7,108 matches
-
mi-a fost dat și ca un dar. Mi-a fost dat ca să pot recupera ceva din trecutul familiei mele, din poveștile nepovestite din tot felul de spaime, din atmosfera în care am fost crescută și din care au lipsit șoaptele sau rîsetele trecutului frumos și nobil. Sînt atîția mari actori care îi datorează SANDEI MANU formarea, roluri importante jucate la Național, la Bulandra, la Teatrul Mic, la Timișoara, Cluj. Sînt oameni care îi datorează protecția, meritată sau nu, succesul. Eu
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
puneți întrebări care mă pun în inferioritate morală și, în plus, nici nu știți nimic, vă luați după ce spune la telefon generalul Ceașcă, adevărul e cum îl spun eu, care-l știu direct de la sursă”. Și adaugă, coborînd pînă la șoaptă vocea tunătoare, „adică de la Nicolae Ceaușescu.” „Vreți să povestiți întîlnirea?” întreb calm, aruncînd o privire furișă spre rolele reportofonului. Da, vrea. Lui Ceaușescu i-a dat telefon și i-a spus “Vreau să vă văd” și s-a dus și
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
caravană. Tocmai ne opriserăm la malul unei ape pentru a prînzi. Comiși și slugi se agitau adunînd vreascuri și pregătind focurile, cînd se ivi o caravană pe un deal din apropiere. În cîteva clipe avea să ajungă lîngă noi. O șoaptă se răspîndi prin grupul nostru: “Ei sînt, caravana fantomă.” Eram toți ca paralizați, aveam parcă pe frunte o umbră stranie și nu ne vorbeam decît cu glas scăzut, cu ochii fixați pe cei sosiți. Aceștia se apropiau, foarte repede după cum
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
dispăruse. A plecat, a spus femeia. Nu poate să fi ajuns departe. Să-l strigăm. Au strigat de mai multe ori. Dar nici o voce, nici o rumoare omenească nu le-a răspuns. Auzeau doar ciripit de păsări, trosnituri de crengi uscate, șoapte ale brizei și frunzelor. Și au mers înainte. Au dat peste un gard viu încărcat de mure. Sunt minunate a spus femeia. Bărbatul a cules un pumn de mure și le-a întins, în palmă, femeii. Ea a gustat și
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
a doua zi când, dacă nu știa o altă parte, iar îl trimitea acasă și tot așa, până învăța tot, după care îl trecea. - Extraordinar! - Dacă aveam o prietenă în vizită, iar el lucra în birou și noi sporovăiam în șoaptă, ne spunea: "Vă rog să vorbiți tare pentru că așa nu vă aud și, dorind să vă urmăresc, îmi distrageți atenția de la ce am de făcut!". Un alt exces al lui a fost următorul: îi promisese fostei lui neveste că o
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
mi trece una cu coadă lungă, care începe imediat să se încolăcească în jurul său, ca șerpii. Ai grijă, îmi spune ea, asta-i greu de îmblânzit, iar eu izbucnesc în râs, pentru că totul e un joc, și-i povestesc în șoaptă traseul său rapid prin pleoapa mea: ce cauți aici, jerpelito, răutate, ce vrei să arăți cu zigzagul ăsta Pungășițo exclamă Marta; șmecherițo exclam eu, și deodată ne pornim amândoi, râzând complice și reconfortant. Cu o veselie cam improprie în cazul
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
-n lat. Proporțiile sînt pline de echilibru și tihnă. Încă se mai poate observa asta, chiar dacă vajnicii comuniști au vrut, cu orice preț, să anuleze noblețea și atmosfera de aici. Pe vremea copilăriei mele, numele lui Carol se pronunța în șoaptă, la ureche. Parcul se numea solemn și victorios Libertății, mergeam cu școala în penibile excursii organizate ca să vizităm mausoleumul din marmură roșie ce-și etala proletara-i măreție asupra noastră, a tuturor, să cinstim memoria lui Gheorghiu-Dej și compania. Astăzi
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
triunghi, închipuindu-l pe Dumnezeu în biserici, ci unul rotund, mare, deschis, cu pupila ațintită asupra ta. Ori de unde te-ai fi uitat la acel ochi, el te urmărea, te zărea, te fixa. "Cine e Ambrosius?" - am întrebat-o în șoaptă pe Matata. N-a avut timp să-mi răspundă sau poate nici nu mă auzise, căci ușa se deschidea și o doamnă cu părul alb, cu ochi mari albaștri din care șiroiau lacrimile se arunca în brațele ei, cu mici
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
