4,565 matches
-
colorate decât atât. “Fizic” vorbind, nu e posibil. Realitatea va avea darul de a apropia ambele capete ale cauzalității unui lucru, astfel încât vom cădea în aceeași dialectica plictisitoare din pricina căreia viața nu va bate filmul decât dacă se întrece pe șine. Un exemplu: apucate și te bate că în fight club...vei constată că în film au omis să pună orele chinuitoare din sala de așteptare, coada la farmacie pentru plasture, insomniile cauzate de durere. Nu întâmplător e vorba aici despre
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
și î) o constituie alternanțele fonetice: în pronunție dialectală (ardelenească, moldovenească), foarte adesea sunetul i se transformă în î, niciodată însă sunetul a: țigan țîgan, sifon sîfon, silă sîlă, stingă stîngă (la Eminescu rimează cu "plîngă"), stins stîns, și șî, șină șînă, ține țîne, țiui țîui, ziua zîua etc.; multe substantive prezintă transformarea lui î în i prin trecerea de la singular la plural sau de la masculin la feminin: cuvînt-cuvinte, jurămînt-jurăminte, mormînt-morminte, sfînt-sfinte-sfinți etc.; în cursul conjugării unor verbe i devine î
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
ca în proza expresionistă), predominant livrescă. Gheorghe Crăciun remarca în prefață o "fascinație față de mediile sociale periferice, [...] plăcere a investigării grotescului existenței, știința de a teatraliza anodinul și o accentuată atracție față de absurdul actelor umane". Francisc Nona tematizează în imaginea șinelor de tren paralele, alcătuite dintr-o infinitate de puncte, existențele acestor "făpturi neînsemnate". "O infinitate de puncte s-au înlănțuit între ele și merg așa, fără nici o țintă, știind un singur lucru: că nu se vor opri niciodată [...]. Punctele astea
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
dă naștere doar la uitare, ci și la memorie" - binele și răul, frumosul și urîtul, memoria și uitarea, viața și moartea - "[...] Actorul nu poate să-și uite textul, dar ca să ajungă la esență acestuia, el trebuie să se uite pe șine. Aceasta este sfîșierea lui.[...] A uita de sine, jucînd... pentru un actor, este un defect sau o virtute? Totul depinde de estetică pe care o avem în vedere, de sensul pe care il atribuim jocului. Vream că actorul să se
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
cu interdicția de a crea chipuri cioplite. Și asta nu prin subterfugii multiple sau prin manipularea abila a diferitelor sofisme, ci prin deposedarea chipului de aroganța propriei identități și de pretenția intrinseca a substanței de a se comunică doar pe șine însăși. Dincolo de fabulație și de interjecție, soluții deja experimentate la nivel maximal, sculptorița a găsit în viziunea populară și în devoțiunea simplă resursă cea mai eficientă a concilierii. Fără a renunța la figurativ, dar și fără a cădea în ego-ul
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
curînd să mai scandalizeze, afirmațiile sale își vor pierde cu timpul forță de impact etic, devenind niște produse strict estetice. Iar gradul de excelență al acestor produse de-pinde de capacitatea autorului de a se dedubla, de a se privi pe șine de la o distanță ludica și a face literatura cu propriile umori incontinente. Deocamdată, Umbral se descurcă binișor. Curios este că biograful atribuie personalității de care se ocupă tocmai această identificare, în ultimii ani din viață, cu mască eternului nemulțumit: "Ființă
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
scriu pe armele lor, - nucleare - câte un cuvânt șugubăț... de pildă Zburdalnica, aluzie la racheta căutătoare de ținte pe terenul inamic, și altele, Cocoșul, Găinușa... Pavajul curții interioare a Domului poartă încă pe lespezile lui tocite urmele, zgârieturile pricinuite de șinele caleștilor, de roțile tunurilor trase de câte cinci perechi de cai, de potcoavele acestora opintindu-se în hamuri... Câtă măreție defunctă!... De la Ludovic al XIV-lea și până la Napoleon întâiul să fi fost cultivată în asemenea hal o glorie atât
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
general al Capitalei, Traian Băsescu, ar trebui să-și prezinte demisia de onoare pentru ceea ce le-a copt bucureștenilor, fără să-i întrebe. Încă nu e timpul pierdut ca acest proiect idiot să fie redus la dimensiuni acceptabile, păstrînd soluția șinelor îngropate unde e cazul. Asta depinde însă de atitudinea bucureștenilor înșiși. Dacă mai bine de o jumătate de milion de oameni vor accepta să fie tratați ca niște bucureșteni de mîna a doua, atunci vom vedea că se poate să
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
