44 matches
-
meu soț? — Acum sînt pacienta Venetiei Carter, punct, zic Încăpățînată. Totul e semnat și parafat. — A, bine, draga mea, dacă ești tu sigură că așa-i mai bine... Ce spui, Janice? La celălalt capăt al firului se aud iar voci șopotind. — Janice zice dacă aia cu care te-ai Întîlnit era cumva Halle Berry? — Nu, era noua fată Bond. Blonda, campioana la patinaj pe role. Mamă, trebuie să Închid acum. Mă mai sună cineva. Salutări tuturor. Pa! Închid și, o secundă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de pe degetul cel mic - Ș-apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic. II Ea a doua zi se miră, cum de firele sunt rupte, Și-n oglind-ale ei buze vede vinete și supte - Ea zâmbind și trist se uită, șopotește blând din gură: " Sburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură". III Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă deie-și - Dar ea seamănă celora îndrăgiți de singuri ei-și. Și Narcis văzîndu-și fața în oglinda sa
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
CE ROST ÎȘI AU?... M-am adaptat cu mediul vicios Pătruns de simțuri, dincolo de vreme, Din magma împlinirilor, din os, Ce-n ancestral, trudit-a să mă cheme; E-o trecere de fapt, spre timpii morți, Prin care rătăcirea-mi șopotește Iar viața-mi trage întâmplarea-n sorți, Și-n ea destinul și-l îndeplinește; Ce rost își au culorile pălind, Când în culori se mistuie lumina, Când rătăcind, cu fiecare gând, O floare-și pierde, renunțând, stamina? Nu-s eu
CE ROST ??I AU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83761_a_85086]
-
și iubea, Îl chema Papi, avea un păr blond și zbârlit pe un cap minuscul, avea cu un an mai mult decât mine și un saxofon. Iar eu nici măcar o trompetă. Nu-i văzusem niciodată Împreună, dar la oratoriu toți șopoteau dându-și coate și pufnind de râs că făceau amor. Sigur că mințeau, pui de țăran lascivi ce erau. Voiau să-mi dea de Înțeles că ea (dânsa, Marylena Cecilia mireasa și roaba lui Dumnezeu) era atât de accesibilă, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
buze. De alături, din sala de muzică, se auzea un murmur de pian. Marcian lucra la noua sa compoziție concepută la Prundeni. Decorul casei Drăgănescu îi ajuta bine munca. Nory, umblând în vârful pantofilor, se așeză între ele două și șopoti. Venea de la Rimi după ce, de trei ori în șir, nu găsise acasă pe nimeni. O dată se plimbase prin toată casa. Vraiște! Cine știe în ce crâșmă era baba, Lina poate la clienți, doctorul la dracu în praznic, și Sia ... Azi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani, frunze și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile îi căpătaseră o aromă plăcută. Pe față i se așterneau rînd pe rînd expresii de batjocură, înverșunare și înflăcărare, iar uneori își mișca imperativ un braț. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta Domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri I-au întins vr-o două ramuri Încărcate - nfloritoare, Și frumos mirositoare, Și aude șopotind Și prin frunze ropotind Ca un glas de copilaș Ce-o întreabă drăgălaș: - De ce șezi închisă, fată, După poarta ferecată, După zidurile grele, După negrele zăbrele? Deschide zăbrelele Și privește stelele, Luna plină o privește Cum pe munți călătorește Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
furcă și a oamenilor care ascultă pe la uși, astfel că, Înainte să continui conversația cu Trish, chiar dacă practic șoptesc, verific Încă o dată, ca să mă asigur că nu e nimeni dincolo de ușa bucătăriei. — Deci, poate sînt eu proastă de-a binelea, șopotesc eu, sau e ceva ce nu Înțeleg despre Lisa, dar cum de reușește mereu să găsească numai ticăloși? — Știu! mă aprobă Trish. Ai crede că, după Dezertor, ar merita pe cineva cu adevărat drăguț, dar ăsta e doar un dobitoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
simbolic de țintirim și de izvor; gesturile oamenilor sunt puse în relații cu cerul, de aceea evocarea se încarcă de un suflu tulburător: "Poarta străveche în satul părintesc/ Simbol curat fără izvor/ De-o parte te veghează țintirimul/ De alta șopotește un izvor." Satul este prezentat într-o suită de ritualuri străvechi: "Dealuri sărace, pământul transilvan/ Sfințit cu lacrimi și zvântat de soare/ Un clopot stins ne cheamă luminat/ în zorii blânzi de sărbătoare/... Același clopot într-un amurg târziu/ Strânge
