359 matches
-
cromatica Pământului este fascinantă; o simfonie a culorilor de la alb și griuri la fel de fel de nuanțe de verde, albastru, cafeniu. Munți roșiatici sau înzăpeziți, oceane turcoaz și fluvii poluate se desfășurau sub privirile noastre. Imensitatea Nilului se reduce la un șerpuitor firicel cafeniu, iar o furtună de nisip în Sahara arată ca o ceață de culoarea cafelei cu lapte. Dacă Alpii europeni arată destul de teșiți, Munții Himalaya par a nu-și pierde nimic din semeție, spărgând parcă cerul, iar estuarul Amazonului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92471_a_93763]
-
ce v-a motivat să scrieți acest roman numit „Dincolo de stelele reci”? Horia MUNTENUȘ: Amintirile adolescenței și tinereții mele. Poate, mai cu seamă, una dintre ele, o întâmplare legată de întâlnirea mea cu un corb. În înserare, pășind pe poteca șerpuitoare a unui cimitir, când luna era răsărită dar soarele ... Citește mai mult „Nu mă va putea sfâșiadecât corbul tinereții mele!”Cristina OPREA: Domnule Horia Muntenuș anul acesta care se încheie, se pare că a fost un an benefic pentru dumneavoastră
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
ce v-a motivat să scrieți acest roman numit „Dincolo de stelele reci”?Horia MUNTENUȘ: Amintirile adolescenței și tinereții mele. Poate, mai cu seamă, una dintre ele, o întâmplare legată de întâlnirea mea cu un corb. În înserare, pășind pe poteca șerpuitoare a unui cimitir, când luna era răsărită dar soarele ... XXII. CRISTINA OPREA - VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUȘ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI”, de Cristina Oprea, publicat în Ediția nr. 1772 din 07 noiembrie 2015. Pe domnul Horia Muntenuș l-
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
i se taie un singur fir de păr, nu vorbesc din povești. Și am văzut și pacienți operați prin metode învechite, rași pe cap, cu 100 de bandaje, turbane și tuburi de dren, cu cicatrici uriașe și șanțuri adânci și șerpuitoare pe suprafața pielii capului, pe care le vor purta cu ei toată viața. Câte ceva despre tehnicile moderne, de ultimă generație, utilizate de Brain Institute: Rezumând, principiul fundamental care stă la baza neurochirurgiei moderne, minim invazive și care animă echipa de la
Creierul nu trebuie să știe că a fost operat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20209_a_21534]
-
loc îi e dat un răspuns, căci Akhnu își împlântă în ochii prietenei sale rubiniul uităturii, apropiindu-și ciocul de fruntea fetei... De pretutindeni se-aude tumult. Călăreții în piei de animale, l-adăpost de viscolul dezlănțuit, iau în goană șerpuitoarele poteci, dau ghes la zbor acvilelor prin scurte și meșteșugite îndemnuri. Păsările amarnic strigă, planează țintit către prada simțită, văzută. Se lasă-n căderi amețitoare și iute pun stăpânire pe animalul doborât, sfârtecându-i puterea vieții cu oțelul încovoiatului cioc
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
Cartea Genezei. în veșnicie e tot mai aprigă lumina și nici o intrare nu indică prezența cuiva, memoria se sfărâmă ca un fluture cap de mort. Verbul arde smerit și amurgul își uzurpă melancolia în fructele uscate. Ardere pură și nostalgia șerpuitoare a verii, ruguri înalte de lumini în care se topesc strigătele mulțimii, asmuțită fiind de biciuirea eului sarcastic în tratate codificate. La intrarea în veșnicie ne așteaptă înfrigurată clipa ieșirii din sine, vântul ironic spulberă amintirile care se urzesc în
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
sunt interpreții. În primul rând coregraful, intrat și el în rândul acestora, și cumva imprimând fiecărui moment amprenta dorită, și alături de el, secondându-l în mai toate secvențele, Monica Petrică, partenera sa de câțiva ani buni, o dansatore cu o plastică șerpuitoare, când nostalgică, când vivace, mult mai bine pusă în valoare în spectacolele de dans contemporan, decât în cele clasice, de la Operă. Apoi cei patru dansatori, Florin Tănase, Istvan Teglaș, Daniel Dobre și Andrei Ciobanu, care, fiecare într-un fel propriu
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
