729 matches
-
călduță, simțurile i se înmuiau și căzu din nou pradă gândurilor, dar într-o altă direcție... „Adrian! De ce nu ai mai sunat? Îmi lipsești atât de mult, iubitule!” Stând sub duș, stropii de apă, de-a valma cu lacrimile, îi șiroiau pe tot corpul. Emanuela simțea o durere chinuitoare în interiorul ei... A trecut un an și zece luni de când Adrian era plecat în străinătate, perioadă în care nu a reușit, deloc, să vină în țară. Avea nevoie de inter-viză, iar aceasta
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430854804.html [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
vârful capului descoperindu-și astfel gâtul cu linii grațioase, când deodată tresări, simțindu-se privită. Deschise ochii și la piciorul stâncii zări o siluetă bronzată dăltuită parcă în stâncă, asemenea statuii lui Apolo, însă era o statuie vie pe care șiroia încă apa sărată a mării, de unde posesorul ei se metamorfozase. Era Victor cel care o privea în tăcere admirativ cu ochii mari negrii, cu priviri vulturești, cu părul negru scurt ce-i cădea pe frunte în șuvițe umede, pieptul lat
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464122911.html [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
pe o margine de lume/pat pliant sau scaun rulant/ nu mă fluiera n-am ochi decât pentru tăceri dezamorsate e așa o noapte fără zâmbetul tău bea vinul alb cu sufletul roșu nu mă tem să dansez cu zăpadă șiroindu-mi pe piept se scurg sentimente albastre din cerul concav vino nebunule demn în parc te aștept cu lumea din mine că un colț de mistreț e argint între mine și cer pe aleile albe strălucește întreg al lumii mister
GLAMOUR de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angi_cristea_1420357342.html [Corola-blog/BlogPost/376614_a_377943]
-
se stafidește. Curtea vecinului e goală. Nu mai e nici capra, nu mai e nici vecinul. Bate vântul prin scaieți. Țara arde. Un vrej răsucit de sărăcie se întinde peste garduri. Toată frăgezimea unui vis se dospește într-un borhot. Șiroind, timpul își pune trupul în clepsidră. Duhul ruinei bate tainic la porți. Într-un chiot al desfătării puhave, se întinde cuminte ceafa la jug. Toți pentru unu și fiecare pentru sine. Buzele sunt toarse pentru vorbe și vorba e ca
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dona_tudor_1417178853.html [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
de speranțe. În sfârșit, acasă. Destinul imprevizibil se joacă schimbând cărările vieții. A intrat. În locul sălașului cald, familial mult așteptat i s-a infățișat un peisaj trist. Ruine, întuneric, o grădină uscată ... un coșmar. A căzut în genunchi, lacrimi grele șiroiau pe obrajii lui. Și-a pus fruntea pe asfaltul rece, neprimitor. Trupul slăbit de suferință s-a cutremurat sub povara durerii. Prea multă obidă în ființa firavă după atâta pribegie. -Ce cauți aici? Băiatul s-a ridicat. Prinsese curaj. Un
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Copil_pribeag.html [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]
-
fost director sau profesor de liceu la Craiova și, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă, pe care o avea în mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos, cu osul capului sfărâmat și cu sângele șiroindu-i pe haine, spunându-mi: «Dumitrache, adu repede doctorul, că mă prăpădesc. Ăsta m-a omorât».”, ar fi relatat la ani buni de la producerea incidentului frizerul. Se știa despre mărturia acelui frizer, ea a fost publicată în ziarul „Universul” în
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1433818370.html [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
rădăcină ieșită din pământ, care i s-a înfipt în pulpa piciorului, intrând în carne profund. De durere, a scos un țipăt scurt, ce l-a pus în alertă pe Cuțu care s-a grăbit lătrând la ei. Sângele curgea șiroi iar Violetei, lacrimile îi umplură fața. Ce ghinion!!... Din cearșaful ce acoperise salteaua din mătasea verde a pădurii, suport al trupurilor împreunate în dogoarea dragostei, medicinistul încropi prin rupere câteva feși pentru oprirea sângelui și legarea rănii. În mintea lui
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494597104.html [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața ovală, cu doi ochi negri, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1480691173.html [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
