143 matches
-
focului îl stăvilesc și-l înspăimântă. Sticla...! Sticla, Boss! țipă și Dan, pe punctul să clacheze. În învălmășeală, Oroarea se întrezărea, destul de deslușit: Trei trupuri obeze, de dulăi, se năpusteau în trombă, împreunate lubric într-un singur trunchi puhav și șfichiuiau necruțător și triplu, cu odgoanele unor cozi chelite și solzoase! Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de urs! Trei căpățâni cu boturi ude, roșii, se căscau năpraznice, împodobite devălmaș cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
belșug cu paiete! În mâini, voluptuoasa matroană ducea o tavă argintie zincată, pe care se afla un pachet de țigări mentolate slim, nedesfăcut, pentru Șobolan. Păi, de ce-mi vii tu cu tava aia goală, fără pahare, făi, grăsuno? o șfichiuie Mariusache. Toanto! Afară...! Fugi cu ea, că ți-o fac guler! Hai, hai, mută-ți silicoanele, că oamenilor ăstora li se usucă limbile și ceru'gurii, pân' la omușor! Mișcă din copane, umblă și tu după lichidități și după culinare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic sau persiflant îl prinde, reușește mai bine în fabule, care au și o construcție ingenioasă. Vituperând multe din „rălele” ce dăunau vieții sociale a vremii, îi șfichiuie, bineînțeles, pe cei care nu pricep necesitatea Unirii. I se datorează și câteva epigrame. Că scriitorul s-a subordonat câteodată căuzașului o dovedesc pamfletele lui versificate, care au circulat pe foi volante sub titlul Plutarhul Moldovei și care i-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
unor luări de poziție. Sunt comentate cu ironie excesele unor producții de factură așa-zis patriotică, aparținând Smarandei Gârbea (Smara) sau lui Ion Dragoslav și Constantin Spiru Hasnaș, la fel predilecția pentru „siropul poetic și mahorca patriotică” în revista „Flacăra”, șfichiuită în articolul Program de S. Androniu (probabil un pseudonim al lui B. Fundoianu). Semnând B., W. sau Const. Meletie, Fundoianu recenzează, într-un limbaj critic surprinzător de matur, și texte de C. Stere (Carnetul unui solitar din „Viața românească”), E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290711_a_292040]
-
orașului / copacii / plini de bube, cu coroanele lor de mir" veghează "tembelizați"; absurdul dezechilibrează inevitabil: "Îmi ies din fire și iar mă sui deasupra mea"; bacovian parcă grotescul bate spre delir: "O fată / întunecată / cântă la ghitară, creanga de pe nour șfichiuie / mortul: nu mai suport nesiguranța zilei de mâine, nu / mai suport, îmi / astup urechile, urlu, bat din picioare"; o lume pe dos pare damnată în perpetuitate: "Vai, vai: atracții... atracții... în grădina / pentru discuții / filozofice (...) porcii / sunt lăsați în libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că aud un lătrat de câine. Am tresărit, m-am uitat în jur, dar ce puteai să vezi? Am prins deodată curaj, m-am ridicat și cu mare greutate am luat-o în direcția de unde se auzea lătratul. Vântul îmi șfichiuia fața și mă purta dintr-o parte în alta ca pe-o frunză... Deodată am zărit o luminiță. M-am apropiat de lumină. Era o casă. Câinele a mai lătrat de două ori apoi a venit la mine și a
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
foc. Prin partea superioară a hornului ieșeau o mulțime de scântei înveșmântate în fumul iute și sufocant. Ninsoarea se întețise și viscolul executa acum, într-un iureș de cavalerie mongolă, "Dansul săbiilor" de foc, izbind cu putere demențială, înțepând, tăind, șfichiuind făptura umană care lupta disperată să ne salveze de la un dezastru iminent. Era o nouă versiune a lui Haciaturian, de dimensiuni urieșești, neobosită și impresionantă. Cu capul descoperit în vijelia vântului, așa cum se repezise de acasă, cu pieptul rezemat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
smucea și gonea mai departe atras de cine știe ce... În drum, țăranul rugă oamenii pe care îi întâlnea să-l ajute să prindă mârțoaga și unii încercară zadarnic. De cum ieșiră din sat și intrară în câmpia nesfârșită, viscolul se înteți, îi șfichiuia drept în față, înaintau tot mai greu pe zăpada înghețată. Omul simți deodată o căldură apăsătoare în tot corpul, calul necheză a doua oară, alerga neîncetat de parcă devenise un mânz zburdalnic, plin de vigoare. Din depărtare, țăranul părea un scai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și nu „analiză psihologică”). Multipli „afluenți” participă la această coordonată aparte a poeticii sadoveniene, cea a lăuntricului sugerat: „Privi în juru-i cu obrazul deodată împietrit și văzu totul rece și umed sub zloată. Soarele pierise, lumina se împuținase și vântul șfichiuia din când în când, fulgi care cădeau domol în tindă se topeau și dispăreau într-o clipă”. Facies („împietrit”), impresie - subiectivă, sigur („văzu...”), „descripție” - atmosferizare („Soarele...”), toate comunicând între ele și generând un efect de sinteză, a cărui dominantă rămâne
