13,607 matches
-
ca pe o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte că a existat cândva un trup coerent alcătuit din două tuburi omenești care se înălțau deopotrivă cu pieptul urcând în locurile de unde se zăreau niște inimi piciorul meu fuge viclean el se retrage ca să îl dorești cât
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
dorești cât mai aproape de tine ca pe o carne de bărbat ori de femeie care s-a înstrăinat și nu-și mai găsește perechea decât tulburându-se. 8. m-am înșurubat înaintea pieptului tău genunchiul meu ți se așezase pe șold și lustruia osul pelvian ca un pantof cu toc rochia îmi era despicată pe șira spinării te auzeam cum numeri pașii înapoi scârțâind pe parchet între vârful piciorului și călcâi se găsea o viață de femeie iar între gâtul și
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
câteva puncte negre și parcă i-a încolțit nițel mustăcioara gâsca s-a așezat cu labele la coada ochilor ei și n-o să-și mai ia vreodată zborul de-acolo se pipăie i-a crescut gușa a mai pus pe șolduri iaca și pe fund picioarele i s-au îngroșat și ele sau poate doar i s-au umflat îi vine să râdă ce drac' își face atâtea griji niciodată n-a fost altfel decât mică și grasă o gospodină care
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
și mă gîndesc că viața are subînțelesuri care nu au de-a face cu omul. Cîrtița cu cheiță Frumoasă ca un pahar îngrijorat la colțul mesei ea are două feluri de mers, niciunul pentru mine, rasă, tatuată și îngustă-n șolduri cum e literatura scrisă la parter și publicată un etaj mai sus luna mică își plimbă pe cer juponul cu spițe, cîteva stele zgîriate cad în cutia milei la ziuă, am noroc să descopăr un gram de cianură sub podea
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
Emil Brumaru Pierdut în vechi provincii, cu iz de brebenel, Ibrice-mi toarnă-n suflet ceai sfînt cu kilogramul. Prin craci îți curg corăbii, ai sînii cu crenel, Sub șoldul tău își crapă de-amor zmalțul ligheanul. Cînd sorbi melci cațări iederi, în gene clocești nori, Ți-e-n mînă lingurița pentru scobit șerbetul Vergea care preface spuma de iapă-n flori, Și-n fluturi untdelemnul, și-n pajiști curge-oțetul. Ci eu
Sonet găsit în debarale by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6885_a_8210]
-
zburau parcă prin dreptul ei. După felul cum arăta, de bună seamă că nu prezenta destulă încredere. Și dacă s-ar pune în mijlocul șoselei, la viteza cu care trec ăștia... În mijlocul acestui gînd opri exact în dreptul ei, cu portiera lîngă șoldul ei, un mercedes alb pe care-l asemănă instantaneu cu un înger salvator condus de un bărbat brunet, grizonat, cu trăsături ferme și bine proporționate - un actor sau un diplomat, își spuse, și uite că n-o întrebă nimic. Ceasul
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Simt intimitatea locului pe care îl ocupă această femeie. In lumina de citit, cu furtuna vuind dincolo de fuselaj, e atrăgătoare. Mă vede, își desface centura de siguranță, se ridică sprinten. Are o talie care mi se pare extrem de subțire, și șolduri de fetiță. Mi se adresează vivace: Imi pare rău de incidentul de adineauri. Zoia Ceaușescu. Trece țigara în mâna stângă, și-mi întinde dreapta. Ii iau mâna, nervos să n-o strâng prea tare: Imi pare rău și mie. E
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ajunsese la adevărul că gîndirea categorială te îmbie și la alternative false: să te duci la Manutanța sau s-o pupi în cur pe Tanța? That is the question! O simțise prin stofă. Trupeșă, în ciuda subțirimii iluzorii de femeie-naltă. Șoldul făcea, orișicît, un pliu deasupra strungăreței bucilor, ardente numai în teorie. Dar care nu simțeau, se vede treaba, chiar foame de cucuruz. Chestia era că nu prea știa de ce mîner s-o apuce. Erau din lumi diferite, omul nostru nu
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
acum mi-e șoapta-mbelșugată, Chiag cald de carne-amestecat cu suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă Și cimbrișor. În jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor, prin somn, crudele taine Ce nu se spun decît între bărbați. Ci tu, isteață
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
toamnă părăsită prin păduri, Unde balaurii cei vechi se peticesc Cu solzi de-argint și zînele fac tumbe Fiindcă nu știu cu tălpile să umble Ca oamenii pe globul pămîntesc; Iar Dumnezeu le iartă și le lasă Să își arate șoldurile mătăsoase...
