141 matches
-
prin păr, să mă învelesc cu vreo șuviță pe care o găseam rebelă. Atunci el mă luase în brațe, protector. Îi simții atunci masculinitatea și îl simții, deasupra tuturor, și mai aproape de mine decât era. Vântul bătea din ce în ce mai tare, îmi șfichiuia fața, așa că mi-o lipisem de fața lui. Trupurile își simțeau atunci simțurile primitive, astfel încât, în mijlocul naturii sălbatice, noi trăiam propriul nostru moment de sălbăticie. Și totul era moderat de vocea naturii nu prea dură, care ne spunea că totul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca într-un culcuș. Însă ispita e mare și, fiind pe fază la o fracțiune din neglijența lui, sau poate o lipsă de încredere firească, eu o șterg pe fereastră grăbită, mai fără haine și fug peste alb, frigul mă șfichiuie în stropi ce se scurg de pe mine foarte ușor. Eu fug ca vântul și sunt vântul, pe viteză, pe coama ei cu mâinile ținându-mă, mă poartă firească. Și el pe urmele lăsate vine, l-aș vedea, de aș merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și doar te întorci dintr-o aducere aminte care pare să-și fi pierdut înțelesul. Ai un zâmbet târziu. Ai traversat un oraș îmbrăcat în cenușă sau doar în polenul tuturor primăverilor. Fluieri a pagubă pe străzile din ce în ce mai pustii, mai șfichiuite de vânt. Auzi ca într-un vis vătuit alămurile unei fanfare ca atunci când făceați tumbe și mutre și vă hlizeați în urma convoiului mortuar ca niște drăcușori incurabili.
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
face toți banii. Comentatoarea arbitrează disputa celor doi cu aerul că este ea însăși un încercat polemist, momentan retras din competiție: ?Mare diferență între cei doi! Pe cînd unul își expectorează măslinele mioritice în fața unui public de stadioane quasi-parlamentare, celălalt șfichiuie floreta în fața oglinzii. Oarecum despletit, oarecum feciorelnic. În mod normal, avînd o astfel de reclamă, ținîn- du-se cont și de bobularitatea (sic!) poetului curtean, se presupune că vandabilitatea volumului ar trebui să spargă orice plafoane. Da, dacă boborul ar
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
legănându-se de povara coșului cu de-ale gurii purtate pe oborocul din creștet, hrana pentru truditorii câmpului. „Chiaburoii” era cuvântul de ocară care le venea la gură lefegiilor comuniști, simbriași ai pierzaniei, cuvânt care le suna Mitrofanilor ca un șfichiuit de bici... Urgia, într-un capitol În 1958, satul a trecut prin zile și nopți de coșmar. În numai câteva săptămâni, au fost arestați, doar pentru început, două grupuri de câte 15 și 22 de săteni, pentru vina de a
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
zborul acvilelor din stemă stăpunge sufletul românilor durere supremă săgețile-flăcări din ochii zimbrilor cu inimi săgetate de suferința Carpaților urletele balaurilor din stindardele dacilor înfiorând și în vise fantomele dușmanilor. la răscruce de ani ne cheamă amarnic spiritul străbunilor prin șfichiuit de harapnic din balada lui bădica Traian ne bate la porțile anilor iar badea Cârțan lângă columnă în cojocu-i mițos cu traistă de lână cu baston și căciulă de bârsan ne colindă cu zâmbet de dac maiestuos. Referință Bibliografică: PLUGUȘORUL
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
să Îndepărteze gândul lichefiat că ar putea să nu-și mai revină niciodată. Nu, pe bune, chiar eram speriat ca nu cumva, Doamne ferește... Înțelegeți ce vreau să spun... N-am idee cât timp a durat scena așteptării apăsătoare care Îmi șfichiuia nervii și Îmi amplifica neputința de a reacționa Într-o manieră corespunzătoare, habar n-am care ar fi fost maniera aia, iar lucrul acesta mă stresa și mai tare. Încet-Încet, profesorul a prins să se reanime În uralele mele lăuntrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
căprioară. Cu cealaltă mînă strîngea biciul, nou-nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vîrf, din fîșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din punctul unde se sfîrșea Împletitura, ajungea un solid bici aprig ce șfichiuia ca un șarpe. Proprietarul Îl folosise pînă atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se pierdea Într-un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară În fața prăvăliei, În gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Începu să-l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătîndu-și elasticitatea. Apoi se plesni de două-trei ori peste carîmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și-l Învîrti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței cînd tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau cînd strîngi hățurile ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dintre vagabonzi Înaintă spre mine, murmurînd dacă Îl puteam lăsa să-și petreacă noaptea În vestibul. Închisei ușa Înainte să-și fi terminat fraza. Scara era un puț de Întuneric. Adierea fulgerelor se filtra printre comisurile porții de la intrare și șfichiuia contururile treptelor. Am Înaintat pe bîjbîite și am găsit prima treaptă, Împiedicîndu-mă de ea. M-am agățai de balustradă și am urcat Încetișor scara. După puțin timp, treptele am făcut loc unei suprafețe plane și am Înțeles că ajunsesem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dat demisia din cluburi, Într-o furioasă indignare finală, iar cluburile, disperate, au ațintit asupra lui Burne arma cea mai sofisticată: ridiculizarea. Toți cei care-l cunoșteau Îl simpatizau, dar ideile apărate de el (și apăra din ce În ce mai multe) au fost șfichiuite de multe limbi dezlănțuite, Încât unul mai slab de Înger ar fi aruncat de mult prosopul În ring. — Nu-ți pasă că-ți pierzi prestigiul? l-a Întrebat Amory Într-o seară. Începuseră să se viziteze reciproc de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un șarlatan ce Înlocuiește nopțile calde și calme la care visez În aprilie. E un anotimp trist, de viață fără creștere... Vara nu are o zi. - Patru iulie, a propus În glumă Amory. - Nu face pe istețul! a protestat ea, șfichiuindu-l cu privirea. - Păi, ce anume ar putea materializa promisiunea primăverii? Ea a meditat un moment. - O, presupun că Raiul ar materializa-o dacă ar exista, a răspuns În cele din urmă. Un fel de Rai păgân... Tu ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și obraz schimonosit . Era CHIPUL SAU dar nu exista nicio oglindă. - Eu ți-am furat identitatea și am dat senzația că tu ești cel care ia decizii. - Nu aveai nici un drept! a strigat îngrozit și furios. Vocea șuierată l-a șfichiuit ca un bici: - Am avut dreptul de când ai-ncheiat pactul cu mine. Atunci când ai vândut viețile celor din jurul tău și ai făcut o afacere din asta. Tranzacția ai executat-o pentru mine! I-a aruncat pe masă Contractul din sipetul negru
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > SÂNUL LUI AVRAAM Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Primăvara debutase cu răutate. Ploaia rece nu mai contenea. Șfichiuia trecătorii peste obrajii de martiri ai tranziției intrată acum și în recesiune. La colțul magazinului "Selena" doi ochi rugători scânceau zadarnic. Toată lumea se grăbea ca și cum arhanghelii anunțaseră apocalipsa și fiecare alerga de colo-colo, ca nebunii. Un domn aranjat, cu bărbișon
SÂNUL LUI AVRAAM de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366851_a_368180]
-
în toate zilele vieții lui ne-a dăruit atâtea clipe de fericire, de bucurii, atâtea dorințe împlinite, atâtea... Nepăsarea planetară îl sfida și îi arunca în obraz cioburi de pahare sparte, îl lovea în moalele capului cu petarde asurzitoare, îl șfichiuia cu pocnete de bice și chiuituri de bucurie. Se veseleau că el, generosul care dăduse atâtea zile acestor obraznici nerecunoscători, pleacă, dispare în neant...Răutăcioșii nerecunoscători îi reproșau bătrânului muribund că le-a adus numai clipe de suferințe, dezamăgiri, că
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
cunoaște Alteța Sa Regală. Din perspectiva acestei cunoașteri, Principele este crezut și admirat pentru portretul spiritual pe care îl conturează: „Regina este un om rebel. I-a plăcut întotdeauna să spargă convenientele și să ridiculizeze aparențele. A detestat ifosele și a șfichiuit necruțător prostia sau reaua-credință. De asemenea, Regina a fost întotdeauna tentată să chestioneze societatea și prejudecățile ei.” În legătură cu stările de spirit ale Reginei, Principele evocă un moment petrecut la Geneva. Însoțea la cumpărături pentru nunta cu Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
sprijiniră moldovenii de pe deal ... cărându-le friților numai ghioage noduroase, de le-au îmuiat de oase. Snoava este cam așa: „[...] Olteanul, bine aghesmuit cu țuică și zaibăr, alături de muiere, stătea țanțoș pe capra căruței și, din când în când, în timp ce șfichiuia cu biciul caii, mai dădea câte un chiot de suna valea, când în față îi apare un soldat, pe care-l ia la întrebări, în loc să-l poftească în căruță ca să ajungă mai repede la unitatea militară, fiindcă întârziase, iar pedeapsa
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