pictat Gioconda după câțiva ani, din memorie, poate când a trăit în Franța", explică Glori. Aceasta spune acum că podul se află pe râul Trebbia, în Bobbio, în apropiere de Piacenza. "Peisajul s-a schimbat după atâtea secole, însă drumul șerpuitor din tablou se poate încă vedea la Bobbio", a spus istoricul. Valea în care se află Bobbio a fost descrisă de Ernest Hemingway drept cea mai frumoasă din lume, iar podul orașului este cunoscut și sub numele de Podul Diavolului
Cine este Mona Lisa? Un istoric italian susține că știe răspunsul () [Corola-journal/Journalistic/70803_a_72128]
-
a smuls un inel aidoma celui pe a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai că astă seară n-o guști pe de-a ntregul. Ți-ai lăsat câteva gânduri în caseta cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire hibernală cu termometrele timorate. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care dădea senzația că se contopește cu instrumentul său, transpus într-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Daniel Cristea-Enache Mai ales înspre finalul romanului, lectura Refugiilor este sensibil în-greu-nată de monologul autoscopic, prea lung, al personajului ce se ia sub observație. Întreaga carte e însă construită pe linia șerpuitoare a acestei analize, care nu este exclusiv interioară. Ioana Olaru își rememorează viața, experiențele și deziluziile personale în strânsă legătură - dacă nu chiar în același plan - cu presiunea continuă a mediului social, formatat de contextul istoric. Altfel spus, interioritatea devoalată
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
ști prea bine, bunul meu prieten.// De pretutindeni,/ cartea detună ca o planetă nouă, ca o mare dragoste/ în deșert." Necesitatea separării de biografie și de tentațiile observației directe e, din acest moment, evidentă. Pentru receptarea justă a unui volum șerpuitor ca Intrarea în casă și deopotrivă pentru o lectură proaspătă a operei lui Flora. Începând cu Iedera din 1975 și până la relativ recentul Dejun sub iarbă. Unde se mai găsește Timișul și unde Dunărea, unde a dispărut Banatul sârbesc în
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
Carte de vise. Aici cred că devin vizibile cele două trepte ale viziunii proprii lui Mircea Cărtărescu și identificabile în toate scrierile lui majore, în versuri sau în proză. Se remarcă, în primul rând, paleta bogată a descripției realist-fantastice: contururi șerpuitoare, linii care se desprind sau se împletesc, sunete stridente și foșnete, mirosuri pestilențiale și arome divine, obiecte umile văzute de aproape, forfota urbei, înregistrată cu răbdare și atenție distributivă. Lumea întreagă, așadar, lumea sensibilă, captată în uluitoarea ei fenomenalitate, printr-
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
pendul, în largi amplitudini. Surprind cu ochii minții ținuturi fabuloase, acoperite de un cer neînchipuit de senin, scăldate de apele calde ale Mediteranei, toamnele sepia din Berlinul lui Marlene Dietrich, Parisul saloanelor aviatice de la începutul veacului trecut, dar și drumurile șerpuitoare ale Basarabiei interbelice, pline de convoaie de refugiați, înecate în lacrimi și în nori de praf, la 28 iunie 1940 - este momentul de inflexiune al istoriei, răscrucea de la care pentru noi, cei "de dincolo", lucrurile au luat-o razna. Cum
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
sentimentul nou, de maximă eliberare. O forță necunoscută și nevoia de a trăi sentimentul acesta la nesfârșit mă Împing Înainte, risipind În mine un val de senzații nebănuite. O dorință aprigă. Cu spinarea Încordată, mă apropii de bucătărie furișându-mă șerpuitor pe lângă pereți, privind iscoditor spre lucrurile care-mi afișaseră cu nonșalanță o răceală care m-a durut ca o trădare, Încercând să nu fiu surprins. O rază de lumină din soarele după-amiezii poposește o clipă pe umărul meu, aurindu-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ajuns să fii considerat. Nu aveai de făcut decît să-ți afirmi sus și tare diferențele și să accepți consecințele. Rhona te-a făcut puternic. Era atît de mîndră cînd se legăna de colo-colo cu cu mersul ei săltat și șerpuitor, ținîndu-și capul sus cu o seninătate sfidătoare. Erau unii oameni care se simțeau la fundul structurii sociale și economice, care nu se mai așteptau la nimic bun, ci doar la și mai multe umiliri. Le plăcea la nebunie ideea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
