42 matches
-
prăfos, spre defileul îngust , pe unde se pierdea căruța lui Petrea Păun și își zornăi, iar, una din metalicele lui bazaconii: Neue bessen kehren gut5....adică: măturile astea, noi, l-au măturat și pe Petrea Păun, chiaburul cel vrednic. Apoi, șontâcăind pe piciorul său de invalid de război către Nicanor, cumnatu-său, care-l privea urât și întrebător, se umili cu ipocrizie și cu prefăcută amiciție: Hai, bre, cumnate, scoate, de la Rezervele de stat, o țigară de tutun! Că, după ce o fumez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o față cam ascuțită și oleacă de bot, cu dinții puțin ieșiți înainte. Purta un soi de veston, ce nu s-a mai văzut, și un halat în vrâste late, lung până în pământ, care îl copleșiră de respect pe Vartolomei. Șontâcăind în felul său, pe picioarele lui betege, strâmbe ca la cosaș, Vartolomei se apropie de flăcăul cu haine ca măslina crudă, despre care aflase că-l cheamă Iov, și murmură aparte, să nu priceapă și străinii cei de tot ciudați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spălătorul doi! Gráinne nu-mi inspira deloc încredere. Părea foarte tânără. Aș fi zis că n-avea mai mult de treisprezece ani, însă mi-am dat seama că trebuiau să existe niște legi împotriva unei astfel de situații. Gráinne a șontâcăit pe picioarele ca niște bețe, încercând, fără succes, să mă privească în ochi. Nesigură, a pus pe mine un halat, apoi mi-a înfășurat în jurul gâtului o grămadă de prosoape. Părea să aibă mari dificultăți în a se ține dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Avram Iancu, pe care o ocupa dintr-un gard într-altul. Din mers cineva îl înghionti pe Rareș în umăr și în clipa următoare altcineva din urmă îl călcă apăsat pe toc, lăsându-l cu călcâiul scos afară din pantof. Șontâcăind, Rareș își târși pantoful către marginea străzii și, lângă gard, se aplecă să-și dezlege șiretul. Dar chiar și acolo dădeau peste el înghiontindu-l cu câte un genunchi în spinare... Indolența, spunea tata șezând la masă. Dezinteresul! Disprețul pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nici ca un băiat rău. Părea un tip slab, lipsit de bărbăție, victima pură. Mi-a fost dat să văd aceeași expresie vagă de implorare a ochilor și gurii pe fața unui mic curist zdrențăros de pe Sunset Boulevard, beat, șucărit, șontâcăind în căutare de ceva pileală. După băuturi și prezentări și câteva minute de vorbărie zgomotoasă, de parcă noi trei am fi fost zei sau maimuțe sau astronauți, Fielding a comis fapta cea rea. A plecat la o cină ușoară cu Butch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
neconvingătoare de zâmbet. S-a ridicat din scaun, cu mintea urlându-i scandalizată în trupul obosit. A mers până la ușă și a dat la o parte pânza de sac, așteptând cu o galanterie înțepenită ca doamna O’Toole să iasă șontâcăind din încăpere. în luminiș, printre puii adormiți, s-au oprit din nou și nesiguranța le-a paralizat membrele doar pe jumătate dornice. Virgil își trecu limba lui mare peste buze. Dolores O’Toole își bălăngăni stângace mâinile pe lângă trup, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
noua mea chiriașă. Oricum, indiferent ce i-aș fi spus, oricât i-aș fi explicat, tot ar fi refuzat să Înțeleagă, tot rău ar fi fost pentru mine. Pentru atitudinea mea „trădătoare”. Pentru lungile noastre dezbateri. Pentru „crezul” nostru comun. Șontâcăind, am ajuns azi dimineață la Turnul Golia. Piciorul aproape că nu mă mai durea, așa că m-am dus să văd, cum obișnuiam În zilele bune, trandafirii. Valeriu mi-a vorbit Întâia dată despre ei, cu mulți ani În urmă. De-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-o armonie deplină de linii și ondulații, de trăsături fine și de curbe dulci. Un corp de zeiță, care te invita să Îl admiri la infinit, unic și desăvârșit. 