făcea semn cu degetul mic să mă apropiu. Când am ajuns lângă ea, mi-a prins obrajii în palmele ei atât de moi de parcă m-ar fi mângâiat și plecându-se spre mine, de foarte aproape, m-a întrebat în șoaptă: "Bist du, Nikolaus?" Îi simțeam suflarea, parfumată, mi se părea că mă sărută. Eram atât de fâstâcit încât abia izbuteam să rostesc, șoptind și eu, ca de la gură la gură, doar: "Ja, ich bin...". Cât de rău mi-a părut
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
trebuia să le șteargă de praf, înconjurată de sunetul înfundat al vieții altora de deasupra, de dedesubt, din jur. Doctorul Azad era un bărbat mititel, precis, a cărui vorbă, spre deosebire de obiceiul bengalez, depășea doar cu un sfert de decibel nivelul șoaptei. Dacă voiai să auzi ce spune, erai obligat să te apleci în direcția lui, așa încît toată seara Chanu rămase parcă atîrnat de buzele lui. - Veniți, îi zise doctorul Azad lui Nazneen care se pregătea să-i servească preumblîndu-se prin
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
seara. Apusul înroșise cerul, iar semnele furtunii aduceau o oarecare tensiune odată cu norii care populau, amenințător, înaltul. Noaptea coboară ușor-ușor, lumea se pregătește de teatru, ușor-ușor, actori, spectatori, amatori sau profesioniști cuceresc și sînt cuceriți, își amestecă viețile, umorile, obsesiile, șoaptele sau strigătele. Sînt multe nopți de vară și multe vise care cutreieră somnul și nesomnul celor pentru care teatrul înseamnă ceva pe lumea asta. Încă. Emoția regăsirii acestui loc este aceeași, indiferent de momentul zilei sau al nopții în care
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
exact zece ani, Danaidele lui Purcărete și-au spus istoria. Povestea este specială în sine, inedită și, evident, de neuitat. Sculatul, plecatul, luna, vîntul, cloșarii, mizeria din oraș, frigul încă al nopții, călătoria pînă acolo, ascensiunea în liniște, vorbitul în șoaptă. În arenă, tot noapte și tot liniște. Odată ochiul obișnuit cu întunericul poate să intuiască siluetele. Un om și un cal. Bartabas și calul lui. Doi protagoniști ai unei căutări dincolo de orice formă de spectacol. Fără să-ți dai seama
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Crăciun moderá cu un fel de veselie calmă o conversație la care participau (în ordine alfabetică, nu-i așa?): Adrian Cioroianu, Rose Marie Mociornița, Tudor Octavian, Horia Roman Patapievici, Dan Pavel, Sandra Pralong (- Cine-i doamna?, mă întreabă Haralampy în șoaptă, enervându-mă...) și Liviu Mihaiu - participantul din urmă fiind, conform nestrămutatului precept biblic, primul (la publicația "Academia Cațavencu"!)... Din nefericire, și suportând orice oprobriu public, din cauza situației atmosferice ( plus 37 de grade Celsius în sufragerie), niciunul dintre noi nu a
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
umbră... Mirosul de lintiță proaspătă își așează brațul peste ochii obosiți ai cerului... Încă un poet al naturii repede amiaza se scurge spre noapte, e ora când așezi îngrijit genunchiul în scrum tot ce a fost urlet se-nmoaie în șoapte înjuri printre dinți, cobori tot mai rar privirea în praf sunt mereu acum clipele când vulpea dă rotocoale bucății de carne rezerva de iarnă pulsând tot ce-a fost joacă trece curat și schimbat în urale, în fapte înjuri printre
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
a verbelor poate ar trebui să îngenunchez să mă rog Hohot Locuiești într-o încăpere saturată de substanța emoției răsfoiești albume străine în care nu te mai recunoști ridul își are drumul său printre bezne te prefaci a nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui purpurie ele te cheamă te cer noaptea își cerne cenușa pe lume e un galben de noiembrie și frig tu ce mai aștepți cu privirea pierită de jur împrejur neființele hohotesc hohotesc
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
frumoasă ca o împărăteasă (de la: Măria Sa) b) Lacul Ca moarul vânăt: ape-ape Făcea mătasea unui lac. Veneam pe seară, printre trestii. Să-not puțin, mai mult să tac. Ele-aruncau încete undiți Cu firul crud și efemer, Momind cu foșnete și șoapte Nemuritorii Pești din cer. Dar eu, de bună voie, prinsă În plasa lunii mă dădeam. Precum în brațele acelui Pe care încă îl doream. Părea că preajma-i dintr-o vrajă - Cum să respir, să n-o deșir? - De goliciunea
