39 matches
-
și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date2. Articolul 4 Funcționarea (1) Grupul este prezidat de către Comisie. (2) Subgrupul "șerpaș" pregătește discuțiile, documentele de poziție și documentele de consiliere pentru acțiunile și/sau măsurile politice care urmează să fie aprobate de grup; acesta activează în legătură strânsă cu serviciile Comisiei. (3) Grupul solicită participarea experților și a factorilor interesați prin
32006D0077-ro () [Corola-website/Law/294700_a_296029]
-
sau ale grupurilor ad hoc, în cazul în care participarea acestora este utilă și/sau necesară. (5) Informațiile confidențiale obținute prin participarea la procesul de deliberare în cadrul grupului sau în cadrul grupurilor ad hoc nu ar trebui divulgate. (6) Grupul, subgrupul "șerpaș" și grupurile ad hoc se reunesc în mod normal la sediile Comisiei în conformitate cu procedurile și programul stabilit de aceasta. Comisia furnizează serviciile de secretariat. (7) Grupul decide asupra subiectelor care urmează să fie incluse pe agenda discuțiilor. (8) Comisia poate
32006D0077-ro () [Corola-website/Law/294700_a_296029]
-
discuțiilor. (8) Comisia poate publica, în limba originală a documentului în cauză, orice rezumat, concluzii sau concluzii parțiale sau document de lucru al grupului. Articolul 5 Cheltuielile aferente reuniunilor de lucru Comisia rambursează cheltuielile de călătorie și diurna membrilor, ale "șerpașilor", ale experților și ale observatorilor legate de activitățile grupului în conformitate cu dispozițiile în vigoare ale Comisiei. Membrii grupului, ai subgrupului "șerpaș" și ai grupurilor ad hoc nu sunt remunerați pentru activitatea lor. Cheltuielile aferente reuniunilor de lucru se rambursează în limita
32006D0077-ro () [Corola-website/Law/294700_a_296029]
-
de lucru al grupului. Articolul 5 Cheltuielile aferente reuniunilor de lucru Comisia rambursează cheltuielile de călătorie și diurna membrilor, ale "șerpașilor", ale experților și ale observatorilor legate de activitățile grupului în conformitate cu dispozițiile în vigoare ale Comisiei. Membrii grupului, ai subgrupului "șerpaș" și ai grupurilor ad hoc nu sunt remunerați pentru activitatea lor. Cheltuielile aferente reuniunilor de lucru se rambursează în limita alocărilor prevăzute pentru departamentul în cauză în cadrul procedurilor anuale de alocare a resurselor. Articolul 6 Intrarea în vigoare Prezenta decizie
32006D0077-ro () [Corola-website/Law/294700_a_296029]
-
Hillary și Tenzing au escaladat Everest în 1953, ei au pornit din Valea Kathmandu, întrucât nu existau la acea vreme drumuri mai spre est. Alpiniștii petrec apoi câteva săptămâni în tabăra de bază, obișnuindu-se cu altitudinea. În acest timp, șerpașii, împreună cu unii membri ai expediției, instalează scări și corzi în căderea de gheață Khumbu. Seracurile, crevasele și blocurile de gheață instabile fac din această zonă una dintre cele mai periculoase sectoare ale traseului. Mulți alpiniști și șerpași au murit acolo
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
În acest timp, șerpașii, împreună cu unii membri ai expediției, instalează scări și corzi în căderea de gheață Khumbu. Seracurile, crevasele și blocurile de gheață instabile fac din această zonă una dintre cele mai periculoase sectoare ale traseului. Mulți alpiniști și șerpași au murit acolo. Pentru a reduce riscul, alpiniștii își încep ascensiunea cu mult înaintea răsăritului soarelui, când temperaturile de îngheț lipesc blocurile de gheață între ele. Deasupra căderii de gheață se află Tabăra I la altitudine. De la Tabăra I, alpiniștii
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
treceri se află un perete de stâncă de , denumit „Treapta Hillary” la . Hillary și Tenzing au fost primii care au escaladat acest perete și au făcut acest lucru fără corzi fixe. Astăzi, alpiniștii urcă treapta cu corzi fixe instalate dinainte de șerpași. Odată trecuți de acest perete, urmează o urcare relativ ușoară spre vârf pe pante de zăpadă cu înclinații moderate. Întrucât din ce în ce mai mulți oameni urcă pe munte în ultimii ani, Treapta a devenit adesea un loc aglomerat, alpiniștii trebuind să aștepte