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
coadă? Este finul gazdelor, le-am promis că-l duc și pe el. Mă simt important și țopăi des ca să mă țin de ceilalți. Era lună plină și senin, dar zăpada viscolită mai obtura vederea largă spre conac și ne șfichiuia fețele cu cristale dure de gheață. Uite trei lupi, spune unchiul Victor. Unde? întreabă ceilalți, oprindu-se. Acolo, între bulhace, uite cum se hîrjonesc! Lupii erau cam la un kilometru de noi, preocupați cu joaca lor, dar eu vedeam lup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vecinii, îl spionau în fel și chip, ca să-l toarne, dar efortul lor era zadarnic. Vînătorul Moldovei de Nord era îmbrăcat într-o tunică fără guler, fără fular și avea pe cap doar o șapcă veche și ciudată. Uneori, viscolul șfichiuia gîtul lung și neacoperit, ceea ce îi învinețea pielea. Dar nimeni n-a văzut la Ion un gest că l-ar deranja frigul. Eram copil înfofolit și peste ochi, dar frigul își găsea drumul către trupul meu. Ion rîdea, se juca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Vîntul însă era un măgar și jumătate, nu ținea cont de ținută și nici de titluri universitare, i se fîlfîia lui de pipa aceia drăcoasă rău. Gică, strigă bossul, adu-mi te rog o pătură din mașină. Și țuica.Mă șfichiuiește rău vîntul ăsta. La rachiu se dau și ceilalți frați cu sîrg. Cînd grănicerii își fac apariția, Victor aruncă pătura de pe el ca să fie măi, măi și le povestește ce și cum stă învoiala cu Scutelnicu. O să dăm un telefon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
11 hectare, atunci... Cînd rusnacul i-a solicitat o vizită, și-a luat nevasta și a lăsat mașina jos, la iaz, urmînd să parcurgă 6 km, pînă la bordei, pe o cărare abia vizibilă. Mohor uscat, păiuș și alte buruieni șfichiuiau frumoasele picioare ale doamnei Cepoi. Trebuia să-mi fi luat pantaloni, se tînguia întruna. Lasă și tu acum mofturile, știi că-i plac picioarele tale. Numai că hărțuiala continuă a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a zgîriat și iritat totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ți-a tăiat și capul, o dată cu barba, îl înțeapă Alexa. Nu pierdeai mare lucru... Boierii se aprind: A nesocotit rânduielile statornicite în vechime! A legiuit o pravilă fără îndurare! Taie și spânzură, de parcă Moldova-i moșia lui tătâne-su! Ne șfichiuiește, să nu uităm cine-i "stăpânul"!... În el sălășluiește un diavol... și încă din cei împielițați! E un vrăjitor! O fi având "iarba fiarelor". Se vorbește că... Iarba mă-sii! se aprinde Isaia scuipând printre dinți o sudalmă de mamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
centrală și regională veți Întîlni asemenea anunțuri. Deci, pe viitor e bine să ne consultați Înainte de a proceda la eliminarea uni astfel de text”. Nici cea de-a șasea intervenție nu fusese mai brează decât primele cinci odată ce superiorii Îl șfichiuiseră iarăși astfel: „Și În cazul celei de-a șasea intervenții socotim că nu era cazul să se elimine textul. Încadrarea activului fără de partid la Învățămîntul de partid este cea mai importantă și eficace măsură care ajută acestuia, ca și tuturor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
șase ori, totalizînd 15.000 de morți), fără ca opinia publică să aibă satisfacția să înregistreze cucerirea vreunui oraș important. Armatele se măcinau în asalturi fără rezultate decisive, în fața înălțimilor ce protejau Goriția. Intrarea României în război, în august 1916, a șfichiuit moralul publicului, ridicîndu-i-l. În Italia, ca pretutindeni în taberele aliate, intervenția română era așteptată cu nerăbdare, sperîndu-se de la ea un rezultat hotărîtor pentru terminarea rapidă a ostilităților. Deși doream această hotărîre supremă a României, noi, la Legația de la Roma, nu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
faptul că lumea afacerilor este plină de comentarii înțepătoare și judecăți critice cu privire la subordonați, colegi și, în mod special, șefi. Majoritatea acestor diatribe se pierd în vânt; sunt un fel de supapă prin care angajații își exprimă descurajarea sau dezamăgirea, șfichiuind persoanele care nu sunt prezente și care nu se pot apăra. Dacă spunem despre un coleg sau despre un superior că „este unul dintre cei mai duplicitari oameni pe care i-am întâlnit vreodată” nu înseamnă în mod automat că