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca o spaimă de fecioare Chemate-n așternutul de flăcări și de crini La care-n amintire doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica ispitind întreg oceanul De zvârcolirea apelor ce-adună Ecoul înflorit într-o
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
care ne vor trece pragul vor da cu aspiratorul în camera aceasta, vor încerca să dezlipească de pe rafturi zâmbetele, cărțile poștale. Eu nu-ți dau sâmburii. Pe ăștia hai să îi lăsăm moștenire. Unei femei sterpe, de exemplu. Cutii cu șoapte de dragoste, cu secretele noastre, cu nasturii căzuți. Cutii cu planuri, cu sfârșiturile lumii. Eu iau tigaia cu ulei încins. O parte din fiecare parte a ta se împarte cu partea mea din ultima parte. Tu ia rama. Partajul e
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
Și iar privesc spre boltă, din pacea ei deplină Aștept să-nceapă lumea, minunea să coboare, Pe drumuri neștiute un crainic nou să vină, Vestind o altă fire, alți oameni, sub alt soare; Înaltul se scufundă în marea lui de șoapte, Crâmpeie de mișcare se sparg și se adună; Poate e doar o umbră neliniștită-n noapte, Fugind să se ascundă sub chipul de pe lună Nu e adevărat Acuma știm, Au strigat apele, umflându-se-n maluri, Malurile sunt osânda noastră
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
căprioară adîncă e firea lucrurilor precum o ceașcă de ceai adîncă e firea lucrurilor precum privirea-ntîmplătoare ce le-o arunci drept pomană. De-acum De-acum sub pojghița de gheață se petrece totul micile marile istorii ale zilei munții bibliotecile șoaptele din bucătărie strănutul motoarele departele strîngerile de mînă cartierele aproapele paturile încăpățînările monumentele etajele pariurile sărbătorile sub stratul fragil de gheață sunt toate așteaptă să se desprimăvăreze odată să curgă la vale Dumnezeu. Poemele Scunde și atît de naive poemele
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
de foc mai culese de alții sau sfori reci de paiață? Asta... dacă nu mori la timp într-o împrejurare de adevăruri! Când capul se desprinde de amintiri, de vechime, ce mai ai de ales - tu, alesul din neînțelesul scheletului șoaptelor? Depinde numai de tine să alegi descărnarea, ruperea uscatului de mânia apelor. Anatomia sau aritmetica tăcută a pleoapelor? Apoi, după ani de zile de muțenie, frica din ochii copilului tău a vorbit în limba germană. Minți criminale Era o insulă
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
lume la picioare. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge sufletele noastre. Măicuța îndurărilor Măicuța întristărilor, Regina vindecărilor, acoperă cu haina ta cea îngerească arsura minții mele din focul relelor și vindec-o cu mila ta împărătească. Vino ca șoapta, vino ca suspinul și, cu un strop din slava ta, cea nelumească, alină-mi chinul și-ndreaptă mintea mea. Vino ca noaptea, vino ca seninul, ridică-mă din boala mea cea grea, alină-mi chinul și-ndreaptă mintea mea. Măicuță
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
pentru ce-mi poate da Domnul când va veni... Roagă-te cu iubirea ta cea fără de sfârșit să mi se-ncălzească inima măcar un pic, să te văd, să te întrezăresc, dacă se poate, să ascult măcar o dată ale tale șoapte... Dă-mi lumina unui zâmbet care să mă ridice din rău. Un zâmbet de la tine, al tău... Măicuța cea bună a Lui Dumnezeu, Împărăteasa sufletului meu!
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
Stoian G. Bogdan te uiți la un cearceaf și-n minte un cearceaf ți se așterne căci foaia-i un cearceaf și vorbele sunt perne pe care te așezi aproape că visezi și le transformi în șoapte și nu-ți vine să crezi se face tot mai noapte și din cearceaf o limbă o simți cum ți se plimbă fierbinte la ureche ceva parcă se schimbă e ca o stare veche dulce ca o dulceață din flori
Text by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/5851_a_7176]
-
și adverbele mele nu mai sunt decât niște începuturi de cicatrici, când se deznoadă conjuncțiile, iar virgulele se înmulțesc ca termitele, acum când verbele se târăsc și mai lasă abia o firavă dâră de sânge pe pagină, când stau între șoapte ca între urlete foarte obosite. Aud cum mă strig, din rărunchi, „Tu, ăla, Ion Pop, Pop V. loan!" Dar acela nici nu tresare, rămâne în banca măgarilor, -nu mi se-ntoarce capul, nu-mi văd nici mâna care să tremure
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]