vom uita lung, foarte lung, la tramvaiele cu regim special ale acestei aberații. Pînă la linia fostului 41 care traversează cîteva dintre cele mai, oricum, aglomerate străzi ale cartierelor Drumul Taberei și Militari vor locui bucureștenii de mîna întîi. Peste șina fostului 41 se vor afla cei de mîna a doua - suburbanii. Realizarea acestui proiect, în forma inițială trebuie stopată. Iar cei care l-au avizat trebuie să-și ceară scuze, cu demisia în mînă, pentru faptul că le-a putut
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
cap să-și bată joc astfel de concitadinii lor. Ceea ce mă înmărmurește e că ziarele tac și televiziunile se fac că nu văd că bucureștenii sînt pe punctul de a fi împărțiți între cei de dincoace și cei de dincolo de șină, iar circulația din aceste două cartiere se va face ca la barierele de tren, ca să treacă un nenorocit de tramvai devenit metrou ușor, ca pentru suburbii. Dar pînă să se întîmple una ca asta - și încă mai sper că nu
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
politică a NATO, adică o lărgire bazată pe compromis: mai dați voi, mai lăsăm noi. Ce lasă NATO e limpede: ne lasă impresia că suntem în deplină siguranță, că s-a terminat cu comunismul și că ne-am aburcat pe șinele ce duc direct în brațele prosperității și fericirii. în plus, NATO ne lasă să ne facem de cap cu criptocomuniștii cuibăriți pe la diverse răspântii politico-financiare. Ce dăm noi, iar e limpede: dăm din coate ca să păstrăm lucrurile exact cum sunt
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
politică a NATO, adică o lărgire bazată pe compromis: mai dați voi, mai lăsăm noi. Ce lasă NATO e limpede: ne lasă impresia că suntem în deplină siguranță, că s-a terminat cu comunismul și că ne-am aburcat pe șinele ce duc direct în brațele prosperității și fericirii. în plus, NATO ne lasă să ne facem de cap cu criptocomuniștii cuibăriți pe la diverse răspântii politico-financiare. Ce dăm noi, iar e limpede: dăm din coate ca să păstrăm lucrurile exact cum sunt
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
-l desparte de cititor. Să-l târască pe acesta după sine, în vâltoarea (totuși, a) textului. Îți trebuie o anumită doză de sadism pentru așa ceva, un gust direct pentru bruscarea gusturilor, o certă plăcere de a-ți lega cititorul pe șina de tren. Paradoxal, tocmai această înclinație - de o violență sublimată și subliminală - în a face tabula rasa din artificiile scriitoricești constituie principala și adevărata calitate literară a textului lui Stroescu-Stînișoară. Deși nu e vorba nici un moment despre o sinceritate care
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
număr considerabil de devotați, se transformă într-o autentică procesiune, un imn către zeu și slujitorul său, depanatorul TV. Iar titlul nu e o inducere în eroare, arhi-personajul celor Șase povestiri e calul, calul care mănîncă portocale, calul ucis pe șina de cale ferată, care-i apare continuu în vis bețivului lui stăpîn, vecin de salon (de spital) cu naratorul nostru-scriitor. Care, în pasă creatoare, aproape a făcut din cititor "calul fictiv de care avea nevoie pentru a-și termina cartea
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
Când spre după-amiază se mai află încă la masă, în fața micului dejun, aceasta devine sub mâinile ei o masă în aer liber și vede câmpia unui acoperiș ruginit și plat, nimic altceva. Curentul stârnit de S-Bahn și uruitul hurducăturilor pe șine, configurează aici, afară, spațiul. Pe vremuri, întreaga fațadă de peste drum încadrată de ferestre, situată mai sus de curțile din dos, era uneori o sală de bal, prin care cineva căra niște cărți vechi și în antreu, în dreapta; un bărbat își
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Vede părți disparate de treierători și semănători în culori țipătoare zăcând pe câmpuri, apoi un grup de căprioare păscând la marginea unei liziere de pădure. Se gândește la iepurii pe care i-a văzut odată pe celălalt terasament țopăind între șine și surâde, pentru că vederea animalelor din tren o emoționează întotdeauna. Brusc tresare. El a scos un oftat adânc, pe jumătate dureros, pe jumătate voluptuos. Și întrucât el nu-și ia ochii din paginile cărții, ea s-a întors din nou
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
grotești, abia schițate în jocul eteroclit ce le înlocuiește îndată cu altele, fără a adînci nimic, fără a se fixă la nimic, într-o alunecare aparent veselă ce traduce simțămîntul libertății. E o libertate euforica, senzuala, care se tatonează pe șine la nivelul primar al suprafeței născătoare de fi-guri caleidoscopice (adîncimile sînt puse în paranteză, dramatismul e formal izgonit). Dublă evitare, a realului și a eului, duce la dezorganizarea structurilor conceptuale că și a celor percepționabile, cărora li se substituie o
