44 matches
-
descleșta fălcile. Ce-mi spunea Lulu? Era o hieroglifă, dar ce anume, fără să știe, reprezenta? Era o cheie, dar pentru care cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții mele? Culoarele acelea nesfârșite, cabină lângă cabină, zgomotul apei șopotind în conducte, debaralele cu teuri și cârpe, sentimentul că te afli la kilometri sub pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu sine însăși. După ce-și clătină capul înfricoșată, mai rămase un timp în așteptarea unei noi lovituri, apoi o porni spre ușă încet, cu mâinile atârnând și cu umerii prăvăliți neputincioși. Sub pervazul de piatră, în calorifere ceva țăcăni, șopoti, se prelinse. Dintr-acolo venea o căldură înăbușitoare. Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să se strâmbe; hornul se desprinse și începu să plutească umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și iubea, Îl chema Papi, avea un păr blond și zbârlit pe un cap minuscul, avea cu un an mai mult decât mine și un saxofon. Iar eu nici măcar o trompetă. Nu-i văzusem niciodată Împreună, dar la oratoriu toți șopoteau dându-și coate și pufnind de râs că făceau amor. Sigur că mințeau, pui de țăran lascivi ce erau. Voiau să-mi dea de Înțeles că ea (dânsa, Marylena Cecilia mireasa și roaba lui Dumnezeu) era atât de accesibilă, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
furcă și a oamenilor care ascultă pe la uși, astfel că, Înainte să continui conversația cu Trish, chiar dacă practic șoptesc, verific Încă o dată, ca să mă asigur că nu e nimeni dincolo de ușa bucătăriei. — Deci, poate sînt eu proastă de-a binelea, șopotesc eu, sau e ceva ce nu Înțeleg despre Lisa, dar cum de reușește mereu să găsească numai ticăloși? — Știu! mă aprobă Trish. Ai crede că, după Dezertor, ar merita pe cineva cu adevărat drăguț, dar ăsta e doar un dobitoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
noi, ce sunt? - oftă Barzovie-Vodă. — Nu-mi dau seama - răspunse Cosette - pentru că din câte cunosc, bucata asta de pământ pe care odihnim a avut o istorie zbuciumată... Episodul 143 NOAPTEA DE POMINĂ VĂZUTĂ îNTR-O NOUĂ (ȘI ULTIMĂÎ PERSPECTIVĂ Mai șopotiră ei ce mai șopotiră, căci somnul nu le da ghes, apoi, fiecare în parte și cu toții în general, avură un cumplit, ucigător sentiment de jenă. „Căci oare ce mă ține pe mine treaz - gândi Barzovie-Vodă, punând degetul pe rană - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Barzovie-Vodă. — Nu-mi dau seama - răspunse Cosette - pentru că din câte cunosc, bucata asta de pământ pe care odihnim a avut o istorie zbuciumată... Episodul 143 NOAPTEA DE POMINĂ VĂZUTĂ îNTR-O NOUĂ (ȘI ULTIMĂÎ PERSPECTIVĂ Mai șopotiră ei ce mai șopotiră, căci somnul nu le da ghes, apoi, fiecare în parte și cu toții în general, avură un cumplit, ucigător sentiment de jenă. „Căci oare ce mă ține pe mine treaz - gândi Barzovie-Vodă, punând degetul pe rană - dacă nu apropierea acestei june
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care, constatând că s-a făcut târziu, mă îndrept agale spre stația de autobuz. La ieșirea din parc, dau peste o gașcă zgomotoasă de puștoaice americanizate: patru liceene în uniformă, cu fuste plisate scurte (mult prea scurte, sesizează, pudic, subconștientul), șopotind de zor între ele și chicotind la intervale regulate. Bref, visul umed al oricărui puber... Din dorința de a le evita ocheadele, fac stânga împrejur și pornesc spre ieșirea diametral opusă. Gest tardiv însă... Ceata mă zărește și se lansează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
buze. De alături, din sala de muzică, se auzea un murmur de pian. Marcian lucra la noua sa compoziție concepută la Prundeni. Decorul casei Drăgănescu îi ajuta bine munca. Nory, umblând în vârful pantofilor, se așeză între ele două și șopoti. Venea de la Rimi după ce, de trei ori în șir, nu găsise acasă pe nimeni. O dată se plimbase prin toată casa. Vraiște! Cine știe în ce crâșmă era baba, Lina poate la clienți, doctorul la dracu în praznic, și Sia ... Azi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
uitau insistent și vorbeau despre mine. Mă recunoscuseră, dar erau stăpîniți de stinghereală, nu știau cum ar trebui să mă abordeze. Nici eu nu-i Încurajam. Bărbatul și-a dres vocea, credeam că va Îndrăz ni. Dar nu. Au mai șopotit Între ei și s-au Îndepărtat. Cam În același loc rămăsese nedumerită și intimidată cîndva și Erica Baum. Ea să fi avut pe atunci vreo unsprezece ani, poate doisprezece. O lătrase cîinele, o băgase În seamă. La ăștia doi nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o fost, oamenii ce-o spus? N-o știut nime de cutre mur, hai să ne strîngem morții, să-i Îngropăm, să ne rugăm, să ne facem casa la loc. Că el după ce s-o Întors, ca nime să nu șopotească, o pus armata să facă la loc casele. Asta o făcut, iaca! Cel puțin ea, spre deosebire de