41 matches
-
finișul său ! în această stare m-am grăbit să plec pentru a vedea dacă nu găsesc pe cineva dispus să-i dea o mână de ajutor birjarului. Am scrutat mai întâi cerul cu atenție, jucăriile ucigașe dispăruseră, și am pornit, șontâcăind, spre ulicioarele mahalalei, dar, odată ajuns acolo, mi-am dat seama că era inutil : cu mic, cu mare, bătrâni, copii și femei alergau spre depozitul de lemne, unde (acum abia am înțeles clar !) căzuse bomba. Curțile erau pustii. Am luat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
imaginare de pe uni formele dichisite, discutînd despre politică (În mai vor fi primele alegeri libere, e foarte clar că avem cîteva partide, așa că există o competiție), despre fotbal (Steaua joacă În cupele europene), despre aventuri la pescuit sau altele. Patrana șontîcăia În umbra lui Marcel cotcodăcind ceva pe limba lui, rîzÎnd singur sub un televizor cît el de mare, prevăzut cu o antenă bizară; cu două damigene În fiecare mînă; cu un grătar antic, plin de funingine, În brațe; sub un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Avram Iancu, pe care o ocupa dintr-un gard într-altul. Din mers cineva îl înghionti pe Rareș în umăr și în clipa următoare altcineva din urmă îl călcă apăsat pe toc, lăsându-l cu călcâiul scos afară din pantof. Șontâcăind, Rareș își târși pantoful către marginea străzii și, lângă gard, se aplecă să-și dezlege șiretul. Dar chiar și acolo dădeau peste el înghiontindu-l cu câte un genunchi în spinare... Indolența, spunea tata șezând la masă. Dezinteresul! Disprețul pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și matale cât poți mai tare. Eu am plecat, că or trimite după mine. Uite aici o coajă de pâine și ceapă, să nu miroși a rachiu... Aproape de chindie, cu piciorul înfășurat în bandaje și cu cârja bocănind abitir, Toaibă șontâcăia pe ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu-se greu în cârjă Bună ziua - a dat el binețe. Da’ ce, mă? Aștepți să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spună dacă îi adevărat că aici în gară se primesc oameni care să încarce și să descarce vagoane. Eu n-oi ști să-ți spun, da’ mergi matale colo la magazia ceea și îl găsești pe șăf. Chirostii îi zice. Șontâcăind printre linii, a ajuns la magazia cu pricina. Bine v am găsit - a îngăimat Toaibă din ușa magaziei. Păi nu ne-ai găsit prea bine. Toaibă a făcut ochii mari, neînțelegând răspunsul. Mai degrabă spune ce vrei, că de încurcă-lume
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fratele meu a fost așa dintotdeauna. Într-o după-amiază de început de iulie, când veni în vizită la Homestar, Karin îl găsi pe Mark uitându-se la un documentar de călătorii cu un preot blând și anemic, care se învârtea șontâcăind prin Toscana. Mark era vrăjit, de parcă ar fi dat peste cea mai extraordinară emisiune de tip reality. O salută pe Karin, surescitat. —Băi, frate. Uită-te la locul ăsta! Incredibil. Oamenii trăiesc acolo de milioane de ani. Iar pietrele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îndemnând șoferul să meargă mai repede. Când Maggie îl întrebă ce s-a întâmplat, răspunse cu un singur cuvânt: — Sabat. Opriră într-o parcare, una care era îngrijorător de pustie. Uri se strădui să iasă cât mai repede din mașină, șontâcăind până la casa de bilete care era formată din niște geamuri, toate închise. Până când Maggie și Mustafa îl ajunseră din urmă, Uri gesticula deja disperat către un paznic de la ușă. După cum se temuse, Muzeul Israelului era închis pentru Sabat. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un pahar de vin pe tejghea În fața lui. Orso, bătrânul ei ciobănesc german, care dezvoltase un fel de pasiune specială pentru Brunetti de-a lungul anilor, se ridică artritic În picioare din locul lui obișnuit de lângă frigiderul de Înghețată și șontâcăi spre el. Așteptă destul de mult până când Brunetti Îl mângâie pe cap și-l trase ușor de urechi, apoi se prăbuși grămadă la picioarele lui. Mulții clienți fideli din bar erau obișnuiți să pășească peste Orso și să-i arunce bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