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
potrivește perfect, dându-i un aer de etern și sprinten călător, având și o năframă înfășurată în jurul capului. Are o față tăioasă, arămie, nas ascuțit, ochi negri, obraz năpădit de o barbă scurtă. Cântă cu voce tare, iar cuvintele parcă șfichiuiesc caldarâmul. Publicul e conectat și... avizat, pentru că fredonează la multe dintre cântecele interpretate de poet... La recitalul scriitorilor din Literatur Express au succes, mai ales, ucrainenii, Yurij Andruchowysch, în primul rând, originar din Ivano-Frankovsk, excelent vorbitor de poloneză, care este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ai mai pornit la drum?! Ușile se deschid și călătorii coboară pe marginea șoselei. Nu e prima oară cînd se întîmplă așa. Vor opri cîteva din cursele ce vin după noi și ne vor lua. Vîntul din nord, dinspre munte, șfichiuie rece și cu putere. Călătorii se îngrămădesc pe șosea, înșiruindu-se pe marginea ei. Facem cu toții din mînă curselor care trec în viteză pe culoarul din mijloc. Abia după cîteva minute, un autobuz mai gol, care merge la șantier, oprește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
făcută din piele de ren, din ce În ce mai repede, cu spatele la mine. Era un angalok. Unul dintre aceia care pot vorbi cu forțele nevăzute. Nu Îi vedeam fața. Stătea complet dezbrăcat pe zăpadă, cu o piele de caribou În jurul mijlocului, iar vântul Îi șfichiuia pielea. Toba lui răsuna din ce În ce mai aproape, bum bum bum, asurzitor. mi-am pus mâinile la urechi. În clipa aceea angalok-ul s-a Întors spre mine și mi-a spus : — Vino ! Apoi a dispărut. S-a lăsat din nou liniștea și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
hârtoapele, de ni s-a făcut creierul piftie. Tot drumul de un sfert de oră mi-am ținut mâinile Încleștate pe mânerul ușii și pe spătarul scaunului din față, care constituiau tot ceea ce se putea agăța, În timp ce vântul rece Îmi șfichiuia nemilos obrajii. Când am ajuns În fața hotelului din sat - primii ! - Sailasi ne-a aruncat un zâmbet larg, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, și ne-a urat bun venit În Puvirnituq. imediat ne-au Înconjurat vreo cinci câini husky
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pătrundă prea adânc și să nu țâșnească prea mult sânge". Ordalia se încheie abia la apus, când sadicul executor "reteză pielea vie la mâini și la glezne, arătând-o întreagă mulțimii. [...] Mahavira se clătină și se prăvăli. Loviturile de bice șfichiuiră cu sete mormanul de carne crudă, care se mai ridică, mai merse câțiva pași și apoi se prăbuși fără simțire". Lovitura de grație îi este dată de același infatigabil călău, care-l "întoarse pe Mahavira cu fața în sus, îi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
legănându-se de povara coșului cu de-ale gurii purtate pe oborocul din creștet, hrana pentru truditorii câmpului. „Chiaburoii” era cuvântul de ocară care le venea la gură lefegiilor comuniști, simbriași ai pierzaniei, cuvânt care le suna Mitrofanilor ca un șfichiuit de bici... Urgia, într-un capitol În 1958, satul a trecut prin zile și nopți de coșmar. În numai câteva săptămâni, au fost arestați, doar pentru început, două grupuri de câte 15 și 22 de săteni, pentru vina de a
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
face toți banii. Comentatoarea arbitrează disputa celor doi cu aerul că este ea însăși un încercat polemist, momentan retras din competiție: ?Mare diferență între cei doi! Pe cînd unul își expectorează măslinele mioritice în fața unui public de stadioane quasi-parlamentare, celălalt șfichiuie floreta în fața oglinzii. Oarecum despletit, oarecum feciorelnic. În mod normal, avînd o astfel de reclamă, ținîn- du-se cont și de bobularitatea (sic!) poetului curtean, se presupune că vandabilitatea volumului ar trebui să spargă orice plafoane. Da, dacă boborul ar
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
se înălțau alte necunoscute obiecte: condensatoare, rezistențe, transformatoare. Era, de fapt, un aparat de radio în devenire, un aparat despuiat, din care două firave fire de sârmă șerpuiau pe masă către un difuzor culcat cu fața în sus. Străbătusem oborul șfichiuit de crivăț, prin zăpada zburătăcită de viscol și ajunsesem în atelierul lui cu picioarele ude și înghețate bocnă. Era toiul iernii, la ora cinci era întuneric-beznă, cocoțate pe o scară rezemată de perete, câteva găini au cotcodăcit timid, trezite de
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]