Literatura > Proza > VISE RATACITE Autor: Silvia Cinca Publicat în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu avânt, visele care și-au luat zborul din sufletele tinere plecate la Clubul Colectiv, s-au revărsat din cer prin șiroie de lacrimi. Au căzut fără-ncetare peste suferințele celor rămași. O vreme s-au crezut rătăcite. Mai apoi, au mângâiat și au pătruns prin porțile mari ale gândului bun, în inimile milioanelor de tineri răsăriți în lumina razelor de soare
VISE RATACITE de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1451295209.html [Corola-blog/BlogPost/368260_a_369589]
-
s-a rupt), care, fără a fi copleșitoare prin gravitate, impresionează prin puterea lirică de a sugera un dezastru de proporții cosmice: „Soarele, vulcan erupt,/ Pânza cerului a rupt/ Undeva la asfințit/ și pe boltă s-au ivit// Flăcări, magmă, șiroind/ Și tot cerul înroșind”. Predispoziția pentru pictural apare și în Stăpâna nopții, Lună plină, Buchet pe lună, Sublimă singurătate care alcătuiesc un ciclu al lunii, în care se pot identifica două dimensiuni - una în notă ludică, alta, într-o notă
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415888342.html [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
cu cealaltă fașă. Mi-a dat cu un spray anestezic care a mai ameliorat din usturime în interiorul nărilor și așa mi-a mai trecut. Îmi curgeau lacrimile de durere și usturime și simțeam cum curge ceva cald. Era sângele care șiroia, rupându-se crusta format în interiorul operației. Sosirea celor două persoane a fost deosebit de emoționantă. Reacția amândurora a fost conform așteptărilor, cu lacrimi sincere de compasiune. Am încercat eu să le consolez, să le încurajez că nu-i nimic grav, dar
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1415342546.html [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
îți spun eu, că altfel mă enervez rău. Și dacă mă enervezi, te bat până te omor. E clar ? - Domnule, eu nu... - Să taci! Numai eu vorbesc aici. Când te întreb eu ceva, ai voie să vorbești. Dezbracă‑te ! Lacrimile șiroiau și Iuliana scâncea tot mai pu �ternic, vizibil îngrozită, lipsită până și de ajutorul Domnului pe care‑l rugase tot drumul să o salveze. Nu era în stare să se miște și avea mereu senzația că o să cadă într‑un
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
și grația ideilor. Cuvântul îi este univers, iar poezia îi este credință: „Poetul însuși pășește cu teamă pe treptele Cuvântului! Cu vipera durerii la șold, Marele Vrăjitor se ascunde în zilele nedormite, în pipa ocultismului și a melanholiei, cu sângele șiroind pe hainele-i mute, adunați deopotrivă: pietrarul și dogarul, cizmarul și tipograful, bancherul și căcănarul, îmblânzitorul de cobre și cinteza, fochistul și acarul din gara Balaci, și mierla ciufută, și primarul cel fălcos și fără maniere, toți cei ce au
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie se-împrăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile, șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși de scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâța s-a împletit ca un șarpe
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
și moartea în egală măsură.La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în viese-împrăștie un miros greu de fum,de cazan neîndulcitde porumbi și cartofi copți în spuzăcu veșnicia ascunsă în fiece buteiar firul neiertător ce leagă lumile,șiroind eliptic printre sânii tăi neatinșide scorburile judecății de apoi,devastează potecile dezlănțuite.Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir,mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete.O mâța s-a împletit ca un șarpede bastonul
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
adevărat. Întâlni însă un Șerban neclintit, cu zâmbetul pe față, cu o privire caldă, răbdătoare și blândă, poate chiar ireală, și nu citi în ea nimic ce ar fii vrut. Începu să plângă încetișor, apoi din ce în ce mai tare, lacrimile se prăvăleau șiroi udându-i chipul schimonosit de o cruntă durere ce o simțea peste tot, în piept, în creier, în burtă, în picioarele ce începură să tremure. Într-un târziu, printre sughițuri și ștergeri de nas, reuși cu greu să mormăie: - Cum
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392345755.html [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
la ceruri, dispărând prin dematerializare. Aștept cu nerăbdare dimineața...ca să pot culege puțina energie solară și excursia în munți, să culeg curaj și demnitate.” Trăirile autoarei sunt deosebit de intense. Pentru a-și domoli tumultul, autoarea preferă să scrie: „Cuvintele parcă șiroiau fără voia mea. Nu reușeam să dorm de teamă să nu-mi pierd firul ideilor. Trăisem sub hipnoză involuntară și mă simțeam cu un coeficient ridicat de inteligență, când mi-a venit ideea de a mi-o induce chiar eu