a altor popoare dinspre nord. Majoritatea porțiunilor de zid pe care le vedem astăzi sunt construite în timpul dinastiei Ming. Porțiunea de la Badaling, din apropiere de Beijing, este una dintre cele mai bine conservate și mai reprezentative. Magnificul zid se întinde șerpuitor pe creștetul lanțurilor muntoase, având la fiecare 200-300 m ridicat câte un turn de semnalizare cu fum. Pe zidul propriu-zis, sunt creneluri de observare și de tragere și multe alte construcții cu rol de apărare. Zidul Chinezesc, un simbol al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de acolo și traversară sătucul în dubița albă. Era un sătuc tipic botswanez, cu case răsfirate, cu o cameră, maximum două, fiecare cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu, le supraveghea de sub un copac. Vitele nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
casă pustie. Cu excepția fotografiei. Mma Potsane fu fericită să iasă din casă și îi propuse să-i arate locul unde cultivau odinioară legume. Din nou, pământul avusese ultimul cuvânt și tot ce mai rămăsese din proiect erau urmele unor canale șerpuitoare, acum reduse la niște mici șanțuri. Ici-colo, încă se mai cunoștea locul unde fuseseră amplasați stâlpii de lemn care susținuseră transperantele, dar nu mai era nici urmă din lemnul în sine, care, ca totul în jur, fusese măcinat de furnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
amestecau și din ele nu mai rămăsese decît o imagine de o surprinzătoare putere de convingere viața omului, acolo, sus, la înălțimea care domina așezarea era cu totul altceva decît viața celui care se tîra pe lutul galben, alături de butucii șerpuitori ai viței de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era fericire, nefericirea nefericire, iubirea era profundă, iar ura mistuitoare. Ceva încă nu era prea clar, nu se stabilizase în memoria celor din Vladia, cine pe cine iubea, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișând familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sâsâind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tânărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într‑un suflet pentru a birui silnicia diavolească și pentru a‑l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
leagă adânc, pentru că ei au trecut pe aici, pentru că ei ne-au croit cărare peste hățiș și mlaștini, pentru că ei au rostit înaintea noastră cuvinte, le-au rostit mai frumos și mai apăsat. Și foarte românește. Călătorind pe drumul acesta șerpuitor, întorc capul și nici unde pornește cărarea, și nici unde au rămas răscrucile vechi, nu știu; câmpia adună toți pașii în firul subțire al drumului. Întorc capul cu zâmbetul călătorului ostenit care simte că și-n el semplinește cărarea. S-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mă întristează bucata asta de drum. Iată și ultima casă. Unu, doi, trei, patru ...nouă pași și am ieșit. ,,M-am depărtat de lume”, cum îmi place să spun. O, dar până acasă mai e mult!...urmăresc din greu poteca șerpuitoare acoperită de zăpadă. Merg și mă gândesc cu groază la drumul ăsta lung. Cum să-l scurtez? Să fug. Fug și cad. M-am împiedicat sau ceva mă sperie? Vântul suflă cu dușmănie din toate părțile. Privesc cu disperare în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai folosea. — Uite. — Ce e? Am pus cușca lui Ian jos și m-am apropiat de locul în care Scout stătea îngenuncheată. Îmi întinse ceea ce găsise, un colț rupt dintr-un ziar, cu jumătate dintr-o parte acoperită cu litere șerpuitoare, scrise cu pixul. Un fel de formulă. — Ne apropiem, spuse. — E a lui Fidorous? — Mda, e caligrafia lui. M-am holbat la hârtie, trecându-mi cu degetul mare peste literele mici și albastre ca să simt ușoara adâncitură lăsată de pixul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și majoritatea deschise, reglate sau doar pe jumătate reglate sau emițând doar șuierături. Din tavan, de cabluri, atârnau aparate de înregistrare, legănându-se deasupra capetelor noastre. — Ce-i asta? l-am întrebat pe doctor pe când străbăteam în pas alergător podeaua șerpuitoare dintre mormanele de plastic. — Ce? Pentru ce sunt radiourile? — Sunt fertilizante, zise doctorul. Cu cât înaintam, cu atât alarma se auzea mai tare. Locul era imens. În cele din urmă, doctorul coti la stânga, pe un coridorul secundar mai mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]