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută, Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele din apă tot rânduri înecate Se par că lasă-n urmă o voce suspinînd? Durere!... și-i profundă când România plânge Cu fruntea-nfășurată de doliu la mormânt; Durere-i pretutindeni, durerea se răsfrânge În valea și Carpatul ce-i-romînesc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu oaspeții vine. Ș-aleargă cu toții acuma-n galop Să-și aleagă în sală locșorul. La-nvărtit și la valț și la veselul hop Își alege oricare odorul. Ș-acum țiue, scripcăe, sun-zurăind, Se rotesc și foșnesc, șusăesc șfîrîind, Țistăesc, poșpăesc, șopotesc, svîrîind. {EminescuOpIV 493} Conțișorul privește și sigur El crede că zace în friguri. Ș-cum clappai și dappai și rappai, așe De laiți, scaune, mese. La masa cea mare oricare ar vre Să stea lângă puicele-alese. Ș-aduc cârnăciorii, jamboanele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
structurală, o limbă onomatopeică și aglutinantă” (p. 101). 1. „Forma onomatopeică, arată el, se constată, între altele, la toate cuvintele care arată în limba românească sunete ca: a șui, a șușui, a scârțâi, a țiui, a zbârnâi, a șopăi, a șopoti, a șuiera, a pocni, a sfârâi, a zurui, a guița, a mârâi etc. fără excepție, fenomen ce cu greu se poate afla în alte limbi. În limba franceză, de pildă, toate cuvintele ce înfățișează sunete, sunt asemănătoare cu cea latină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
descleșta fălcile. Ce-mi spunea Lulu? Era o hieroglifă, dar ce anume, fără să știe, reprezenta? Era o cheie, dar pentru care cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții mele? Culoarele acelea nesfârșite, cabină lângă cabină, zgomotul apei șopotind în conducte, debaralele cu teuri și cârpe, sentimentul că te afli la kilometri sub pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Plouă decembrie Elena Marin Alexe Se sfarmă ploaia șopotind Pe-alunecoase colțuri reci Împleticită rătăcind A satului triste poteci Din când în când cu țipăt lung Vântoasa trece triumfal Cu jale dorul mi-l alung Și luna plânge după deal Doar nucii din grădina mea Întind spre cer coroanele
Plou? decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83259_a_84584]
-
mă sunase? A doua zi dimineața m-am întâlnit cu Georgiana la intrarea în liceu. Era o vreme frumoasă. Câteva raze de soare, cerul ca un imens bol de cristal, cu petale albe de nori răsfirate ici și colo. Vântul șopotea printre crengi, trudindu se să le trezească dintr-un somn letargic. Georgiana mi s-a părut destul de palidă. — Să nu-mi spui că ai luat răceala de la mine! am glumit eu, zâmbindu-i. — Sper că nu, mi-a răspuns ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
suflet, a consătencei noastre. Invocație O ! Munte, munte, unde ești ? Și tu apă cistalină, Să te cânt ca în povești, Cum curgeai în jos, de lină, Să-ți sorb apa din izvoare, Pe la «Moara de hârtie», Ziua în arșița mare... Șopotindu-mi numai mie ! Dar voi, văi cu zmeuriș, Dar voi, fete și feciori, Cu pitulici în frunziș Cu obrajii roșiori, Și cărarea cea umbroasă, Mai jucați o învârtită, Pe unde urcam voioasă ? Colo-n lunca cea vestită ? Fruntea Malului Și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a permis trecerea. Mă întreb uneori dacă n-am visat acea căsuță. N-am cunoscut niciodată identitatea persoanelor - complici ai călăuzei? - care locuiau acolo. Un acoperiș foarte jos, în mijlocul unui luminiș retras, un luminiș fermecat, luminos, tăcut, unde doar vântul șopotea lovind frunzele de geamuri. Toamna românească, frunzele și vântul din satele oltenești ne-au însoțit la întoarcere, ca un cortegiu familiar, funebru și consolator în același timp. Ajunși cu capul plecat în București, ne-am reluat viața, ascunzând aventura noastră
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu cotul și pufnind în râs, sub epitrahil, mărturiseau aceleași păcate și se alegeau cu aceeași recomandare: douăzeci de mătănii le vor asigura iertarea lui Dumnezeu. Slujbele de duminică li se păreau mai puțin lungi și mai suportabile împreună, când șopoteau și râdeau în spatele vreunei coloane sau al unui pupitru. Și după cum știe oricine, într-un internat, partea cea mai bună a duminicii este dimineața. După-amiază, sărbătoarea își începe deja coborâșul, iar seara se prăbușește de-a dreptul în fundul unui abis
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe amoroasă, mâinile lui taică-său, cochet și frumușel la 58 de ani ai săi, ca unui amant. Mitzura Arghezi se gângurește toată ziua cu taică-său, cu diminutive mângâioase născocite de ei Înde ei, cum i-am auzit adesea șopotind, ca doi tandri logodiți, la telefonul casei mele. Nu este tatăl lor, este „tăticul“ lor. Existența apoi a acelor souteneurs sau maquereaux, sau simpli „pești“ pe românește, de pe lângă prostituatele de joasă categorie, nu se explică prin vreo inaptitudine a acestor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]