87 matches
-
lui Broanteș. îl rugam toți să zâmbească, că era un om vesel, dar lui nu-i ieșea din minte calul. Episodul 57 FOARTE CALD în vreme ce Broanteș răsfoia albumul cu amintiri al Cosettei, iar țigăncușa fierbea cafeaua, arcuindu-se ca o șerpoaică peste ibric, turcii intrau în Camenița. Dar cine-i poate acuza pe eroii noștri? De multe ori, în vâltoarea și-n inconștiența tinereții, oamenii nu iau seama la importante evenimente istorice care mai târziu toată le vor strica toată maturitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Frumoasă e, recunosc toți bărbații, Cu pletele-i negre și trupul divin, Buzele-i roșii motiv de suspin Gata să-și mintă și soțul si-amanții. Întreaga-i făptură făcută-i s-atragă Din ea s-a născut cuvântul amor, Șerpoaică, mușcând dintr-o fragă Otravă, ce lasă în urmă doar dor. Iubirea e patimă mare, Inima ți-o ia la galop, Zâmbetul ei te arde și doare Te trece prin apă și foc. Noaptea întreagă abil te răsfață Iubirea în
FEMEIA FATALĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361454_a_362783]
-
nu se aseamănă cu altele, Are fluiere fine, șolduri prelungi, Mijloc subțire de frică-ai că-l frângi Uneori cred că-i soră cu algele. Teamă aș avea chiar de-a o-atinge, Lacrimă-i, ce pe-obraji se prelinge - Șerpoaică, ce se strecoară în iarbă, Cu pielea când rece, când caldă. Femeia mea are pasul ușor, De o strâng în palme se preface în fum, Lasă în urmă doar miros de parfum Și se-adună toată într-un nor. Nu
FEMEIA MEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361453_a_362782]
-
DOCTORUL E PUȚIN POET Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 902 din 20 iunie 2013 Toate Articolele Autorului n-am văzut niciodată copacul de rodie înflorit dar trebuie că poartă gândul cireșului copt din privirea ta când te cuprind șerpoaică ți-e poemul estetică pe cord deschis mi-aș vrea inima în perfectă legalitate și viața ca un exercițiu de moarte a morții fericirea nu e un loc de muncă îți iei visul alibi în fața orelor în care să-ți
CÂND DOCTORUL E PUŢIN POET de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345643_a_346972]
-
o alternativă la infinit ne cufundăm într-o apă de maci ca în iubire în prima zi de paști la întoarcerea din ierusalim vom învia un alt cer scriind poezie așa cum am murit de atâtea ori făcând dragoste înlănțuiește-mă șerpoaico Referință Bibliografică: când doctorul e puțin poet / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 902, Anul III, 20 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CÂND DOCTORUL E PUŢIN POET de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345643_a_346972]
-
pe care il ținea cu o mână de cap. Coadă acestuia îi era încolăcita în jurul brațului drept. Eu am rămas blocat, cu ochii cât cepele. Mi se oprise chiar și clănțănitul... - Isn't she lovely? Nu-i așa că e frumoasă (șerpoaica)? și se apropie de mine cu ditamai monstrul... Mă dau trei pași în spate ca să păstrez distanță legală și strig cât pot de tare: - Omoara-l, omoară-l! Strânge-l de gât... - Nu se poate! E și el un suflet
M-A VIZITAT UN ŞARPE DE 20 DE MII DE DOLARI ! de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/355271_a_356600]
-
rusalcă, o știmă, o lipoveancă ? Cine știe ? Poate că nici nu-i prea bine să știm : Atunci, rusalca de la Capidava ieși din valuri; era tare veselă, acoperită pe cap cu alge în loc de basma de mătasă. Era și femeie, era și șerpoaică; jumătate știmă, jumătate nevastă, înecata mea ieșea din apă vie și nevătămată. Nici nu s-a uitat la mine, l-a prins doar de guler pe criminalul tânăr, l-a lovit cu palma ei strălucindu-i în soare ca sturionul
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > AU MAI RĂMAS... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Au mai rămas: un vis o vreme, suspendate-n anotimpuri fulgerate; șerpoaică, iubirea are să-și cheme puii pentru schimbul de noapte. Au mai rămas: un gând, o șoaptă, nerostite-n sânge și de gură; cerul și-a strâns stelele roată și văzduhu-i rană și arsură. Au mai rămas: un sens, o lume
AU MAI RĂMAS... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368231_a_369560]
-
