682 matches
-
Dumitru Velea Din fereastră în fereastra de sus, cu ochii ațintiți în soare, omul își clatină capul despicat, lovind în cercevele cu fiecare parte șiroind de sânge. îți spune: Trecătorule, clatină capul ca să vezi cum se mișcă soarele, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, și lasă spre tine un cordon ombilical: prin el curge vântul și te face să zbori. în șir cu ceilalți
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
din sticlă, nu prea le avea cu alcoolul, dar se străduia să facă față cerințelor găștii, altfel ar fi fost expulzată cât ai zice pește, băutura spumoasă a curs stropind-o pe față, arăta haios și provocator așa, cu vinul șiroind pe obrazul său pistruiat. Albert a certat-o: Risipești bunătate de spumos, habar n-ai cât m-am chinuit să fac rost de el... Zis și făcut. Vor merge la Costinești să înoate în mare. Și-au dat întâlnire peste
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
niște bucăți de sârmă, reproșându-le că nu se bucură alături de ei de succesul echipei naționale și obligându-i să se bucure! Bătrânii nu înțelegeau ce li se cere (probabil nici nu auzeau bine), iar pe fețele și mâinile lor șiroia sângele. În acest gen de "impetuozitate tinerească" se înscrie pentru mine atacarea de către unii autori tineri a lui Mihai Eminescu, a lui Nichita Stănescu, a lui Nicolae Breban și Augustin Buzura, a lui Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, a Uniunii
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
grâul înfrățește. și de unde să fi venit acest nume, dacă nu de la om. Cărei plante i se mai spune că înfrățește? și doar lăstăriș avem destul...”. Omul îmi vorbea din mers, în amiaza topită-n sudoare - și de sub frunte îi șiroiau cute adânci. Pășea desculț și moale, peste peria aspră a miriștii - și nu știu de ce am vrut să-i văd tălpile. Am rămas puțin în urmă și l-am cercetat cu luare aminte. În tălpile lui, pline de brazde și
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
unele semne că sufeream de claustrofobie. De data aceasta, mă încredințasem că ceva nu era în regulă, - mă sufocam la fiece efort mai mare. Și pînă atunci, - vreo trei ore bune - umblînd prin mîna, mă învățasem cu beznă, cu apăraia șiroind pe pereți, cu mirosul locurilor, mi se explicase și prietenia lor cu șobolanii și unii și alții pîndiți de pericolul exploziilor de gaze acumulate. Acum, ieșirea prin acel "coș", sau conducta de piatră cu vreo zece-douăzeci de trepte săpate avea
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
pentru care azi sânger") din Măreția frigului până la soldatul zăcând pe câmp ăntr-o baltă ănrosită raportând impersonal situația ănfrângerii pedestre a celui ce fusese "eroul liric" al ănaltelor zboruri ("Cum stiti cu toții, căzusem de pe cal,/ și nemișcat stăteam an iarbă șiroind an sânge", Nod 12) se ăntinde o traiectorie lirica tragică. Este istoria unei prăbușiri icarice ăntr-o lume bruegeliană devenită malefica și terifică, totodată, cu orizontul strâmt că un tunel oranj inundat de o ceață luminiscenta și compactă, pe un tărâm
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
soțul meu. Eu m-am dus cu două zile înainte și în seara revelionului a venit și Paul încărcat cu bunătați și băuturi scumpe, rarități pe vremea aceea, ambalate special. Dar surpriză: doamna Irina, cu fața congestionată și cu ochii șiroind de lacrimi, a ieșit din dormitorul lor spunându-ne că soțul ei a făcut o criză nervoasă, că nu acceptă să rămânem acolo și deci, trebuie să plecăm. Am plecat liniștit-o pe doamna Irina spunându-i că ne vom
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
pe ape./ pentru că timpul nu-i prezent și nici primit nu este/ cum nici holera printre sfinți sau orbul peste creste./ un tavan negru prăbușit pe suflete zdrobite/ plutind haotic în alcool și luciri de pirite;/ un teasc (ai zice) șiroind de băuturi alese: /muscat de inimi sîngerii și nadă la mirese" (hruba noastră cea de toate zilele șde sub muzeul literaturii de cearăț). Sînt filele unui jurnal al boemei ce trece peste delimitările dintre zi și noapte, nesatisfăcut de expresia
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
și să vă podidească plînsul în aceeași secundă? Ei bine, textul de față o face. Nu știm cum, însă asta e reacția. Ne amuzăm fabulos și ne cuprinde o mîhnire fără egal. Rîdem cu gura pînă la urechi și ne șiroiesc lacrimile pe obraji. Iar la urmă ne întrebăm: ce ne-a apucat? Nu cumva am devenit mai oameni? Și chiar asta este una dintre virtuțile lui Coe: umanizează. Ne pune sub ochi niște personaje și niște situații în fața cărora prejudecățile