E-ndrăgostită roua de-un ciuperc rotund... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7518_a_8843]
-
bună, rea, te rog, n-aibi nici un scrupul. Lumină, umbră, pe rînd, soare, lună, Îmi străjuiesc cuvintele spre tine. Îmbobocesc fiece gest de-al tău în floare, Munți de miresme, fluturi sun din zare, Și-ți rotunjesc, după tipar de șold, izvoare, Neabătut de lene sau rușine. Mă strădui să plătesc cu carnea mea, Spuzită-n răni, ce ai tu mai agale, Mai nefiresc de dulce, mai lalea Larg desfăcută-n în odaia-n care Numai o zi am stat sub
Poate că mor... de-aceea-ți scriu întruna? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7783_a_9108]
-
n-au habar de obiceiul lui de a-și lustrui departe de ochii lumii, în pivniță, bicicleta, sau de hobby-ul lui aberant de-a se privi în oglindă pe întuneric și de a-și duce cu măreție pălăria la șold sub cuvânt că e o armă de dat bună-ziua. și cu toate acestea sunt permanent alături de el (vorbesc de atomii de sânge), sunt cu el, sunt în el, ca o umbră, ca o mănușă pe o mână absentă, ca sângele
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
Emil Brumaru Cînd fluturii dau iamă peste trupul Tău alb și alungit a dezmierdare Și melcii se strecoara-ntre picioare Fin arcuind în aer șoldul suplu, Îngenunchez și eu și-ți mingii părul Prelins în cîrlionții dezmățați; Nu îți cunoaște-aievea adevărul Nici minte a o mie de-nvățați! Ci tu îmi ceri să-ți înțeleg orbește, Fără-ntrebări și gesturi de prisos, Oh, locul mirosind
Cînd fluturii dau iama peste trupul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8092_a_9417]
-
toată frumusețea lumii încăpea în noi/ nu aveam cărți de vizită/ nu ne chema în niciun fel de aceea de fiecare dată când coboram pe schitu măgureanu/ atingând linia orizontului ca o navă/ oamenii întorceau capul după poezie hipnotizați de șoldurile ei uriașe/ de amantă regală... și era dedicat unei generații, care a avut puterea să își cristalizeze identitatea, în condițiile în care până și supraviețuirea literară era pusă sub semnul întrebării. Totul ni s-a întâmplat cu câtva timp înainte
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
manele televizată în direct. Solistă Mătrăguna Minunii. Aceasta, după ce patrupeda (era, de fapt, o scroafă...), sorbise, conform Ordonanței guvernamentale, un sfert de litru de trăscău și - acum se vedea clar - se apropia de măcelar rânjind veselă și mișcând senzual din șolduri. - Dar culmea, stimați prieteni, se minunează prezentatoarea știrii, scroafa, după cum vedeți, ține între dinți un cuțit de bucătărie... - Ai văzut, bade, ce putere are o ordonanță? mă întreabă Haralampy. Și tu te mirai că încalcă legi votate în Parlament... Aia
Știri din vremea Ignatului... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13290_a_14615]
-
cărămidă, și vindea alune pacienților din spital în stare să se țină pe picioare. Cînd nu avea vreun mușteriu, stătea încremenit de parc-ar fi fost împăiat, cu mîinile împreunate în poală. [...] Orbul era voinic, lat în umeri și în șolduri, iar pantalonii îi erau închingați în talie cu un brîu de piele, lat cît o curea de ascuțit bricele. Nu purta pălărie nici pe arșiță, iar părul tuns scurt era cîlțos și sur, cu fire groase ca țepii unei perii
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
mai mult lui Honoré. Pe Honoré îl întâlnisem în dimineața în care, pentru a cincea primăvară consecutiv, vrusesem să scot din dulap vechiul meu costum de baie. Atunci, în momentul în care l-am încercat, mi-am dat seama că șoldurile mele se făcuseră tari și rozalii, musculoase și rotunde în același timp. Mâncatul îmi făcea bine. Îmi oferisem, așadar, o săptămână la Aqualand. Afară ploua, dar la Aqualand e întotdeauna cald și frumos. Intrarea acolo însemna aproape o zecime din
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
