612 matches
-
adierea Ce joacă prin mătăsuri și mi se-ascunde-n plete, Și spune-mi că-s frumoasă-n veșmintele cochete, Că nu reziști ispitei...că nu mai ai puterea. Iubește-mă, fii ploaie sau fii izvorul rece Să-mi cazi pe trup șiroaie de apă curgătoare. Când soarele-și trimite săgeți ucigătoare, Să fii răcoarea calmă a verii care trece. Referință Bibliografică: VARA IUBIRII / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2025, Anul VI, 17 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
VARA IUBIRII de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380142_a_381471]
-
doru-mi izbește în maluri, Iar focul dorinței s-aprinde mai tare. Cand lacrima lunii începe să curgă În lacul din noapte ce zace-ațipit, Sărutu-mi cătându-te începe să plângă, Iar așteptarea-mi șoptește "te-a amăgit"! Când luna curge în lacrimi șiroaie Pe-al nopții obraz abia adormit, Îndemnul mă poartă la tine-n odaie, Din somn să te sorb, iubite iubit. Cand luna-mi șoptește cu lacrima-i rece Că dorul ce-mi porți nu mai e dor, Atunci, iubite iubit
CÂND LUNA PLÂNGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378155_a_379484]
-
de flori înclinat spre baza zidirii...) întitulată ulterior "16 februarie 1959", după ziua când am scris-o, la împlinirea vârstei de 20 de ani, începea promițător, cu o senzație de maree celestă, de ieșire a astrelor "mai la suprafață": Curg șiroaie plopii către infinit, spumegă tăcut și verde prunii. Noaptea asta toate stelele-au ieșit mai la suprafață pe sub prova Lunii. Am tras apoi la strungul proletcultist două strofe, nespus de proaste, pentru a face publicabilă compunerea prin referința la un
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
ploaia de marte. / Ciobanu-n cojoc, cel ce merge în frunte, privește, pe gînduri, departe... / Între el și oi, sub dăsăgi un asin se-ndoaie. Printre căldări și sumane doi miei tineri / Scot din dăsăgi oacheșe boturi pe care apa șiroaie. // Și alți doi ciobani pășesc după turmă. Pășesc impasibili, dar cînd / vre un camion se ivește, auzi-i cum strigă la oi, bîtele ude săltînd! / Trei cîini bătrîni pe trotuare se-ațin și-n urmă. // - Unde vă duceți, măi români
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
timpul de lungă și tărăgănată cadență. Drumul era plin de grindină, care se topea formând băltoace prin care caii treceau în plină viteză. Cum mă aflam lângă picioarele dinapoi ale cailor, tot noroiul îmi era aruncat în față și cădea șiroaie în căruță, transformându-mă în scurt timp într-o grămadă de noroiu. Aceasta însă nu era nimic în comparație cu altă incomoditate pe care începui să o simt. Mișcările acestei rigide mașini, trasă cu iuțeală pe drumul gloduros, îmi scuturau tot capul
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
copii colindă satul de la un capăt la altul, intrând în gospodării și cântând: „Paparudă, rudă, Ieși afară, de udă! Udă cu găleata Peste toată ceata. Udă cu ulcioruă Peste tot ogoruă. Deschideți portițile Să curgă ploițile. Destupați pâraiele Să curgă șiroaiele Un răzor de vie Ploile să vie! Un răzor de usturoi Să curgă șiroi!” Sătenii îi stropesc cu apă și le dau bani. Se spune că Dumnezeu era impresionat de forța și gingășia copiilor și dezlega baierile cerului, lăsând să
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
pentru înrolare și programul zilelor în care urma să lucrez. Începând cu dimineața următoare, trebuia să mă prezint, din două-n două zile, la o bază militară din munți, dincolo de Tachikawa. Nu m-ar putea înlocui careva? Lacrimile-mi curgeau șiroaie și-am început să suspin. — Armata vă cheamă și trebuie să vă supuneți, răspunse el, ferm. Am hotărât să mă prezint la datorie. A doua zi ploua. Un ofițer ne-a ținut un discurs. Noi eram aliniați la poalele muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