trecute cântece la comanda consumatorilor? - H-ha-ha! Ce să caute în lista de bucate, cântece condimentate și cosițe parfumate?... interveni conașul zâmbind. Inspirând adânc mireasma pe care o-mprăștia părul creolei, glasul lui trăda dorinți nemărturisite, mai-mai să o sărute, când "șerpoaica" nu pirdu ocazia să-i răspundă, trimițându-i un zâmber fermecător. Apoi i-a primit degetele (fiind cuprinsă de un fior al primei săgeți trimisă de zeul Amor), care i-au prins mânuța, răspunzându-i cu o strângere tandră de
PARTEA A V-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359274_a_360603]
-
trecute cântece la comanda consumatorilor? - H-ha-ha! Ce să caute în lista de bucate, cântece condimentate și cosițe parfumate?... interveni conașul zâmbind. Inspirând adânc mireasma pe care o-mprăștia părul creolei, glasul lui trăda dorinți nemărturisite, mai-mai să o sărute, când "șerpoaica" nu pirdu ocazia să-i răspundă, trimițându-i un zâmber fermecător. Apoi i-a primit degetele (fiind cuprinsă de un fior al primei săgeți trimisă de zeul Amor), care i-au prins mânuța, răspunzându-i cu o strângere tandră de
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
și că „iubirea era condiția naturală a sufletului ei și nu o aberație plăsmuita din fantezii”. În recăutarea și recâștigarea iubirii comune, cele două personaje trebuie să lupte cu iadurile personale. Dependența de morfină este Iadul personal al naratorului și Șerpoaica perfida cuibărita în măduva spinării, care prosperă „pe seama durerii”, „sindromul care îl cunoștea deja”, acel alter-ego al persoanei care fusese odinioară- este învinsă după o coborâre adâncă și halucinanta în ghearele sevrajului - „un necaz care se sfârșește în bucurie”! Iadul
Andrew Davidson – Gargui. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339506_a_340835]
-
vezi cum se cambrează ca o iapă, când o atingi ușor cu biciul. Mai ales când îmbracă blugii ăia strânși pe pulpă și bluzița scurtă cu buricul la vedere. Pici, nea Moto, pici! Să mai vezi, nea Moto, că are șerpoaica niște ochi!..De un albastru întunecat, ca două lacuri adânci, străjuite de pădurea șuvițelor de abanos. Când mă privește pe sub gene, simt că mă scufund în abisul lor, nea Moto. Bietul Mototolea se simțea și el scufundat în abisul celor
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
de pădurea șuvițelor de abanos. Când mă privește pe sub gene, simt că mă scufund în abisul lor, nea Moto. Bietul Mototolea se simțea și el scufundat în abisul celor două lacuri albastre, însă Nae se scufundase serios în relația cu șerpoaica. Astfel că posesoarea celor două lacuri ajunse în scurt timp secretara specială a lui Nae, purtată în dese deplasări de afaceri. Și tot în scurt timp, deveni posesoarea unui Mercedes, ultimul model, apoi a unei viluțe discrete dintr-un cartier
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
bijuteriile din aur alb (mania ei). În aceeași perioadă începură să scârțâie și afacerile lui Nae. Tot aruncase el peste tot cu „scârț!”. Și magazinele din dotare dispăreau unul căte unul, în timp ce, tot unul câte unul, apăreau altele pe numele șerpoaicei. Bineînțeles, fără știrea lui Nae. Care, Nae, avea mari probleme în familie. Ceartă cu nevasta, ceartă cu copiii. Fuga copiilor de acasă, divorț de nevastă-sa. Într-o zi, cu fața suptă, nebărbierit, îmbrăcat dezordonat, Nae a intrat valvârtej în
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
o sută de euro, îi avertiza mereu: lăsați-l dracului de chioșc! Ei tot mai sperau să dea un tun. Că...uite la Nae câte tunuri a dat și...S-a dus totul de râpă? Și familia și averea? Dacă șerpoaica... La Mototolea nu e cazul. El e om serios. Dar...dacă dă un tun baban și-l asaltează o șerpoaică? Eee!.. A, nu, nu! Este imun la șerpoaice. Apoi, Firuța nu este ca madam Mititelu. Îl face surcele. Numai să
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
Că...uite la Nae câte tunuri a dat și...S-a dus totul de râpă? Și familia și averea? Dacă șerpoaica... La Mototolea nu e cazul. El e om serios. Dar...dacă dă un tun baban și-l asaltează o șerpoaică? Eee!.. A, nu, nu! Este imun la șerpoaice. Apoi, Firuța nu este ca madam Mititelu. Îl face surcele. Numai să apară prilejul ăla, să dea și el un tun. Să nu-l mai considere Nae un chioșcar ordinar. Și... prilejul
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