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
elvețiană, condusă de Edouard Wyss-Dunant a primit permisiunea de a încerca să cucerească Everestul dinspre Nepal. Expediția a stabilit un traseu prin căderea de gheață Khumbu și a urcat până la Pasul Sudic la o altitudine de . Ulterior, Raymond Lambert și șerpașul Tenzing Norgay au reușit să ajungă la o altitudine de pe creasta sud-estică, stabilind un nou record de altitudine. Experiența acumulată cu această ocazie de Tenzing i-a fost de folos când a făcut parte din expediția britanică din 1953. În
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
trecut pe lângă el, șansele sale de salvare au scăzut: picioarele i-au degerat, nemaiputând să meargă; următorii alpiniști care coboară au și mai puțin oxigen și mai puțină putere de a da ajutor; nu mai este timp să se întoarcă șerpași care să-l ajute. Cel mai important, decizia lui Sharp de a renunța la orice sprijin l-a lăsat fără ajutorul pe care ar fi putut conta. În timp ce subiectul era discutat, în 26 mai, alpinistul australian Lincoln Hall a fost
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
fost găsit de un grup de patru alpiniști (Dan Mazur, Andrew Brash, Myles Osborne și Jangbu Sherpa) care, renunțând la tentativa de urcare a vârfului, au rămas cu Hall și au coborât cu el și cu un grup de 11 șerpași trimiși să-l aducă jos. Hall și-a revenit ulterior. De atunci, s-au înregistrat și alte acțiuni similare, inclusiv în 21 mai 2007, când alpinista canadiană Meagan McGrath a declanșat operațiunea reușită de salvare a nepalezului Usha Bista. Guvernul
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
Tabăra III până la vârf, depășind recordul de 17 ore al italianului Hans Kammerlander, record stabilit în 1996. Ambii au urcat singuri, fără tuburi de oxigen. Cea mai rapidă ascensiune cu tuburi de oxigen pe creasta de sud a fost a șerpașului nepalez Pemba Dorjie în 2004, în 8 ore și 10 minute pentru traseul de . Cea mai rapidă ascensiune fără tuburi de oxigen pe creasta de sud-est a fost realizată de francezul Marc Batard în 22 ore și 30 de minute
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
grupul lui David Sharp, a murit în timpul unei ascensiuni, și furturile din tabăra sa de la mare altitudine au contribuit la aceasta. În plus față de furturi, cartea lui Michael Kodas "High Crimes", lansată în 2008 descrie lipsa de etică a unor șerpași și călăuze, prostituție și jocuri de noroc la Tabăra de Bază din Tibet, fraude la vânzarea tuburilor de oxigen, și alpiniști care adună donații sub pretenția că adună gunoaie de pe munte. La altitudini înalte, există puține forme de viață care
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
muntele apărând de culoare albastră. În 1895 Albert F. Mummery a condus o expediție și a reușit să ajungă până la 7.000 de metri, escaladând versantul vestic al muntelui, Diamir. Ulterior, într-o expediție pe Ra Kot, Mummerey și doi șerpași au dispărut. Șase expediții germane au eșuat în tentativele de escaladare a muntelui în anii 1930 și doisprezece alpiniști au murit surprinși de furtuni și avalanșe. Totuși altitudinea de 7.700 m a fost atinsă pe versantul Ra Kot. Nanga
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
Bruce Lowe, Charles Evans și Edmund Hillary au găsit o trecătoare pe care au folosit-o mai târziu toate expedițiile care i-au urmat. Descoperirea a fost posibilă numai datorită păstorilor din Barun care, cunoscând foarte bine regiunea și fiind șerpași experimentați, i-au ajutat pe alpiniști. Expediția din 1953 a deschis calea către vârf, dar nu a reușit să-l cucerească. Un an mai târziu, unul dintre membrii grupului, Edmund Hillary (Noua Zeelandă), și-a încercat din nou norocul pe Makalu
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]