35 matches
-
și, bineînțeles, scena l-a înveselit pe Cătălin; se scutura, chițcăind de râs, cu ochi boldiți de șoricel. Altcineva se interesă încotro merg copiii. - Da’ pe șoimulețul ăsta de ce-l mai cărați cu voi? Așa i-a și rămas porecla. Șoimuleț deveni marota cercului. Fiind supărăcios, Gruia îl lua peste picior. Altminteri cei doi erau nedespărțiți. În prietenul său Șoimuleț avea o încredere nemărginită chiar dacă Gruia îi făcea mereu farse. N-a lipsit de la niciuna din acțiunile cercului. Îi plăceau mersul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
se interesă încotro merg copiii. - Da’ pe șoimulețul ăsta de ce-l mai cărați cu voi? Așa i-a și rămas porecla. Șoimuleț deveni marota cercului. Fiind supărăcios, Gruia îl lua peste picior. Altminteri cei doi erau nedespărțiți. În prietenul său Șoimuleț avea o încredere nemărginită chiar dacă Gruia îi făcea mereu farse. N-a lipsit de la niciuna din acțiunile cercului. Îi plăceau mersul pe jos, prietenii, peisajul, cât după fete, se da în vânt. Pe drum rămânea mereu în coadă. Asta până
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dintre Cotnari și Ruginoasa. Pentru că hunedorenii tăiaseră la plecare un porc, fiecare avea asupra lui o hrincă de slană iar seara se ascundeau în cort ca să tragă din uiagă un gât de vinars. Aveau astfel spor la mers iar bietul Șoimuleț, în spatele căruia atârna un rucsac plin cu napolitane, nu le putea ține pasul. Până la urmă desele lui popriri au stârnit compasiunea Laurei, fata profesorului din Hunedoara, o sportivă frumoasă cu picioare atletice de căprioară. Când Șoimuleț făcea haltă, ca să nul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la mers iar bietul Șoimuleț, în spatele căruia atârna un rucsac plin cu napolitane, nu le putea ține pasul. Până la urmă desele lui popriri au stârnit compasiunea Laurei, fata profesorului din Hunedoara, o sportivă frumoasă cu picioare atletice de căprioară. Când Șoimuleț făcea haltă, ca să nul lase singur, se oprea și dânsa. Ceilalți urcaseră pe cetatea dacică de la Cotnari, când, sătulă să-l mai aștepte, ardeleanca la îndemnat pe Șoimuleț: - No, hai ș-om mere ! Plin de indignare, el i-a răspuns
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
profesorului din Hunedoara, o sportivă frumoasă cu picioare atletice de căprioară. Când Șoimuleț făcea haltă, ca să nul lase singur, se oprea și dânsa. Ceilalți urcaseră pe cetatea dacică de la Cotnari, când, sătulă să-l mai aștepte, ardeleanca la îndemnat pe Șoimuleț: - No, hai ș-om mere ! Plin de indignare, el i-a răspuns prompt: - Șomer e mă-ta !... După colecția de timbre și cărțile cu indieni, pasiunile lui Șoimuleț au devenit, în ordine, arheologia, fotografia și calculatorul. A terminat două facultăți
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de la Cotnari, când, sătulă să-l mai aștepte, ardeleanca la îndemnat pe Șoimuleț: - No, hai ș-om mere ! Plin de indignare, el i-a răspuns prompt: - Șomer e mă-ta !... După colecția de timbre și cărțile cu indieni, pasiunile lui Șoimuleț au devenit, în ordine, arheologia, fotografia și calculatorul. A terminat două facultăți, apoi a fost profesor iar acum e muzeograf la Casa Pogor. 2006
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
În peregrinarea sa, sufletul ajunge la „marea cea mare”, în mijlocul căreia, „în groapa mărilor”, crește „bradul zânelor”. Sufletul defunctului cere bradului să-l treacă în „aialaltă lume”, dar arborele îl refuză pe motiv că în vârful lui „a puiat roșu șoimuleț”, în tulpină - „vidră lătrătoare”, iar la rădăcină - „galbenă șerpoană”. Sufletul amenință copacul că va fi tăiat „cu un toporel” și că din lemnul lui se va face „Punte peste mare/ S-aibă trecătoare/ Suflete-ostenite/ Cătră rai pornite” (53, p. 107
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pot prinde / Vârfurile tele / Să trec peste ele / Marea în cea parte / Ce lumea-mi desparte. / Eu nu pot întinde / Tu să le poți prinde / Vârfurile mele / Să treci peste ele / Că-n mine a puiat / Din inimă spurcat / Roșu șoimuleț / Cu ochiul sumeț / Când nici vei gândi / Puii te-or simți / Și ei or șuiera / De te-i speria / În mare-i cădea / Și te-i îneca...(...) / Hai, brade, hai, / Mult mă mai rugai / O rugare mare, / Cu multă răbdare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
La un pichet de salcâmi, București, 1974; Numele tău, București, 1974; Dintr-un post de observație, București, 1975; Cred în lumina voastră, București, 1976; Acolo pașii mei vor arde, București, 1977; Vitrina cu gablonzuri, București, 1978; Târziu, București, 1980; Șoim, șoimuleț, București, 1980; Vorbe... fără multă vorbă, București, 1980; Infinitul din preajmă, București, 1983; Vin șoimii, București, 1985; Călător în prag, București, 1988. Traduceri: Dusza Czara-Stec, Zori de zi, București, 1940; Karl May, Winnetou, I-III, București, 1967, Testamentul incașului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
pot prinde/ Vârfurile tale/ Să trec peste ele/ Marea În cea parte/ Ce lumea-mi desparte./ - Eu nu pot Întinde/ Tu să le poți prinde/ Vârfurile mele/ Să treci peste ele/ Că-n mine-a puiat/ Din inimă spurcat/ Roșu șoimuleț/ Cu ochiul sumeț,/ Când nici vei gândi/ Puii te-or simți/ Și ei or șuiera/ De te-i spăria/ În mare-i cădea/ Și te-i Îneca.../ - Las să fie așa! (S.F. Marian, 1995, pp. 279-288) Dialogul se reia de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]