și...S-a dus totul de râpă? Și familia și averea? Dacă șerpoaica... La Mototolea nu e cazul. El e om serios. Dar...dacă dă un tun baban și-l asaltează o șerpoaică? Eee!.. A, nu, nu! Este imun la șerpoaice. Apoi, Firuța nu este ca madam Mititelu. Îl face surcele. Numai să apară prilejul ăla, să dea și el un tun. Să nu-l mai considere Nae un chioșcar ordinar. Și... prilejul se ivi. Tot de la Nae. Se pomeni cu
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
am buni prieteni, comentariile mele au fost bine primite ... Vă mulțumesc, dragi prieteni! 4- Nu, nu Mihai Cătrună se dă bine pe lângă admini și moderatori ... Aceștia îl consideră o mană cerească și se folosesc , pe gratis, de el. Sunt unele „șerpoaice” care îl ademenesc să le ofere „rodul” muncii sale ... El o face cu plăcere și generozitate. Dar niciuna nu s-a gândit să vorbească despre el, despre ajutorul primit ... desprea onoarea de a se fi bucurat de prezența artistului pe
MIHAI CĂTRUNĂ-MAESTRU SPIRITUAL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346732_a_348061]
-
spăria/ În mare-i cădea/ Și te-i Îneca.../ - Las să fie așa! (S.F. Marian, 1995, pp. 279-288) Dialogul se reia de Încă două ori, bradul invocând de fiecare dată existența unui alt cuib, cel al vidrei și cel al șerpoaicei. Atunci când sufletul Îl amenință că voinicii vor veni să-l taie și să facă din el punte peste mare (aluzie la sicriu sau poate la tăierea bradului de Înmormântare, bradul cedează: „Iară mortul Îmi trecea/ Unde dorul Îl ducea/ Marea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
putut să cânt În cântec, care reușește pe această cale să fie o concretizare originală a temei sărbătoririi lui 1 Mai. Poezia este totodată o profesiune de credință artistică: «N-am putut să cânt În cântec Nici porc negru, nici șerpoaică, Nici popă cu brâu pe pântec, Nici fată de boieroaică. (Ă) Dragă mi-i Însă pădurea Când Întinerește-n Mai, Și din când În când săcurea Când izbește-n putregai». (Mihai Beniuc, N-am putut să cânt În cântec, În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
flaminul împăciuitor. Știe c-ai fost mai bun cu el decât merita. Tonul devine rugător: — Dacă ai ști cum e pe acolo, nu l-ai fi trimis în fundul lu mii, la Tomis. Barbarii ăia își ung săgețile cu sânge de șerpoaică. Nici cu zăvorul tras nu poate dormi noaptea liniștit. Împăratul ridică agasat din umeri și dă să se îndrepte spre lectică. Dialul îl reține de togă: — Se luptă sărmanul cu frigul. Pe malul Pontului Euxin iarna nu-i blândă, ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oi fi stat eu cu capu-n perne, măi băieți, dar știu că la urmă, tot truda a învins fiorii - și am adormit. Când m-am trezit, era lumină în odăiță și focul pâlpâia în hoarnă. Și - dragii mei - o șerpoaică mândră, o nevestică sprâncenată sta tăcută înaintea vetrei. Acuma las la o parte uimirea mea, poate voi fi boldit ochi minunați, poate mă credeam încă sub stăpânirea unui vis - îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sub stăpânirea unui vis - îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor. —Te miri tare, bădiță? zise șerpoaica; ai crezut că te afli în pustiu. Ghiujul naibei, ticălosul de bărbatu-meu, s-a îmbătat ca un muscal și s-a culcat în șură... Nu poți avea nici o credință într-însul! Eu am fost la târg de am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
închizându-se și zăvorul sunând. Iar Colțun începu iar să latre cu mare mânie. —Care-i acolo, măi? răcni iar glasul cel somnoros de la șopron. Și Niță se strecură repegior pe drumul pe care venise și se lăsă la vale. „Șerpoaică fată, se gândi el. Știe cum să vorbeascăși cum să se poarte la vreme de noapte... Parc-am auzit-o râzând după ce-a închis ușa... Cum văd eu, trebuie să mă-mprietinesc întăi cu cânele... Iar ei parcă nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
supere... Da’ am crezut că cine știe ce-i... Fata râse ușurel și-și aplecă fruntea în pieptul flăcăului. Dacă s-a supărat, i-a fi trecut... Las-o pe călugăriță-n pace... Lepădatu se gândea, ducându-se spre vitele lui: „Mare șerpoaică și mare zmeoaică îi și fata asta a moșneagului... Acu de ce mă fierbe și mă poartă ea așa cu vorba?... Da’ ce-i pot face? Vede ea că mi-i dragă!“ Pe la sfârșitul lui răpciune un vânt aspru de la miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]