119 Într-un târziu, cu sufletul apăsat, m-am Îndreptat șontâcăind spre bucătărie și, după ce mi-am desprins proteza, m-am Întins În patul meu improvizat. Inima Îmi zvâcnea cu putere. Pe fereastra Îngustă, dreptunghiulară, se zărea un colț de cer Îndepărtat, cu câteva stele clipind acolo tainic, ca niște ochi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aplecat peste tejghea și am pocnit de sus În jos Întrerupătorul principal al sistemului de iluminat, inundînd parcarea Într-o fluorescență nemiloasă. Strălucirea bruscă o făcu pe femeie să se Încrunte și să-și ferească ochii cu poșeta argintie. Plecă șontîcăind pe un toc rupt către intrarea În club, cu fusta mototolită și ciorapii rupți. — Stai! am strigat În urma ei. Chem eu poliția... CÎnd să pornesc după ea, am observat șirul de mașini parcate cu fața la Porsche pe cealaltă latură a căii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu zorzoanele acelea țipătoare, amestecătură fără noimă de prin rafturile celor mai scumpe buticuri din Estrella de Mar, arătau ca niște pastișe la modă după fetele de stradă din Place Pigalle. Privind-o pe cea mai Înaltă dintre ele cum șontîcăia pe fîșia Îngustă de trotuar, am recunoscut pe sub peruca platinată Încă una dintre figurile Îndoliate de la Înmormîntarea lui Bibi Jansen: soția englezoaică a unui broker de iahturi care-și avea birourile În port. Își juca și ea după posibilități rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
îndemnând șoferul să meargă mai repede. Când Maggie îl întrebă ce s-a întâmplat, răspunse cu un singur cuvânt: — Sabat. Opriră într-o parcare, una care era îngrijorător de pustie. Uri se strădui să iasă cât mai repede din mașină, șontâcăind până la casa de bilete care era formată din niște geamuri, toate închise. Până când Maggie și Mustafa îl ajunseră din urmă, Uri gesticula deja disperat către un paznic de la ușă. După cum se temuse, Muzeul Israelului era închis pentru Sabat. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
urmărit privirea în jos, spre prag. La picioarele mele era o cutie udă leoarcă. — O, am făcut. Așa-i. Bărbatul ridică bărbia într-o exclamație tăcută iritare, apoi se întoarse și, strângându-și în continuare haina în jurul trupului, se îndepărtă șontâcăind pe strada plouată, galbenă în lumina felinarelor, fără vreo altă vorbă. Cutia din prag era mare, precum cele pe care le iei de la Tesco atunci când te muți. Era ambalată în hârtie maro și muiată de ploaie. Era de asemenea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și matale cât poți mai tare. Eu am plecat, că or trimite după mine. Uite aici o coajă de pâine și ceapă, să nu miroși a rachiu... Aproape de chindie, cu piciorul înfășurat în bandaje și cu cârja bocănind abitir, Toaibă șontâcăia pe ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu-se greu în cârjă Bună ziua - a dat el binețe. Da’ ce, mă? Aștepți să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spună dacă îi adevărat că aici în gară se primesc oameni care să încarce și să descarce vagoane. Eu n-oi ști să-ți spun, da’ mergi matale colo la magazia ceea și îl găsești pe șăf. Chirostii îi zice. Șontâcăind printre linii, a ajuns la magazia cu pricina. Bine v am găsit - a îngăimat Toaibă din ușa magaziei. Păi nu ne-ai găsit prea bine. Toaibă a făcut ochii mari, neînțelegând răspunsul. Mai degrabă spune ce vrei, că de încurcă-lume
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-i așa? O să Încerc să dorm - trebuie să mă Întorc jos În câteva ore, pentru gomajul În baia turcească. Am auzit că face mai bine la piele decât un gomaj cu laser. Ne vedem mai târziu. Am privit-o cum șontâcăie spre ieșire pe picioarele ei slabe ca niște bețe și am Încercat să-mi dau seama ce anume făcuse ca interacțiunea asta să fie atât de ciudată. Dar faptul că pomenise de gomaj mi-a amintit de propria mea programare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar. Stînd lîngă bompres, Starbuck urmărea goana avîntată a balenierei, dar și mișcările lui Ahab, care șontîcăia pe punte. Ă Am stat în fața cărbunilor încinși din vatră și i-am văzut plini de viața chinuită a focului, dar pînă la urmă i-am văzut cum se sting, prefăcîndu-se în cenușă mută. O, moșneag al oceanelor! din tot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la Otopeni. Închipuiți-vă ce forfotă generală, la toate nivelurile, de la Palatul Primăverii pîn' la Mînăstirea Secu: vine Dali! vine Dali! țopăia Ceaușescu (păi, nu-l felicitase marele Dali cînd pantofarul se automiruise cu sceptrul monarhic?), vine Dali! vine Dali! șontîcăia Ceaușeasca, imitînd-o pe Olaiva lui Papai Marinaru), vine Dali! vine Dali! dănțuia Bobu prin bucătăria din Primăverii. Buluc, toți, la Otopeni. Canci! Nici miros de Dali. Exact la ora cînd catalanul trebuia să desanteze la Otopeni, se ivi, cu-n
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]