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Scrisul_ca_terapie_intensiva_cezarina_adamescu_1386626266.html [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
că le lași libere în mâini străine dar te-am înțeles pentru că ai și tu motivele tale, nu-i așa?) ai rămas la fel de frumoasă ca în amintirile mele? prin plete îți mai curge-n valuri bărăganul pe trup îți mai șiroiește jiul oltul te mai înfășoară-n doine te mai doare prutul te mai răscolește tisa pașii tăi mai rătăcesc pe poteci umbroase sau pe creste semețe cerbii tăi încă își mai cresc rămuroase coarne? (te condamnasem că te ploconești prea
SCRISOARE(LA MULŢI ANI, ŢARA MEA) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Scrisoare_la_multi_ani_tara_mea_nuta_istrate_gangan_1354321510.html [Corola-blog/BlogPost/359241_a_360570]
-
sticla ferestrei. O podidesc lacrimile. Trebuie să facă ceva, trebuie să-și învingă spaima, nu poate sta cu mâinile-n sân privind catastrofa. E datoria ei de cetățean și de angajat al primăriei să facă ceva. Clătinându-se, cu lacrimile șiroind pe obraz, pornește spre biroul primarului. E desculță, n-a mai apucat să se încalțe. Un fir de la ciorap i se agață de o așchie a parchetului și se deșiră. Începe să plângă în hohote. Cu ultimele puteri, dă de
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
cam cum arătam eu. Ca să mă liniștească, până să urce liftul la 9, ea mi-a zis: -Ia dă oleacă mâna deoparte, să vedem ce s-a întâmplat. Cu greu am luat mâna pe care o țineam pâlnie peste ochiul șiroind, de parcă voiam să țin ochiul să nu sară afară. -Aaaa, nu-i nimic, mi-a zis ea cu un zâmbet forțat. Ai un rid în plus. Mi-am dat seama că vrea să mă încurajeze, dar acum, îmi prindea bine
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Amintiri_ravasite_proza_pseudo_sati_cezarina_adamescu_1352469838.html [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PLOAIA Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului PLOAIA ” Știi, iubita mea, de-aseară plouă-ntruna...Cât mai plouă! Șiroiesc mărgăritare sub luminile de ceară, sau, în ochi, scântei de rouă din priviri iscoditoare...” Ploaia-mi bate în fereastră... Parc-ar fi privirea-ți blândă ce o simt cum mă atinge cu lucirea ei albastră, delicată, dar arzândă, și pe
PLOAIA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1492436493.html [Corola-blog/BlogPost/380347_a_381676]
-
de cele rele”, mai plânge în hohote ploaia după juninca „comunizată”; amintirea păstrează și cele trei garnizoane preferate, din care ofițerul vechi de o jumătate de oră nu obținuse, la repartiție, niciuna, dar, pentru ele, ploaia nu și-a mai șiroit tristețea, doar mama a izbucnit în plâns de groaza depărtării. Repartiția a banalizat repede depărtările, însă dorul a căpătat puteri și sunt, în carte, rânduri, rânduri de dor de „Vili, vili, mă...”, de „vramnița” dintre ocol și grădină sau de
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Salamandrofobie_si_emotia_locomotivei_la_ceapa_din_vecini.html [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
de oase și carne! Mâini nevăzute aruncă otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații mă răscolesc. Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid. un suflet pustiu; rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde! Mă dor pașii lui care'și târâsc neputința cu urme de sânge prin glod și tărână. Citește mai mult Capcanele mințiiPașii'mi gonesc nesonor... prin coloane de
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
sânge; de oase și carne!Mâini nevăzute aruncăotrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă,în timp ce stranii senzații mă răscolesc.Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează.- Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid.un suflet pustiu;rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde!Mă dor pașii lui care'și târâsc neputințacu urme de sânge prin glod și tărână.... XXI. NEGÂNDURI, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1572 din
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
luați de aici! -Ce e cu tine, ce ai căutat acolo? -Vă povestesc tot, când veniți! Mașina mergea greu prin ploaia deasă, ștergătoarele de pabriz erau pe viteza maximă, abia făceau față. Când a văzut-o cum tremura cu apa șiroind pe ea, i s-a făcut milă de biata femeie. -Ce-i cu tine aici? Cum ai ajuns în acest loc? Crina a încercat să vorbească, nu a putut spune nici un cuvânt, frigul o pătrunsese în oase, îi clănțăneau dinții în
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1487751263.html [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]