doar nu le pare rău de-o vorbă, dacă toată viața ai trăit ca un proscris. (După părerea lor, ca un proscris. Eu gîndesc altfel.) Cineva mi-a dat o țigară. A apărut lîngă mine și o femeie, înaltă, cu șolduri. A pus ochii pe mine. Dacă despre un underist se vorbește în gura mare, asta le impresionează pe femei: femeia e deschisă ca natura, ca stepa, e uscată și, în acest sens cîmpenesc, așteaptă întotdeauna (dar dacă?) pe un bărbat
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
calzi aproape de metrou. Nici măcar cu gîndul nu m-am legănat în stepa ei (eu nu-s Vik Vikîci, sînt căminist.). Atunci ea a venit mai aproape, se ținea ca o gospodină, mîini plinuțe și, aplecîndu-se, m-a presat puțin cu șoldul cald. Eram pe taburet, am simțit: stătea lîngă mine. Nu m-am întors - am prelungit numai momentul (consumînd greutatea ei caldă). Tărăgănam, dar mi se oferea întreaga nemărginire a lumii nebărbătești. "Larisa?" - vrînd să-i ghicesc numele, am întrebat-o
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
așteptat. Femeia se va abate. (Ele se abat, eu merg în linie dreaptă.) Curînd m-a și părăsit; un exemplar zburător. Deja-i cu altcineva. Cu un peisagist. L-a abordat. Cu aceeași alintare de gospodină. Cu aceeași căldură a șoldului. Din celălalt colț, de pe taburete, cineva a întrebat: -... Dar bătrînul, bețivul acesta, cine-i? - îl cunoaște Vasiliok. - A-a!... Poate că era vorba despre mine. Sînt deja cam bătrîn pentru ei, am trecut de cincizeci de ani, am pantofii stricați
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
pe ușa larg deschisă a Catedralei, lumina soarelui bate înăuntru pieziș.... Genunchiul enorm al Legiuitorului,... degetele bine reliefate în sandaua de piatră... primesc lacome razele soarelui. Cât stau și privesc, lumina se mută încet-încet spre mijlocul ascuns în mantia drapată, - șoldul ce a tăiat în două apa Mării Roșii. Cu mâna dreaptă, Moise își ține degetele înfipte în barba bogată curgându-i peste piept ca un râu. Cu mâna stân gă, apucă firele de jos ale bărbii răsucindu-le gânditor. Capul
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
după bufnitură, zgomot după zgomot. Fordul încercă mai multe variațiuni ale verticalei - nouăzeci, două sute șaptezeci, trei sute șaizeci, o sută optzeci - și, în fine, se opri răsturnat pe partea stîngă, cu motorul mort și farurile aprinse. Chip își simțea pieptul și șoldurile învinețite serios de centurile de siguranță. Altfel, părea să fie întreg, la fel ca și Jonas și Aidaris. Gitanas fusese aruncat de colo-colo, izbit de bagajele nelegate. Din rănile de la frunte și bărbie îi curgea sîngele. Îi spuse grăbit ceva
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
împreună cu Haralampy, am admirat cu simț patriotic detașarea și relaxarea cu care majoritatea jucătorilor noștri au abordat meciul. Au fost destule momente în care, fără nici o teamă - cum spuneam - atunci când mingea se afla la un coechipier, ceilalți, cu mâinile în șolduri, păreau să se întrebe amuzați: -Ia uite, bă, la nebunu' ăla - oare ce vrea să facă cu mingea ? Iar dintr-un colț al micului ecran, sau al stadionului, se auzea din ce în ce mai limpede și mai des: -Hi-hi-hi! Hi-hi-hi!... ...Erau râsetele Cuiva
Fotbalul - acest joc miraculos... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12390_a_13715]
-
căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri, cu ochii strălucind ca briliantele, zâmbindu-mi de bun-sosit." (p. 25). Sunt cele mai bune pagini ale volumului, cu publicistică trasă înspre literatură și secvențe prozastice decodate biografic. Nici secțiunea comentariilor pe
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
mai plăcea/ să fie iubit așa " - ceva ce se aude uneori pe fereastra deschisă), sadomasochismul ("m-am legat cu lanțuri de mitologia vegetațională/ fluturînd o eșarfă ca pe o stîngăcie sadică" (l-am lăsat să mă îmbrace în penumbră), estetoerotismul ("șoldurile mele prind din senin tumultul plutei ce supraviețuiește unui fluviu/ capricios îți aprind cu vîrful degetelor o elipsă în jurul frunții/ și deîndată Bach ne recuperează ritmul ca pe un pește somnoros/ trezit prea devreme din metrica altei era geoerotice" - preludii
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]