majoritatea noastră din acele timpuri, intuia că Ceaușescu, oricît de imuabil părea, putea fi răsturnat de o răscoală ca lumea. Avea și În legătură cu revoluțiile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ajuns cu bine la un liman și că vom avea încă vreme lungă liniște dinspre partea lui Zarvă-Împărat. Sfetnici ai mei, mergeți și întocmiți răspunsul cuvenit la cartea primită. Grăbiți-vă, ca nu cumva să-l uitați... (Sfetnicii se retrag șopotind între dânșii. Par a nu se înțelege.) Nevastă dragă, îți mulțumesc pentru că ai oprit în preajma noastră pe această preaînțeleaptă Liana. Și ție, fata mea, își mulțumesc pentru sprijinul dat, și te rog să binevoiești a ne socoti prieteni ai tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de pe degetul cel mic - Ș-apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic. II Ea a doua zi se miră, cum de firele sunt rupte, Și-n oglind-ale ei buze vede vinete și supte - Ea zâmbind și trist se uită, șopotește blând din gură: " Sburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură". III Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă deie-și - Dar ea seamănă celora îndrăgiți de singuri ei-și. Și Narcis văzîndu-și fața în oglinda sa
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
întâlni dinaintea lor decât singurătatea albastră a Pacificului. Tahiti e o insulă verde și măreață, cu niște falduri adânci și de un verde mai închis, în care ghicești niște văi tăcute. E un adevărat mister în adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și simți că în locurile acelea umbroase viața a decurs din timpuri imemoriale conform unor datini imemoriale. Chiar și aici e ceva trist și teribil. Însă impresia este superficială și-ți slujește doar pentru a intensifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
CE ROST ÎȘI AU?... M-am adaptat cu mediul vicios Pătruns de simțuri, dincolo de vreme, Din magma împlinirilor, din os, Ce-n ancestral, trudit-a să mă cheme; E-o trecere de fapt, spre timpii morți, Prin care rătăcirea-mi șopotește Iar viața-mi trage întâmplarea-n sorți, Și-n ea destinul și-l îndeplinește; Ce rost își au culorile pălind, Când în culori se mistuie lumina, Când rătăcind, cu fiecare gând, O floare-și pierde, renunțând, stamina? Nu-s eu
CE ROST ??I AU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83761_a_85086]
-
plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută, Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele din apă tot rânduri înecate Se par că lasă-n urmă o voce suspinînd? Durere!... și-i profundă când România plânge Cu fruntea-nfășurată de doliu la mormânt; Durere-i pretutindeni, durerea se răsfrânge În valea și Carpatul ce-i-romînesc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu oaspeții vine. Ș-aleargă cu toții acuma-n galop Să-și aleagă în sală locșorul. La-nvărtit și la valț și la veselul hop Își alege oricare odorul. Ș-acum țiue, scripcăe, sun-zurăind, Se rotesc și foșnesc, șusăesc șfîrîind, Țistăesc, poșpăesc, șopotesc, svîrîind. {EminescuOpIV 493} Conțișorul privește și sigur El crede că zace în friguri. Ș-cum clappai și dappai și rappai, așe De laiți, scaune, mese. La masa cea mare oricare ar vre Să stea lângă puicele-alese. Ș-aduc cârnăciorii, jamboanele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta Domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri I-au întins vr-o două ramuri Încărcate - nfloritoare, Și frumos mirositoare, Și aude șopotind Și prin frunze ropotind Ca un glas de copilaș Ce-o întreabă drăgălaș: - De ce șezi închisă, fată, După poarta ferecată, După zidurile grele, După negrele zăbrele? Deschide zăbrelele Și privește stelele, Luna plină o privește Cum pe munți călătorește Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
simbolic de țintirim și de izvor; gesturile oamenilor sunt puse în relații cu cerul, de aceea evocarea se încarcă de un suflu tulburător: "Poarta străveche în satul părintesc/ Simbol curat fără izvor/ De-o parte te veghează țintirimul/ De alta șopotește un izvor." Satul este prezentat într-o suită de ritualuri străvechi: "Dealuri sărace, pământul transilvan/ Sfințit cu lacrimi și zvântat de soare/ Un clopot stins ne cheamă luminat/ în zorii blânzi de sărbătoare/... Același clopot într-un amurg târziu/ Strânge
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
meu soț? — Acum sînt pacienta Venetiei Carter, punct, zic Încăpățînată. Totul e semnat și parafat. — A, bine, draga mea, dacă ești tu sigură că așa-i mai bine... Ce spui, Janice? La celălalt capăt al firului se aud iar voci șopotind. — Janice zice dacă aia cu care te-ai Întîlnit era cumva Halle Berry? — Nu, era noua fată Bond. Blonda, campioana la patinaj pe role. Mamă, trebuie să Închid acum. Mă mai sună cineva. Salutări tuturor. Pa! Închid și, o secundă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]