54 matches
-
-uri) 5. Arte tradiționale [ikebana (aranjamentul floral), chado (ceremonia ceaiului), shodo (caligrafie), origami (arta împăturirii hârtiei), arta grădinăritului] 6. Sporturi tradiționale japoneze (sumo, kendo, kyudo, karate, aikido) 7. Sărbători tradiționale (matsuri, obiceiuri legate de anotimpuri, folclor, superstiții) 8. Religie (budism, șintoism, căsătorii, înmormântări, festivalul O-Bon) 9. Introducere în cultura pop: manga, anime, emisiuni TV, modă Bibliografie: 1. Japan - Eyes on the Country (Views of the 47 Prefectures), Foreign Press Center, Japan, 1997 2. Kisetsu de manabu Nihongo (Japanese Through the
ORDIN nr. 3.402 din 16 martie 2009 privind aprobarea programelor specifice, valabile pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante în învăţământul preuniversitar pentru profesori la specializările limba japoneză şi limba chineză. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/209806_a_211135]
-
asupra culturii Japoniei. În perioada naționalismului japonez ce a precedat cel de-al doilea război mondial, budismul a fost privit cu ostilitate ca un element exterior ce periclitează valorile tradiționale și s-a încercat, deși fără succes, o dislocare a șintoismului din budism. Astăzi Japonia numără peste 89 de milioane de budiști (aproape 50% din populație), fiind a doua țară din lume după China în ceea ce privește lărgimea comunității budiste. Forma budistă instituită în Mongolia este cea a budismului tibetan. Mongolezii tradiționali venerau
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
indiferent de beneficiile aduse poluatorului. Medicamentele consumate de oameni ajung deseori în canalizare și au efecte negative asupra vieții acvatice dacă se acumulează și nu sunt biodegradabile. Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând hinduismul, creștinismul, islamul, iudaismul și șintoismul. Spre exemplu, botezul în bisericile creștine este făcut cu apă. În plus, o baie ritualică (Mikve în iudaism) în apă pură este făcută celor decedați în multe religii, incluzând iudaismul și islamismul. În islamism, cele cinci rugăciuni zilnice, pot fi
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
ritualică (Mikve în iudaism) în apă pură este făcută celor decedați în multe religii, incluzând iudaismul și islamismul. În islamism, cele cinci rugăciuni zilnice, pot fi efectuate doar după spălarea corpului cu apă curată (Wudu). Apa este geneza tuturor. În șintoism, apa este utilizată aproape în toate ritualurile pentru curățirea unei persoane sau a unui loc. Apa este menționată în biblie de 442 de ori, respectiv de 363 de ori, în versiunile sale engleze internaționale sau, ca acronim, NIV) și în
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
-și legitima pretențiile la tron ei au comandat poeților de curte să scrie mai multe colecții de poeme în care pretindeau că au moștenit puterea direct de la zeița soarelui Amaterasu (care a rămas încă cea mai venerată zeița a panteonului Șintoism), cu medierea nepotului ei Ninigi lui Împăratului Jimmu, despre care se afirma că este unul dintre strămoșii familiei imperiale japoneze. Acest mit propagandistic a fost preluat de istoricii din secolul al XIX-lea și a devenit un pilon fundamental al
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
Nihon Shoki", denumirea "Nara" este derivată de la verbul . Teoriile moderne sugerează că denumirea este înrudită cu cuvîntul coreean "nara" (țară, regat). În această perioadă ocupația principală a societății japoneze a fost agricultura, populația fiind concentrată în sate. Majoritatea sătenilor profesau șintoismul, o religie bazată pe cultul spiriților ("kami") naturii și ai strămoșilor. Japonia din această perioadă a fost o monarhie de tip absolutist, având ca model sistemul chinez, bazat de pe o structură administrativă birocratică centralizată. Capitala a fost modelată după orașul
Perioada Nara () [Corola-website/Science/299484_a_300813]
-
fiind slabe. Într-o conferință de presă de pe 23 septembrie, Araki a menționat pentru prima oară filozofia „Kodoha”. Conceptul „Kokoda” îl lega pe împărat de popor, moralite și patrie într-un mod inseparabil. Aceasta a dus la creareau unu „nou” șintoism și la exarcerbarea cultului imperial. Statul a devenit o unealtă în slujba împăratului și armatei. Săbiile katana au reînceput să fie folosite ca simbol al militarilor, cu mesajul implicit al doctrinei luptei corp la corp. Obiectivul suprem, așa cum era văzut
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
Constituția a fost promulgată ca un amendament al vechii Constituții Meiji. Noua constituție garanta libertățile fundamentale și abolea clasa aristocraților și, poate cel mai important, îl transforma pe împărat într-un simbol al unității japoneze, îndepărtându-l de viața politică. Șintoismul a încetat să mai fie religie de stat, iar creștinismul a redevenit o religie practicată liber. Femeilor li s-a asigurat dreptul de vot. Alegerile din aprilie 1946 au adus la putere primul cabinet ales democratic, în frunte cu prim-
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