s-ar strecura mai ușor în trup. Și mama a spus că omul trebuie să trăiască, pentru că iadul are o încăpere și mai mare, plină cu suferințe pentru oameni... decât are lumea. (Doamna Wurm are crampe și se viermuiește. Herrmann șontâcăie până la bufet și pune mâna pe un tirbușon uriaș) Dar Herrmann o iubește pe maică-sa, pentru că nu trebuie să plângă una-două pe stradă, pentru că toate femeile sunt curve și pot să fugă mult mai repede decât Herrmann. El o să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca la curvele grăbite, pe străzile lumii, cărora le poate atinge cel mult dând cu pietre după ele... și atunci fug toate mult mai repede decât ar fi facut-o fără să fie lovite de piatra lui Herrmann. Se grăbește șontâcăind spre doamna Wurm, cu tirbușonul ținut la înălțimea capului) Ei, și acum vine rândul găurii pentru cocoșelul lui Herrmann în capul iubitei sale mame... (Doamna Wurm se trezește din înlemnire și începe să strige o grămadă de cuvinte, între care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
plin semestru de iarnă: cu puțin bagaj, dar bogat în cuvinte și personaje lăuntrice, care încă nu știau încotro s-o apuce. Aerul Berlinului Ah, prietenii mei! Când trenul s-a pus în mișcare, Franz Witte încă se mai prostea. Șontâcăia pe peron, o siluetă aeriană, imposibil de fixat fiindcă lua tot mereu poze schimbătoare. Ba umflându-se în pene și făcând pe cocorul cu picioare lungi, ba fâlfâind din aripi, ca și când ar fi vrut să-și ia zborul, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aplecat peste tejghea și am pocnit de sus În jos Întrerupătorul principal al sistemului de iluminat, inundînd parcarea Într-o fluorescență nemiloasă. Strălucirea bruscă o făcu pe femeie să se Încrunte și să-și ferească ochii cu poșeta argintie. Plecă șontîcăind pe un toc rupt către intrarea În club, cu fusta mototolită și ciorapii rupți. — Stai! am strigat În urma ei. Chem eu poliția... CÎnd să pornesc după ea, am observat șirul de mașini parcate cu fața la Porsche pe cealaltă latură a căii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu zorzoanele acelea țipătoare, amestecătură fără noimă de prin rafturile celor mai scumpe buticuri din Estrella de Mar, arătau ca niște pastișe la modă după fetele de stradă din Place Pigalle. Privind-o pe cea mai Înaltă dintre ele cum șontîcăia pe fîșia Îngustă de trotuar, am recunoscut pe sub peruca platinată Încă una dintre figurile Îndoliate de la Înmormîntarea lui Bibi Jansen: soția englezoaică a unui broker de iahturi care-și avea birourile În port. Își juca și ea după posibilități rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și de discuția pe care o s-o am cu el... într-o foarte mare măsură, dar nu exclusiv! mai precizase ea, mângâindu-l ușor, mai mult părelnic, pe obraz și plecând la fel de agitată cum venise. Bobo o urmărise pe Clara, șontâcăind după ea, așa cum o mai urmărise de câteva ori și înainte. în celelalte dăți, Clara mer gea într-un ritm al ei, total imprevizibil: uneori aproape că fugea, alteori se oprea brusc locului, legănându-și invariabil ser vieta în mână
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prăfos, spre defileul îngust , pe unde se pierdea căruța lui Petrea Păun și își zornăi, iar, una din metalicele lui bazaconii: Neue bessen kehren gut5....adică: măturile astea, noi, l-au măturat și pe Petrea Păun, chiaburul cel vrednic. Apoi, șontâcăind pe piciorul său de invalid de război către Nicanor, cumnatu-său, care-l privea urât și întrebător, se umili cu ipocrizie și cu prefăcută amiciție: Hai, bre, cumnate, scoate, de la Rezervele de stat, o țigară de tutun! Că, după ce o fumez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o față cam ascuțită și oleacă de bot, cu dinții puțin ieșiți înainte. Purta un soi de veston, ce nu s-a mai văzut, și un halat în vrâste late, lung până în pământ, care îl copleșiră de respect pe Vartolomei. Șontâcăind în felul său, pe picioarele lui betege, strâmbe ca la cosaș, Vartolomei se apropie de flăcăul cu haine ca măslina crudă, despre care aflase că-l cheamă Iov, și murmură aparte, să nu priceapă și străinii cei de tot ciudați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]