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
și pe moarte din Vest, dl. Geoană a ieșit, spre meritul său, întărit. Spun aceste lucruri pentru că, în clipa de față, România se află cu adevărat la o răscruce. Doar propria noastră prostie (sau nemernicie) ne poate da jos de pe șinele, în fine montate, ale drumului spre o lume normală. Și le mai spun pentru că semnalele provenind din înaltele cercuri ale puterii indică un fel de angoasă că România s-ar putea elibera, cât de curând, de vechea sa identitate comunist-bolșevică
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
de lemn și te uitai în voie. Nimeni nu părea că se grăbește. Nu era nimeni nervos. Vatmanul trăgea de mînerele lui sau lovea bila sonoră a cărei muzică o am și acum în urechi. La "răscruci", cobora și schimba șina cu o tijă de fier. Dacă-i făceai semn, te lua și din mers. Patriarhal mijloc de transport! Patriarhală lume! (N.M.) Posteritate kitsch Am citit în Cotidianul o relatare despre o conferință de presă de la Teatrul Național din București. Cu
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
că nu-i potolește nici președintele țării, după care s-au încăierat la loc. Băsescu, în loc să ceară scuze bucureștenilor pentru experiența prostească a așa-zisului metrou ușor, fostul tramvai 41, vrea să umple Capitala de garduri pentru tramvaie și de șine de tren, într-un dispreț absolut față de înfățișarea orașului. Cu tramvaiele cu garduri patentate de Băsescu vom ajunge cea mai de rîs capitală din Europa. Iar bucureștenii acceptă senin să li se desfigureze orașul, de parcă am avea unul de rezervă
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
de traversat moartea. Se Înnopta și hotărîrea era marcată de minutele care treceau ca și cum un controlor al actelor decisive mi-ar fi perforat din sfert în sfert de oră biletul pentru alegerea mea definitivă. În strălucirea din urmă a lucrurilor, șinele îngropate sub buruieni sclipeau ca niște vinișoare de apă ce și-ar fi urmat cursul către pîrîul cel mai apropiat. De-a lungul anilor mi-am dat seama că, urmînd o lege biblică, acela era singurul loc din care nu
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
aparatul lui de dentist ultima gaură în bilet, am decis să rămîn; m-am ridicat în picioare și am început să înaintez cu sfiala celui care înfăptuiește un lucru necurat. Pieptănam cu picioarele pletele buruienișului și-mi căutam drumul printre șinele căii ferate. Am zîmbit la gîndul că acolo, și nu altundeva, se găseau adevăratele ramificații ale destinului, sistemul său venos final. Odată ajuns în acel ținut, el devenea imens, iar lumea se vedea ca privită din altă lume. Ciuliniș și
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
devenea imens, iar lumea se vedea ca privită din altă lume. Ciuliniș și mărăciniș și cele de pe urmă cîmpuri părăginite. Am auzit o voce lăuntrică voind să mă înfricoșeze. "O să te omoare aici... Au cuțite de oțel făcute din oțelul șinelor moarte și din cauza asta sînt cumplite". Diogene mi-a spus trecînd pe acolo: - Bună seara... Da, eu sînt... Așa erau ruinele și vremea mea... Sînt din același lut dar plămădit în altă olărie... Singurul lucru pe care îl respectă constructorii
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
aur. Paznicul Palatului scociorâse și el o cheiță din jiletca uniformei sale de postav bleumarin, o potrivise într-un minuscul zăvor, deschisese, dăduse deoparte un clopot strălucitor de alamă și, din dosul lui, trăgând încet, cu menajamente sacerdotale, pe două șine delicate ce ieșeau din perete, scosese la iveală micul portret întunecat al unui bărbat ce ține, între degetul mare și arătător, un inel. Eram prea tulburat să mai pot scoate o vorbă. O țineam de mână pe bunica, în timp ce ea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ale realității: "Pe la unu noaptea, în fața unei vitrine cu jucării a magazinului Romarta (vezi nepieritoarea glorie a artei naționale!), un măturător de stradă bătrân, cu mătura în mână, sprijinită-n caldarâm, contemplă îndelung, aplecându-se pentru a vedea mai bine, șinele de tren întinse în vitrină, mașinuțele colorate. Moș Crăciunul de carton înconjurat de beculețe strălucitoare. în tot acest timp mângâie calm, afectuos, bățul lustruit al măturii sale". (p. 38) în cazul lui Cristian Popescu clișeul poet-vizionar nu funcționează și ar
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]