140 matches
-
strada ca toamna de goală, iar copacii rămâneau așteptând clopoțelul de școală. „Se vor întoarce, curând'', copacii-ntre ei amăgind consolări, și toată vistieria de aur, de-un an întreg agoniseală, frunză cu frunză și-o vând, la vămuire de șopot, pentru scumpetea primilor fulgi când îi vor striga copiii pe nume venind de la școală. Târziul presară-ntuneric... Pe zăpadă abia se mai văd proaspete urme de clopot... PRIN CUVINTE AM VRUT SĂ-ȚI VORBESC... Prin cuvinte am vrut să-ți
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]
-
primenire, Doinele de jale și-un ciob de trecut, Ca din amintire sâmburi de-nceput Mândru să rodească întru nemurire! Nenfricarea-n sânge, temeri - să le-ngroape; Un descântec tainic care să reînvie Florile câmpiei înflorind pe iie, Mugetul de cerbi, șopotul de ape, Freamătul luminii-n boabele de rouă, Ce le strâng fecioare-n răsărit de lună, Fapta vitejească, pilda cea strabună Seminție veche pentr-o lume nouă! Cumpărați, cumpărați... de Gabriela Mimi Boroianu 21.07.2016 Referință Bibliografică: Cumpărați, cumpărați
CUMPĂRAȚI, CUMPĂRAȚI! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370630_a_371959]
-
Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea mea pe căi străine. Tu, să spui lumilor zâmbind, Că te-am iubit numai pe tine. *** Ciclul "Doine" Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Romanță / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353425_a_354754]
-
rafală ? Iubito, reculege-te din mine Și vom putea să evadăm cuminți, Din ultima perversă boală. Ne vor cânta-n vecernii ca din carte Imprecise sunete de clopot, Când noi vom lăcrima printre pietrișuri Și-om stinge-n piepturi lumescul șopot. Un zbor pe verticală nu mai vine Atunci când nu mai ai un simțământ, Prin noi va curge cosmic numai vântul, Și-om fi iubito aproape jumătate Îmbrăcați în straie de pământ. Căzuți neputincioși printre păcate, Nu mai suntem demult ai
CUI RĂMÂNEM? de STELIAN PLATON în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358362_a_359691]
-
și face asceza în peșterile munților, insusindu-si învățătură creștină, trăind sfaturile Evangheliei și delectindu-si ochii cu frumusețile naturii. Fiind de o energie rar întâlnită și avînd o fire vioaie nu se mulțumea cu vuietul munților și foșnetul pădurilor, cu șopotul dulce al izvoarelor în care soarele își scalda razele, ci dorea să vadă pe însuși Iisus Hristos realizat în credincios, pentru care s-a și întrupat. Înflăcăratul Ioan trece prin treptele ierarhiei până la scaunul Constantinopolului, unde la anul 397 ajunge
DESPRE VIATA, OPERA SI ACTIVITATEA SFINTILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE SI REPERE AUTENTICE IN CADRUL BISERICII CRESTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357696_a_359025]
-
Strâmtoarea-năbușită mă ține pironit,/ stau nemișcat în rugă, tristețile-mi supun,/ desprins ca dintr-un clește în drumul meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un șopot,/ aleargă trenu-n noapte cu șuiere în gol,/ fărămițând în aer fășii subțiri de clopot./ Când temnicerul mișcă vizeta, mohorât,/ o undă străvezie cătușele-mi aprind,/ învăluit în umbră, în „cușcă” surghiunit,/ eu chem. În preajmă morții și raze mă cuprind
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
un sunet ce părea straniu în liniștea de dinaintea apariției soarelui. La început, am crezut că e vântul, dar sunetul semăna cu un geamăt, parcă cineva cerea ajutor. Nu vedeam decât plapuma zăpezii așternută peste tot în jur. Să fi fost șopotul izvorului de la piciorul stâncii? Să fi fost vântul ce se zbenguia printre coroanele copacilor? Nu mi-am putut da seama. Când sunetul era gata să se stingă, am zărit, rezemată de trunchiul meu, o fecioară neasemuit de frumoasă. Era delicată
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
nemuri „Clipa cea repede”, căci pe ea a zidit-o cu har între filele acestei cărți, în care se definește când interogativ, când afirmativ, când exclamativ, dar întotdeauna inedit: „Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silabă ori ultimul șopot? Nu știu! Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine și ajută-mă, Doamne, să trec ... ” Spațiul liric distinct, Evanghelia inimii - Anotimpuri - Jurnal de poet este ofranda adusă credinței sale, nu întâmplător așezată pe pilonii trainici ai unor simboluri în care identificarea