sau spirite (când este singur, caracterul se citește "kami") și "道" (tō), însemnând drum, cale filozofică (același caracter se folosește în scrierea chineză pentru cuvântul "Tao"). Astfel, "Shinto" se traduce prin "Calea zeilor". După cel de-al Doilea Război Mondial, șintoismul și-a pierdut statutul de religie de stat a Japoniei. Deși câteva învățături și practici șintoiste au devenit proeminente în timpul războiului, ele nu mai sunt acum transmise generațiilor următoare, în timp ce altele cum ar fi "omikuji" (ghicirea destinului) și tradițiile de
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
populației japoneze actuale. Majoritatea savanților sunt de acord că a avut loc o migrare dinspre Asia de Est (China, Coreea), Asia Centrală și Indonezia. Cu toate acestea nu există un consens în legătură cu locul de apariție a religiei șintoiste. Naționaliștii susțin că șintoismul a apărut cu mult timp înainte, în timpul Erei Jomon. Alții sunt de părere că a apărut în perioada Yayoi (300 î.Hr. - 200 d.Hr.) ca un rezultat al migrației populațiilor chineze și coreene care au adus cu ele ritualuri agricole
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
Erei Jomon. Alții sunt de părere că a apărut în perioada Yayoi (300 î.Hr. - 200 d.Hr.) ca un rezultat al migrației populațiilor chineze și coreene care au adus cu ele ritualuri agricole și ceremonii șamanice. Câțiva savanți postulează că șintoismul, așa cum este el înțeles astăzi, nici măcar nu a existat în acea perioadă și că în acel context istoric era vorba mai degrabă de o simplă "venerare de kami". Primele ceremonii religioase se țineau afară în păduri sau lângă pietre sacre
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
specifice taoismului și confucianismului. Deși în timpul expansiunii budiste în Asia de Est Japonia era zdruncinată de războaie și neînțelegeri între clanuri, venerarea zeilor kami și învățăturile lui Buddha au coexistat în religia șintoistă. De fapt, acest sincretism dintre budism și șintoism (神仏習合, "shinbutsushūgō") urma să devină principala caracteristică a structurii religioase dezvoltate în Japonia. Introducerea scrisului în secolul al V-lea și a budismului în secolul al VI-lea au avut un impact foarte puternic asupra dezvoltării sistemului de credințe șintoist
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
zeița șintoistă a soarelui (Amaterasu), totodată și o strămoașă a împăratului, cu Dainichi Nyorai, o manifestare centrală a lui Buddha, a cărui nume înseamnă "Marele Soare Buddha". În viziunea lui kami erau doar niște Buddha, dar cu nume schimbat. Astfel șintoismul și budismul au coexistat și s-au amalgamat în acest sincretism numit Shinbutsu Shugo, în timp ce viziunea lui Kukai a persistat până în timpul perioadei Edo. Atunci însă s-a răspândit interesul pentru "studiul japonez" (kokugaku) și o renegare a elementelor chineze
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
kokugaku) și o renegare a elementelor chineze și budiste, cauzată probabil de politica închisă pe care o ducea țara. În secolul al XVIII-lea, o serie de învățați japonezi, printre care și Motoori Norinaga (1730-1801) au încercat practic să desprindă șintoismul "real" de celelalte influențe străine. Încercarea a fost în mare parte nereușită, deoarece doctrina chineză înrâurise și alimentase mitologia japoneză încă din timpurile scrierii cărții "Nihon Shoki". De exemplu, în mitul creației, zeii primordiali Izanagi și Izanami sunt asemănători cu
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
alimentase mitologia japoneză încă din timpurile scrierii cărții "Nihon Shoki". De exemplu, în mitul creației, zeii primordiali Izanagi și Izanami sunt asemănători cu forțele yin și yang. Cu toate acestea, încercările au reușit să creeze un mediu propice apariției unui șintoism statal, apoi Restaurării Meiji, când budismul și religia șintoistă sunt complet separate (Shinbutsu Bunri). Imediat după Restaurarea Meiji, șintoismul a devenit religia oficială a Japoniei, iar în 1868 îmbinarea acestuia cu budismul a fost scoasă în afara legii. În timpul acestei perioade
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
Izanami sunt asemănători cu forțele yin și yang. Cu toate acestea, încercările au reușit să creeze un mediu propice apariției unui șintoism statal, apoi Restaurării Meiji, când budismul și religia șintoistă sunt complet separate (Shinbutsu Bunri). Imediat după Restaurarea Meiji, șintoismul a devenit religia oficială a Japoniei, iar în 1868 îmbinarea acestuia cu budismul a fost scoasă în afara legii. În timpul acestei perioade mulți intelectuali adepți ai curentului kokugaku au crezut că șintoismul putea fi folosit ca un agent unificator al țării
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
sunt complet separate (Shinbutsu Bunri). Imediat după Restaurarea Meiji, șintoismul a devenit religia oficială a Japoniei, iar în 1868 îmbinarea acestuia cu budismul a fost scoasă în afara legii. În timpul acestei perioade mulți intelectuali adepți ai curentului kokugaku au crezut că șintoismul putea fi folosit ca un agent unificator al țării în jurul Împăratului, în contextul în care procesul de modernizare se desfășura la o viteză mare. Șocul psihologic al sosirii Corăbiilor Negre din Vest și prăbușirea ulterioară a shogunatului (1868) au convins