parfum de gardenii, priviri timide strecurate furiș printre panglici și obraji feciorelnici. Prospețimea unei belle epoque. Melodia s-a sfârșit în ovațiile publicului. « -Bravo, maestre ! « -Superb, divină voce, ce duet » curgeau laudele. Minute în șir au durat aplauzele. Împușcăturile au șfichiuit sala...ochii violonistului s-au mărit îngroziți. Două pete mari, roșii îi străpungeau pieptul. S-a prăbușit fără suflare, în strigatele înlăcrimate ale tinerei sale partenere, acoperit de vacarmul iscat. Femeia l-a zgâlțâit, plângând sfâșiată de durere. Imaginea s-
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
orice limită: să fi tras încordați la marginea mării/ de restul vieții ca de-un edec de argint/ eu Virgil magicianul Daniel cel sființit/ și Leonid cu biciclistele sale dinspre Corint/ și unduindu-ne toți după turcoaica Safina/ să fi șfichiuit iar răsăritul și marea/ cu glas de muezini (Urkmez lângă Smirna). Evocarea boemei bucureștene din anii șaptezeci, braț la braț cu omniprezentul Thanatos, deschide și acum răni nevindecate: Deceniul șapte: vânare de vânt vânare de carte/ năucitor de simplu scria
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
economice pe care nimic din perioada interbelică nu le prevestea, și care sunt în continuare o problemă, chiar și în zilele noastre. Propunând o inflație artificială, adică devalorizarea treptată a monedei, pentru a încuraja consumul și a descuraja economiile, Pena șfichiuiește consumerismul cu 50 de ani înainte ca acesta să fie definit ca atare de specialiștii în economie. Deși nu a trăit în comunism, e ușor de bănuit că Ion Pena era familiar cu răspândirea ideilor socialiste, cu Capitalul lui Marx
DESTINUL UNUI AUTOR DUBLU CENZURAT DE LORENA LUPU de ION PENA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370169_a_371498]
-
opreau prin curți când trecea Urâtu, parcă le era teamă să respire, bărbații se opreau din trebăluit și îl urmăreau cu privirea, strângând pumnii și scrâșnind din măsele... “Grijania mamii lui”, rostea tata printre dinți! Toți băieții de pe stradă fuseseră șfichiuiți de năpârcă, ori pentru că scăpaseră vacile în lucernă, ori pentru că încercaseră să ia porumb de fiert! Urâtu era peste tot, de la câmpul Caramanului - aproape de calea ferată, adică dincolo de pădure, o juma’ de zi de mers cu boii - până pe luncă, pe
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
care venea ca un tăvălug în lumina acelei după amieze. Nimeni nu fu însă prea impresionat, fiindcă uneori vântul care bătea dinspre deșert năștea astfel de furtuni. Impactul cu zidurile fortăreței făcu ca nisipul roșcat venit dinspre Pereea să șuiere șfichiuind piatra iar soarele își acoperi din nou fața datorită norului de praf. Cineva dintre sclavii casei lui Ponțiu Pilat veni repede și închise ferestrele îndată. Draperiile grele din lână roșie fură trase iar vuietul vântului se mai estompă. Cu toții își
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
cugeta bine; iată principiul moralei“. Cugetând adânc la fenomenele sociale pe care le traversăm, epigramiștii, în încercarea de a repara măcar la suprafață tarele morale pe care le manifestăm, îngroașă în vers metehnele pe care le sesizează, iar biciul vorbei șfichiuiește neîndurător deficiențele, deși tonul abordat este unul ghiduș, jucăuș. Să nu ne lăsăm însă înșelați de aparențe: dincolo de omul mucalit, hâtru, cu accentuat spirit ludic, se găsește un dascăl neîndurător - căci nu i putem contesta, nu i așa?, epigramistului rolul
O NOUĂ ANTOLOGIE A EPIGRAMEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345215_a_346544]
-
dintre angajați, ceva m-a oprit la timp. Am asistat neputincios la smotocire preț de câteva minute, încercând să-mi găsesc un aliat printre ceilalți clienți. Într-un târziu, tot ca o furtună, doamna s-a întors pe călcâie, a șfichiuit cu o vorbă unul dintre angajații în uniformă și a trecut dincolo de tejghea, unde am regăsit-o și după-amiază, în uniformă, cu ecusonul pe care scria, sub nume, manager de magazin. Alo? Boom. Fâs. Incidentul din Akihabara v-a amintit
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
ton chemin / à l’encontre du Destin”- Licenciement), finalul fiind cel cunoscut-necunoscut ( Qui va là? / surgit le holà / À l’autre bouț / la fin de tout”- Après coup). Eroul poetic nu-și iartă înfrângerile, drept care se privește cu ironie, isi șfichiuie orgoliul (,,Narcisse veillard”). Imaginea Corbului poesc este magistral prinsă într-un poem intitulat C’était comme hier (,,Hier soir (je n’étais plus ce monde) / Dans mes orbites creuses s’engouffra / Un vol de corbeaux. Leur plan immonde / Visait à
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]