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
căutat- fanatismul produce întotdeauna dezechilibru. Am intrat amândoi în subsol mergeam prin întuneric și apa, luminând cu lanternele aveam impresia că din clipă în clipa din întuneric va apare cineva. Era zgomot produs de apă ce se scurgea de afară șopotul apei și întunericul îmi strecura în suflet o stare de alertă, de a fi gata în orice clipă pentru ceva neprevăzut. Înaintăm cu repeziciune prin camerele de la subsol la un moment dat Corbacho a spus: ,,Trebuie să fim gata a
GREUTATEA NOPTII (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340683_a_342012]
-
să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Cilpa!"). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silaba din ultimul șopot? Nu știu!Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine și, ajută- mă, Doamne, să trec!" Rostirea harică dar și meșteșugita aduce în prim plan bogate încărcături emoționale,,Poetul este mut, s-a dus tarotul! Să vină primăvară din- nainte! Îți sărut
METAFORA EVANGHELIA INIMII, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344298_a_345627]
-
Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea mea pe căi străine. Tu, să spui lumilor zâmbind, Că te-am iubit numai pe tine. *** Referință Bibliografică: Romanță / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1700
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343968_a_345297]
-
IERTARE - PACE. SUFLET VIU Suflet viu, mama-mi șoptește Din înălțimile cerești: „Roagă-te la Domnu-ntr-una Și astfel mult în cuget crești!” Sus, pe cer, pasărea suie, Este gândul vulcan mare Care-mprăștie prin lume Mândre stele căzătoare. Înfloresc în șopot dulce Flori de colț pe stei de stâncă, Rugăciunea se preschimbă În miei albi pe vale-adâncă. Și-astfel, de mână cu timpul Noi alergăm din ani în ani, Ivorie ne e tâmpla Pe alb aleea de castani. Tot visând la
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
Și abisul te cheamă Iar ulii în negrele cercuri se luptă, Să-ți sfâșie suflet cu gheare flămânde Când ultima filă a vieții e ruptă. O zi, doar o zi te așteaptă senină În giulgiul sihastru al șoaptelor firii, În șopotul apelor clare din tine Cu rouă se spală, zâmbind, trandafirii. Cu inima-n tremur și mâna beteagă Ai vrea să mai scrii un poem despre soartă, Un semn să mai lași în vremelnicul dangăt De clopot... Zadarnic, azi lira-ți
DESTIN de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343672_a_345001]
-
Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea mea pe căi străine. Tu, să spui lumilor zâmbind, Că te-am iubit numai pe tine. *** Referință Bibliografică: Romanță / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379161_a_380490]
-
Care îmi cântă de jale și dor; Vorbele ei se adună-n cunună Și înfloresc pe al țării ponor. Limba română e floarea câmpiei Roșie ca focul ori galbenă-n grâu Sau albăstrie pe marginea iei... Limba e freamăt ori șopot de râu. Limba-i miracolul ce ne-nconjoară, Muzica sferelor ce ne surâd, Limba e cântec suav de vioară Și veselia din ochii ce râd. Limba română e tulnic și bucium, Doină, baladă și dacii râzând, Murmurul apei și-al
LIMBA ROMÂNĂ E MAMA CEA BUNĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379517_a_380846]
-
intervalului său artistic, bezna tăcerii generale și surghiunul solitudinii lumești... Crucile vorbesc. Mai mult decât au Ființele umane curajul să o facă. Ele nu lasă urme pe zăpadă și nu se tem de curgerea mută a timpului ori de imemorialul șopot al apelor pământului. Pot împrăștia, însă, în juru-le, lumina aceea puternică sau difuză a spiritului deja de mult ascuns în măruntaiele țărânii, topind, în geometria lor fixă, tot fluviul de neiubire din cuprinsul întregii lui vieți. Oricum ar fi, crucile
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
de a transfera în sufletul cititorului ceea ce caracterizează psalmul în esența lui; smerenia, încrederea și proslăvirea lui Dumnezeu. Așa ca în Plasmul XX ; „ Întorci mâna și atingi / Gândul meu strivit de clopot./ Doar prin rugă tu deschizi / Ușa cerului în șopot. / În genunchi când mă aplec / Ochi-mi udă tot obrazul,/ Lacrimile îmi petrec / Vorba bună și auzul . / Atingând al tău veșmânt/ Cresc în candela credinței, / Ruga către Duhul Sfânt / Este-o floare a dorinței. / Și pornești trecând tăcut / Cu cădelnița