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
Ca să nu mă apropii prea tare îmi sincronizam pașii cu hîrșîitul prelung al bocancilor lui scîlciați și fără șireturi, iar cînd el se oprea să-și mai tragă sufletul și să-și mai șteargă, cu latul palmei, transpirația care îi șiroia pe față, mă opream și eu prefăcîndu-mă că-mi leg, cu senzația irepresibilă a unui ceremonial sadic, șireturile pe care pantofii mei parcă le purtau cu o anume ostentație sfidătoare. Chiar dacă fața nu i se vedea niciodată limpede din stufărișul
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
un naufragiat la sticla purtătoare de mesaj pe care o aruncă în largul mării. El compune poeme cu dezinvoltura blazată a cuiva care a realizat între timp ceva mai important. Această detașare conferă farmec versurilor. Ele se nasc fără să șiroiască de sânge. Se alcătuiesc în aer, ușor, iscate parcă de o baghetă magică. Seamănă foarte mult cu textele pe care marii autori le scriu la bătrânețe, din plăcere, când nu mai au ambiția de a cuceri cu ele lumea. Și
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
sticla ferestrei. O podidesc lacrimile. Trebuie să facă ceva, trebuie să-și învingă spaima, nu poate sta cu mâinile-n sân privind catastrofa. E datoria ei de cetățean și de angajat al primăriei să facă ceva. Clătinându-se, cu lacrimile șiroind pe obraz, pornește spre biroul primarului. E desculță, n-a mai apucat să se încalțe. Un fir de la ciorap i se agață de o așchie a parchetului și se deșiră. Începe să plângă în hohote. Cu ultimele puteri, dă de
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
nici o clipă amenințat în Ucraina și nu are nevoie să fie apărat de o armată străină. Un alt scriitor proeminent, din păcate necunoscut la noi, Serghi Jadan, apărea cu câteva săptămâni în urmă pe internet într-o fotografie cu fața șiroind de sânge, purtat pe brațe de doi polițiști. Jadan, cel mai cunoscut poet ucrainean afirmat după ’90, locuiește în Harkiv, unde a participat la ocuparea sediului administrației locale, alături de alți protestatari proeuropeni („The Abuse of Ucraine’s Best-Known Poet”, în
La Leipzig, cu ochii către Est by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2704_a_4029]
-
și comunism - poate și trebuie să dispară. „Pe tine te-ador, copac aspru,/ căci în frunzele căzute din coroana ta / nu găsesc jalea. Pe tine te-ador, copac aspru, Căci spatele Lui l-ai acoperit,/ Atunci când sângele din el a șiroit.// Pe tine te-ador, firavă lumină din pâine, Căci veșnică sălășluiești aici o clipă,/ plutind spre malul nostru / pe-o cale tainică.” (cf. Karol Wojtyła, Poeme, în traducerea lui Nicolae Mareș, p. 19, București, 1992).
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
instrumente de tortură pentru oameni s-ar putea confecționa cu râsul ăla! Ohooo! Ar fi ca-n Portocala mecanică. Îi și văd pe violatorii și pedofilii din pușcării tăvălindu-se pe jos, astupându-și convulsiv urechile și implorând, cu balele șiroind, să fie duși mai bine la duș, să stea aplecați după săpun până la loc comanda. Zile, luni, ani întregi ar sta cuminței, prefăcându-se că nu găsesc săpunul. De-aici până la arma fonică n-ar mai fi decât un pas
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
probabil profesor la Geologie, cu un curaj nebun, s-a aruncat în fața grupului de mineri care ne târa și a pretins că suntem studenții lui. Un bulan de cauciuc l-a lovit instantaneu peste față, spărgându-i ochelarii. Sângele îi șiroia pe obraji printre cioburi. Și ne-au aruncat în Piață, în spațiul acela al morții, unde zeci de mineri, adevărați gladiatori ai întunericului, învârteau bâte și lanțuri. M-au aruncat mulțimii ca pe vrăjitoarele din Evul Mediu. Spre a fi
13-15 iunie – Mărturii ale victimelor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20342_a_21667]
-
sticla ferestrei. O podidesc lacrimile. Trebuie să facă ceva, trebuie să-și învingă spaima, nu poate sta cu mâinile-n sân privind catastrofa. E datoria ei de cetățean și de angajat al primăriei să facă ceva. Clătinându-se, cu lacrimile șiroind pe obraz, pornește spre biroul primarului. E desculță, n-a mai apucat să se încalțe. Un fir de la ciorap i se agață de o așchie a parchetului și se deșiră. Începe să plângă în hohote. Cu ultimele puteri, dă de