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
desfășura la o viteză mare. Șocul psihologic al sosirii Corăbiilor Negre din Vest și prăbușirea ulterioară a shogunatului (1868) au convins o mare parte din populație că nația trebuie să se unifice pentru a putea rezista ofensivei colonizatoare. În consecință, șintoismul se transformă într-o modalitate de promovare a imaginii Împăratului și Imperiului și este transmis în teritoriile cucerite de Japonia, Hokkaido și Coreea. În 1871 se formează un "Minister al Divinităților", iar sanctuarele șintoiste sunt divizate în funcție de pondere în douăsprezece
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
pentru că închizând ochii se diminuau șansele de a lovi precis ținta aleasă. În momentul impactului pilotul trebuia să strige ""Hissatsu"" din toate puterile, traducerea aproximativă fiind: "ucide negreșit/omoară fără a eșua". În 1944-45, poporul japonez era puternic influențat de șintoism. Printre alte lucruri, cultul împăratului a fost întărit după ce Shinto a devenit religie oficială în timpul Instaurarea Epocii Meiji. Pe măsura trecerii timpului, Shinto a fost folosită pentru promovarea sentimentelor naționaliste. În 1890, Decretul Imperial pentru Educație a fost validat; sub
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
tradiții. Multe din credințele lor și utilizarea derivatelor din plantele ce cresc în mod natural în pădure, au fost încadrate în religiile africane, spiritiste și populare. Există grupuri restrânse ce se declară ca aparținând: iudaismul (186.000), budismul (215.000), șintoismul, Mișcarea Rastafari și altele.Adepții acestor religii sunt imigranți veniți in secolul al XX-lea sau urmași recenți ai acestora din estul Asiei, Orientul Mijlociu sau din estul Europei. Șapte procente din populația țării se declară ca aparținând agnosticismului sau ateismului
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
aproximativ 35 de milioane de locuitori, depășind zonele Ciudad de México și New York, amândouă cu aproximativ 19 milioane de locuitori. În prezent (mai 2010) în Japonia există circa 1,7 milioane de imigranți. Principalele religii din Japonia sunt budismul și șintoismul. Totuși, majoritatea japonezilor nu sunt adepții unei singure religii, ci încorporează în viața lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învățăturile budiste și șintoiste sunt adânc încorporate în viața zilnică din Japonia, deși
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
aceste relații un păcat. În acele societăți guvernate de interpretări fundamentaliste ale religiilor, aceste relații sunt considerate perversiuni și sunt ilegale. În unele jurisdicții, precum în Arabia Saudită și alte țări musulmane ele sunt încă pedepsite cu moartea. În contrast, budismul, șintoismul și alte religii consideră că, în general, sexualitatea se poate îmbina cu aspirațiile spirituale și ordinea socială, dar nu fac distincție între obiectele dorinței. Începând cu secolul al XIX-lea, majoritatea țărilor care adoptaseră Codul Napoleonian nu aveau interdicții specifice
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
masculină. Împăratul execută funcții ceremoniale, neavând putere reală, nici măcar putere de rezervă. Cu toate că înainte de al Doilea Război Mondial Împăratul era considerat șeful guvernului național, a existat și tendența de a se sublinia rolul său de preot suprem al religiei indigene, șintoismul. Ramura executivă este subordonată Dietei. Șeful ramurii executive, prim-ministrul, este numit de către Împărat conform instrucțiunilor date de către Dietă. Prim-ministrul trebuie să fie civil și să fie membru al uneia din cele două Camere ale Dietei. Există o lege
Politica Japoniei () [Corola-website/Science/316827_a_318156]
-
593-628). Regentul ei, prințul Shōtoku (574-622), este considerat fondatorul adevărat și primul patron al budismului japonez. El a întemeiat o serie de mănăstiri importante, precum Hōryū-ji și Shitennō-ji, după modelul celor chineze. La început budismul a intrat în rivalitate cu șintoismul , religia nativă a Japoniei , dar în cele din urmă a avut loc un proces de sincretism religios , iar cele două religi au conviețuit împreună făcând schimb de idei și ritualuri. Acest lucru a fost posibil deoarece șintoiștii l-au considerat
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]
-
și în zilele noastre. În timpul șogunatului Tokugawa (1603-1867), budismul a fost folosit pentru eradicarea creștinismului ("shūmon aratame", inchiziția religioasă), dar budismul însuși a fost supus puterii regulatorii stricte a șogunatului. După Restaurarea Meiji (1868), statul a încercat să facă din șintoism religie de stat, multe temple fiind desființate ("haibutsu kishaku", „abolește-l pe Buddha”). De atunci organizațiile budiste au supraviețuit prin adaptare la vremurile noi. După al Doilea Război Mondial, multe grupări religioase noi s-au organizat ca mișcări budiste laice
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]