N-am răspuns. S-a apropiat de mine cu viteza unei avalanșe și m-a sărutat nebunește. Săruturile lui țipau de dorință. Plângeam și le acceptam. Lacrimile mele erau amare, erau lacrimi de rușine și umilire. Îmi curgeau pe obraji, șiroaie. Am pornit iar la pas. Am încurcat-o, zise el. Mi-ai căzut cu tronc. Pufni în râs. Mi-era imposibil să râd. Am încruntat din sprâncene și am strâns buzele. Dacă ar fi trebuit să-mi exprim sentimentele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
răvășită, care se destramă pe note, ca-n Verlaine (citat, de altfel, ca "prieten"), prin care circulă, absent la fiecare ancorare la un țărm, un călător neimportant, unul care va muri și va fi anunțat la fapt divers: "Vîntură vîntul șiroaie/ Stelaru merge în ploaie,/ I-e foame? Totuna/ Cînd moartea, stăpîna,/ Ușor unduind armăsari/ Lasă oamenii rari." Sigur că refuzul, vagabondajul, viața tardo-romantică, damnată în orice caz, nu-l împiedică pe acest personaj rupt dintr-o galaxie să viseze la
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate aceste motive, adunate cu meșteșug laolaltă și împletite cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se mai putea acum încrede pe deplin. Își spunea: „Sunt un individualist, dintotdeauna am fost așa. Niciodată nu le-am spus și nici n-am să le spun acelor profani ce anume îmi provoacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și morală, ce îl determina să mediteze adânc, într-o mare încordare a forțelor sale spirituale, asupra a ceea ce avea de făcut în continuare. Grea misiune! Iar astfel, după un răstimp de intensă trăire a vieții lui interioare, înțesat de șiroaie de cugetări și de reculegeri dese din cale-afară, ajunsese, în cele din urmă, la concluzia că sinuciderea îi este mai apropiată sufletului său decât îi este Biserica; astfel, tot reflectând la acest lucru, se gândi să se omoare prin spânzurare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se făcu nevăzută - fără indicii, fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac deloc, nici una, nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
știam că el nu va afla niciodată, îi eram recunoscătoare că mi-a mobilat sufletul cu un sentiment pe care altfel nu l-aș fi cunoscut niciodată. Mă simțeam obosită. Am făcut un pas în față, pe obraji îmi curgeau șiroaie de lacrimi, i-am întins mâna. Se uita uluit la mine, îmi pare rău că te-am întristat cu povestea mea, zice el, lacrimile îmi curgeau șiroaie, în măruntaie simțeam un gol uriaș, de parcă aș fi născut. Dacă n-aș
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mă simțeam obosită. Am făcut un pas în față, pe obraji îmi curgeau șiroaie de lacrimi, i-am întins mâna. Se uita uluit la mine, îmi pare rău că te-am întristat cu povestea mea, zice el, lacrimile îmi curgeau șiroaie, în măruntaie simțeam un gol uriaș, de parcă aș fi născut. Dacă n-aș fi cunoscut-o pe soția mea înainte, cred că m-aș fi îndrăgostit de tine, ești o fată minunată, am fugit de lângă el de parcă aș fi avut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
numai să mă lăsați în pace. Seara voi ajuta femeile să servească cina tractoriștilor, ca în Cina cea de Taină, o să lipsească Iisus Cristos, dar am să-l înlocuiesc eu", rănile mele sângerează de mult, mă târăsc pe stradă cu șiroaie de sânge pe față, crucea mi-e prea grea și nu o mai pot duce, am intrat în pielea acestui destin, mi-a plăcut să intru într-o astfel de piele, mă târăsc, mă târăsc, voi ajunge acasă, mă voi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aceea care se ridica spre cer ca o smirnă, o umplea de un fel de tristețe bună, era hotărâtă să reziste până ce el o să se întoarcă, până vor pleca împreună, undeva în lume, "numai noi doi", spunea tatăl ei cu șiroaie de lacrimi pe față, a lăsat vioara acolo, la directoarea Casei de Copii, garanție că se va întoarce, dar nu s-a mai întors niciodată, la șapte ani Zinzin a primit vioara tatălui ei și nu s-a mai despărțit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stau îngrozite cu mâinile la gură, clipa s-a dilatat, ea aleargă spre tatăl ei, acesta răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în jur se așterne o tăcere de mormânt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
