31 matches
-
Șoiman, măria ta, Șoiman al lui Burcel. De ce ari în zi de sărbătoare, când toată lumea se odihnește ori se veselește, cu cântece, la horă? Sunt om sărac, măria ta, și invalid. Da?... se miră iar voievodul, văzând că, în adevăr, Șoiman nu avea mâna dreaptă. Unde-ai pierdut mâna? Apăi, în focul luptei de la Vaslui, măria ta, mi-a căzut ghioaga din mână de o sabie păgână; dar n-a căzut numai ea, a căzut și mâna mea cu turcu-alăturea. Ciung
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
iar un om bun mi-a împrumutat plugul. Mi l-a dat numai pentru ziua asta, de sărbătoare, când el se odihnește. De aceea, măria ta, îmi ar ogorașul acum, în zi de sărbătoare. Ștefan vodă a ascultat povestea lui Șoiman și cum era om drept și iubitor de popor, a grăit: Șoimane, ia punga aceasta și cumpără-ți plug cu șase boi, iar dealul acesta ți-l dăruiesc ție tot, ca să-l ai de plugărie. Mulțumesc, măria ta, s-a
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
cum era om drept și iubitor de popor, a grăit: Șoimane, ia punga aceasta și cumpără-ți plug cu șase boi, iar dealul acesta ți-l dăruiesc ție tot, ca să-l ai de plugărie. Mulțumesc, măria ta, s-a închinat Șoiman în fața lui vodă, punând genunchiul la pământ; ești bun și darnic. Mulțumesc și mă bucur că voi avea de unde să-mi scot pâinea cea de cea de toate zilele. Rău îmi pare însă că nu mai pot merge la război
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
însă că nu mai pot merge la război. Numai cu stânga nu pot trage cu arcul. Și nici ghioaga n-o mai pot mânui, cu virtute. Când a rostit cuvântul război, voievodul Ștefan și-a amintit că-l cunoștea pe Șoiman din bătălia de la Vaslui. L-a îmbrățișat și i-a zis: De folos țării tot poți fi, Șoimane. Pentru că eu ți-am dat în stăpânire acest deal, ca în vârfu-i să te-așezi ca stejar să priveghezi, și dușmanii de
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
o stea; cât de tristă ne ești Țara mea din povești! PLÂNGE O STEA în Carpați - în Țara mea plânge pe destin o stea, prin vântoase și talazuri plâng nătângile necazuri. doinele, printre vâlcele, se doinesc triste și ele iar șoimanul șoimilor s-a dus lumii - călător. calcă omul pe pamant cu pasul sfințit - de sfânt și-și spală tristele pătimi la izvoarele de lacrimi. nu-i dă Doamne omului tristețea românului că o poartă grea - pe jos, ca pe crucea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
De Sânziene, timpul se sacralizează, devenind propice culesului plantelor de leac, dar și deslușirii sorții, în cununa aruncată pe casă sau în cursul râului, simbolizând, astfel, consacrarea destinului, atât în spațiul uman, cât și în spațiul cosmic al aștrilor cerești: "Șoimanul de soare / E puternic mare, / Umblă să se-nsoare, / Vremea i-a venit / De căsătorit / Și el că mi-și umblă, / Crez, de nouă ani, / Crez, pe nouă cai. / Patru a oborât, / Cinci a ciumpăvit / Și el m-a găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]