POEZIE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346758_a_348087]
-
nevoință/asceză în peșterile munților, însușindu-și învățătura creștină, trăind sfaturile Evangheliei și delectându-și ochii cu frumusețile naturii. Fiind de o energie rar întâlnită și având o fire vioaie nu se mulțumea cu vuietul munților și foșnetul pădurilor, cu șopotul dulce al izvoarelor în care soarele își scaldă razele, ci dorea să-L vadă pe însuși Domnul nostru Iisus Hristos realizat în credincios, pentru care s-a și întrupat. Înflăcăratul, energicul și dinamcul Ioan Hrisostom trece prin treptele ierarhiei până la
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mărite-Voievod-De-Doruri, am crescut în Poezia Ta, în ninsoarea florilor de tei, ca o crăiasă din poveștile-ți fermecate... Copilul din mine era într-o lume feerică, sub vraja selenară, a șopotului de izvor și a colindei de toamnă a frunzelor, când cornul sună trecerea lui Sarmis, sau trecerea oștenilor lui Mircea... și vii îmi erau bătăliile lui victorioase, în urechi se adunau “Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie”, iar
MĂRITE-VOIEVOD-DE-DORURI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379716_a_381045]
-
Care îmi cântă de jale și dor; Vorbele ei se adună-n cunună Și înfloresc pe al țării ponor. Limba română e floarea câmpiei Roșie ca focul ori galbenă-n grâu Sau albăstrie pe marginea iei... Limba e freamăt ori șopot de râu. Limba-i miracolul ce ne-nconjoară, Muzica sferelor ce ne surâd, Limba e cântec suav de vioară Și veselia din ochii ce râd. Limba română e tulnic și bucium, Doină, baladă și dacii râzând, Murmurul apei și-al
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
e mama cea bunăCare îmi cântă de jale și dor; Vorbele ei se adună-n cununăși înfloresc pe al țării ponor.Limba română e floarea câmpieiRoșie ca focul ori galbenă-n grâuSau albăstrie pe marginea iei...Limba e freamăt ori șopot de râu.Limba-i miracolul ce ne-nconjoară, Muzica sferelor ce ne surâd,Limba e cântec suav de vioarăși veselia din ochii ce râd.Limba română e tulnic și bucium,Doină, baladă și dacii râzând,Murmurul apei și-al inimii
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
dar inestimabil, o voce de aur care ne farmecă și ne cucerește; de aceea am preferat-o să interpreteze cântecele mele, fiindcă-i o mare stea pe firmamentul muzicii populare românești. În poeziile mele am pus raza soarelui, adierea vântului, șopotul cristalin al izvorului, melodia oltenească nemuritoare și o părticică din sufletul meu, dorind ca să fie cât mai plăcute oltenilor mei și tuturor românilor, oriunde s-ar afla pe pământ, să se bucure când le vor auzi cântate. Din cuvinte alese
O ARTISTĂ CU VALENŢE MULTIPLE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371722_a_373051]
-
cu poliția și jafurile ritmeaz... sfîrșitul zilei și ziua urm...toare. Abia miercuri, 16 decembrie, muncitorii de pe șantierele navale au reușit s... aleag... un comitet de grev.... PÎn... pe 18 decembrie situația r...mine la fel de confuz... În celelalte orașe (Elblag, Șopot, Gdynia, Szczecin etc.). În 1976, o alt... explozie de nemulțumire polonez..., foarte violent... și circumscris... În timp (În jurul datei de 25 iunie) nu reușește s... se organizeze. Dar acestea sînt mai curînd excepții. În general, mișc...rile din deceniul șapte
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
tine-i inima plină! N-au sunat un clopot departe? Vin poate-ai noștri? De ce bucuria doare? IZVORUL Un sunet plin de farmec Din somn mă pomeni Și văd că-i dusă gheața Ce greu m-acoperi. De vânturi tainic șopot, Al arborilor cânt, Ca salutări de duhuri În munte tremur blând. Se leagăn-acum paseri Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt; Spuneți-ne-o poveste
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
m-a coperit. a De vânturi tainic murmur, Al primăverei cânt, Prin arbori trece-n freamăt, În munte sună blând. b Al primăverei cântec, De vânt iubit murmur, Prin arbori trece-n freamăt, Prin munte împrejur. c De vânturi tainic șopot Trece-n frunze, mișcă-n Ca glasuri de năluce Pe munte trec de-a lungul. De vânturi tainic șopot Prin frunze mișcă pasuri, Trec pe vârf de munți de-a lungul Ca de duhuri tainici glasuri. Iar paseri mici se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]