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
ivește și se roagă de tine? --Ce ocazie? murmură Mototolea. --Dacă mă ții în ploaie și nu-mi dai voie în mașină, n-ai să afli! Abia acum observă Mototolea că țiganul era ciuciulete, că din borurile largi ale pălăriei șiroia apa ca din burlanul unui acoperiș. Iar haina soioasă de pe el lucea de parcă era lustruită cu cremă. --Păi, începu să scârțâie Mototolea, o să-mi faci fleașcă husa și nu se mai urcă nici un client în mașină. --Vrei să intri în
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
ouăle de aur cu precizia ceasornicului îmi va picura-n trilul ei secundele de vis am deschis ușa m-am trezit deodată cufundată-n torentul de eoni șăgalnic îmbrâncită pe sus luată răsucită sufocată de nenumăratele voci de jur împrejur șiroind neîntrerupt mergi zâmbește nu uita luminează și taci mai ales TAAAAACI ! Referință Bibliografică: ÎN TORENT / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII, 08 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎN TORENT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383678_a_385007]
-
cum ardeau pungile. Aerul care venea prin fereastra deschisă a bucătăriei făcea ca atmosfera să fie încă respirabila, dar deja, Florin trebuia să se abțină să nu tușească. În încăpere era deja atât de cald, încât sudoarea i se scurgea șiroind și udându-i cămașa. Înainte de a ieși din apartament, închise fără zgomot fereastra și împingând un rest de pungă ce încă ardea, către cabul electric, se grăbi să iasă din apartament. Plasticul trusei de scule se înroșise și se topise
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
aspiră și ploaia interioară care o copleșește se contopesc în dorința de a fi văzută “în orice siluetă” și așteptată cu marea în “valuri de îmbrățișări”: „De mine vreau să-ți amintească ploaia/ Când îți mângâie chipul răvășit/ Să-ți șiroiesc prin gânduri iar văpaia/ Acestei veri, în care ne-am iubit// Să nu se stingă-n tine niciodată./ În orice siluetă să mă vezi/ Și să tresari de fiecare dată/ Sperând că-s eu. Pe-un țărm să te așezi
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
între el și soția mea, care deja avea capul spart și o ureche tăiată de la lovitura încasată cu halba, nenorocitul voia să mai dea o dată în ea... Atunci m-a atacat pe mine. Am simțit o căldură și sângele cum șiroia pe mine. A vrut să-mi taie gâtul ca la porci! A vrut să mă omoare! Nici acum nu pot să uit sunetul acela groaznic care s-a auzit când scandalagiul i-a spart halba-n cap Mirelei", rememorează tatăl
Tatăl lui Huidu nu își revine după atac. Agresorul: Vă dau foc la casă by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77666_a_78991]
-
și încrezătoare. Și o bătaie a inimii poate fi treaptă și o zbatere a pleoapei, pe înalta spirală! Din glezne pornește abisul luminii, rugina sorilor morți, legănarea de val a genezelor. Ci, după multa suire, iată pereții fântânii, marile ghizduri șiroind de întuneric: ești în adânc, zidit până la stele - atât de departe e timpul de afară! Ciutura spânzură în ocheanul fântânii, și nimeni nu s-a născut s-o coboare. Sintagma din Neguțătorul de săbii: Atunci fugi în alt popor" va
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
Se împrăștia și se sfărâma în aer ca o țărână: Hai odată, ce faci? Cerboaica descoperi în traistă ulciorul. Rănitul scoase un sunet moale din gât. Ochii îi luciră. Bău hulpav, cu sorbituri mari. Apa i se revărsa din gură, șiroindu-i pe bărbie și piept. Dinții îi clănțăneau pe gura vasului. Ochii-i creșteau în cap, alburii. Se mișcau repede, lucitori și sălbateci în orbitele negre. Destul! O să-i facă rău, se alarmă bătrâna. Doamne, se-ngrozi Cerboaica. Asta ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fereastra care ascunde un santal, poetul evocă duetul de altă dată dintre violă și flaut, sau dintre violă și mandoră. Amintirea acestei muzici se reaprinde prin imaginea Sfintei Cecilia, patroana muzicienilor, care răsfoiește o carte de imnuri sacre, fluid imaterial "șiroind" în spațiul vibrant al poemului. Asimilarea eternului feminin muzicii înfăptuiește asocierea a două purități menite să ne înalțe, și a două mistere: al devenirii muzica și al creației principiul feminin, mistere care se interferează în acea evoluție fenomenologică în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]