modificată în 1922); Casa Iordache Cantacuzino (mijlocul secolului al XVII-lea, cu adăugiri în secolul al XIX-lea), astăzi devenită școală; și hanul de la Șerbești (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea).
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
cu scânduri, éra a femeiloru cu pétrii, deasupra cu nemicu. Altariulu e de lemnu, cu unu tabernaculu bunu în dênsu cu unu ciboriu fórte slabu. În sanctuariu se află o cista pentru inbracamênte, unu podisoru, pre carele și proscomidia se șerbește, în antea lantoreloru dóe scaune cu radima vêrtitóra. În turnulu sunt 2 clopote, de 89 și de 28 pundi.”" În anul 1862 biserică a fost mărită și renovată. Biserică de lemn de azi din Hoteni este cea de a treia
Biserica de lemn din Hoteni () [Corola-website/Science/317600_a_318929]
-
acel moment. Ulterior, Patriarhia de la Peci a fost desființată, iar favorizarea Bisericii Ortodoxe s-a redus de-a lungul secolelor. În general în timpul ocupației otomane, populația musulmană era majoritară în orașe, iar cea creștină trăia în sate, fiind de obicei șerbi pe proprietățile feudalilor musulmani. Datele statistice despre proporțiile populației pe teritoriul Bosniei sunt contradictorii și puțin demne de încredere până în secolul XIX. În general este admis că o proporție oscilând între 40% și 80% din populație era musulmană în secolul
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
este un fost han turistic construit în secolele XVII - XVIII în satul Șerbești (azi satul Ștefan cel Mare din județul Neamț). Clădirea se află în prezent în ruine. a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț din anul 2004, având codul . Conform tradiției, Hanul de la Șerbești a fost construit în secolul
Hanul de la Șerbești () [Corola-website/Science/321893_a_323222]