incendiu, atunci întorcea spatele acelor lanuri, era semnul că în curând va veni toamna, zilele reci inundate într-o lumină diafană, în sală se aud doar sunetele pianului, ca o orchestră, Sandei își odihnește durerea, pe chipul lui Zinzin curg șiroaie de lacrimi, stă dreaptă, frumoasă ca o nomadă, strângându-și vioara la piept... Se uită la Alex, privirea i se întunecă, se vede alergând pe străzile Parisului, după întâlnirea din toamna trecută, a chemat-o la Paris, împreună cu orchestra, voia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se făcuse râul, încât au încăput în el și cărucioare, birouri, calorifere și urși imenși de pluș. Pantalonii ți-erau plini de noroi până la genunchi, mâlul îți intrase în teniși și sub unghii, dar râul își revenea treptat, de la câteva șiroaie până la vârtejuri printre picioarele tale. Lângă tine s-au mai strâns și alții, dar nu pentru că le lipsea râul, ci pentru că li se făcuse dor de pozele cu mama și cu tata din album sau de scaunul cu spătar al
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aici încolo, totul a fost extrem de simplu. Obiectul furat a fost dus în locuința unuia dintre caguliști. Desfăcut cu înfrigurare. Când au dat capacul deoparte, de emoție, i-a atacat, pe toți, transpirația. O transpirație fierbinte, care le curgea în șiroaie, pe fețe, și de-a lungul trupului. Dar ce au găsit, trudnicii căutători, în acel tron de legendă.Câte patru rânduri de prosoape; câte patru rânduri de broboade; câte patru rânduri de încălțări; câte patru rânduri de chiloți; câte patru
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
În revistă a gărzii, Înaintă spre capătul șirului. — Ce se-ntâmplă aici? Întrebă el scurt. Un bătrân bărbos tocmai ieșea pe ușile batante care despărțeau marea sală de așteptare de cabinele de baie. Avea părul ud, iar apa Îi curgea șiroaie pe trup, lipindu-i cămeșoiul de piele. În mâna pe care-o agita deasupra capului strângea un mic obiect galben și se pregătea să strige ceva, când degetele lui Napoleon i se Încleștară pe umăr. — Evri... aaah! gemu bătrânul. — Măi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cândva, coborându-și Învinse de vârstă umerii, scorojindu-și fațadele cu fiecare ploaie, primind ridurile plantelor agățătoare și cataractele ferestrelor murdare. Cu fiecare bucată de țiglă căzută, cu fiecare cutremur care le măcina fundația, cu fiecare inundație care le stârnea șiroaie de lacrimi, priveau bărboase prin ochelarii ferestrelor, ca și cum și-ar fi pierdut și ele ultima speranță. Turnurile de sticlă și metal dinspre centru Îmbătrâneau demne și opace, asemenea afaceriștilor care scrutaseră Îndelung orașul din spatele ferestrelor-oglindă. Ici-colo, vedeai un lift telescopic
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mă apropii de el, fiindcă se aude din ce În ce mai tare. Așa cum se-ntâmplă În vis, nu-mi văd corpul, dar mă las dusă de el spre locul de unde vine zgomotul. Probabil că tocmai am ieșit de sub duș, căci simt apa curgând șiroaie de sub halat. O iau la stânga și intru Într-o cameră unde, pe colțul unei mese, e un telefon care sună. Ridic receptorul și ascult. — Cine-i la telefon? — Nimeni. La-nceput, se-aude un foșnet slab, ca reverberațiile mării Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]