899 matches
-
poate, și multă sărăcie. Sunt case delabrate, cu scări de lemn putred, fațade netencuite, ai sentimentul că acolo nu stă nimeni, și totuși... ghicești parcă o floare în fereastră, vezi o sfoară cu rufe întinse într-o locuință aducând a șopron mai degrabă, pe o perdea amărâtă cade lumina unui bec aprins... Și apoi unele magazine, semănând cu cooperativele noastre sătești din anii ’60: amestec de haine cu detergenți, de pantofi cu cosmetice, de lumânări cu scaune de bucătărie și toate
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
căzuse Într-o parte. Gardul aproape că nu mai exista, iar bălăriile crescuse În neștire. Aceasta era casa În care crescuse? Acestea erau odăile prin care trebăluia mama lui blândă, frământând pâine ori clădind pernele una peste alta? Acesta era șopronul În care tata bătea coasa și le punea pe toate În bună rânduială? Aceasta era grădina? Ilie se schimbase. Era acum un om bun. Ajuta pe văduve, miluia pe copii și făcea numai fapte bune. Era prezent peste tot: la
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
-i comunice în următoarele zile decizia lor. Se întoarseră la Bucura, hotărând ca a doua zi să se întâlnească "în deal, la domnul Petre", să concretizeze planul de bătaie. Au decis preluarea mașinilor mai noi și mutarea lor, deocamdată, în șoproanele "cooperatorilor". Domnul Pavelescu mai rămase, oferindu-se să-i instaleze televizorul și computerul. Televizorul îl puse în sufragerie, pe o măsuță meșterită de badea Ion. Pentru calculator se gândise la început să-l instaleze la mansardă, dar renunță la idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de nuiele sau de harțapele (bucăți neregulate de scândură) și o poartă. Componentele gospodăriei sunt : locuința, curtea și construcțiile anexe (cuptorul și bucătăria de vară, beciul sau zâmnicul, porumbar sau coșer, șura pentru animale, coteț pentru porci, poiată pentru păsări, șopron pentru adăpostirea căruței și a uneltelor agricole, șure pentru fân, eventuale ateliere meșteșugărești și cușcă pentru câini). Curtea sau ograda este un spațiu în care se desfășoară anumite momente ale unor practici ritual-ceremoniale: nunta, înmormântarea, colindatul, plugușorul, căiuții etc. În
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
lichiascî pi gios”. Casa era mică iar „salonul” ocupa și el aproape o jumătate de odaie și, cu toate acestea, mai era multă treabă de făcut. Victor tăia lemne pentru toate zilele Crăciunului, le crăpa și le aranja frumos sub șopron pentru a fi la-ndemână. Când făcea treabă prin ogradă, olarul nu se despărțea de „Gloria” lui, un radio portabil mai vechi, un cadou primit de la Rică, fecioru-su. Prietenii, neamurile și vecinii se obișnuiseră cu starea nouă În care-și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
interior, ar fi perceput altfel sunetul: un clinchet mai prietenos, mai puțin găunos, mai puțin imprevizibil, ca tusea venind din plămânii unui bolnav... O pală de vânt rece de dimineață clătină tufișurile, înfiorând iarba înaltă de pe alee. Undeva, poate în șopronul din grădină, se zbătea o scândură desprinsă. Ușa se deschise pe neașteptate. În fața lui stătea sora lui Janvier. Recunoscu aerul de familie și într-o clipă îi construi portretul după trăsăturile fratelui ei. Blondă, subțire și foarte tânără, avea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu poate dormi liniștit cel care a ucis un om, se întreba Charlot. 14 —Unde ai fost? îl întrebă Thérèse. Charlot își curăța cu un cuțit noroiul de pe pantofi. — În timpul nopții mi s-a părut că aud ceva mișcând înspre șopronul din grădină. M-am dus să mă uit. Ai găsit vreo urmă? Nu. — O fi fost Chavel, zise fata. Mult timp n-am putut să dorm, m-am tot gândit la el. Să dai un om afară pe o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
doi. Charlot nu mai simțise niciodată atât de pregnant singurătatea lor. Parcă moartea trecuse deja pe-acolo și doar ei rămăseseră față în față să înfrunte situația. Partea a IV-atc "Partea a IV‑a" 15 Marele actor Carosse ședea în șopronul din grădină și analiza situația. Nu se simțea înjosit de poziția oarecum umilitoare în care se găsea. Trăia sentimentul democratic al unui duce situat în afara convențiilor și a normelor de clasă. Carosse jucase nenumărate roluri: regii George al V-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
sub niște tufe de la marginea izlazului și împrumutase documentele care i-ar putea fi de folos la un control superficial. Acum, că nu-i mai erau de nici un ajutor, ba chiar s-ar putea dovedi periculoase, le dăduse foc în șopron și îngropase cenușa într-un ghiveci. Când văzuse cele două înștiințări, își dăduse seama că n-are rost să meargă mai departe, cel puțin până când afișele nu vor fi rupte, duse de vânt sau decolorate de vreme. Trebuia să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în mintea sa dând la iveală o situație romantică pe care numai un actor de geniu o putea transforma în realitate, o situație lipsită de originalitate, întrucât cel care o concepuse primul fusese Shakespeare. Privind printr-o gaură din scândurile șopronului îl văzu pe Charlot plecând în grabă spre St Jean, deși pentru târguieli era prea devreme. Așteptă cu răbdare, în ciuda faptului că marginea roabei îi cam tăia fundul dolofan, și-l văzu pe Charlot revenind însoțit de preot. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cam în sec, dar a schimbat vorba. Pâcule! Cheamă oamenii, să le spun ce au de făcut. Pe urmă mai vedem noi. Când toți au fost de față, moș Dumitru a poruncit scurt, aproape militărește: Adăpați boii, rânduiți-i sub șopron și puneți-le mâncare dinainte. Pâcule, ia comanda! Când sunteți gata, veniți înăuntru. Până atunci, eu aranjez totul... Ca de obicei, moș Dumitru s-a oprit în pragul crâșmei, purtându-și privirea cercetătoare dintr-o parte în alta a încăperii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi doreai sfârșitul. Frumos din partea ta! Frumos-nefrumos, eu atâta știu: borșul făcut din cocoș îi o bunătate... In poarta Crâșmei din drum, moș Dumitru i-a adunat pe cărăuși în jurul lui... Rânduiți cum trebuie totul pentru noapte. Trageți carele sub șoproane și pregătiți țolurile, pentru că mâine dimineață, când plecăm, s-ar putea să plouă. După ce a fi gata totul, veniți la masă. Pâcule! Hai să vedem ce mai face Costache crâșmarul... S-au oprit în pragul crâșmei și au salutat pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la jâr.” Să vezi însă ce povestea ea că i s-o întâmplat în anul când o fost cutremurul cel mare. Parcă o aud...” Barbatul ista al meu tare îi prăpăstios. De la cutremurul acela, când ni s-o dărâmat un șopron, la cea mai mică mișcare, se trezește noaptea ca mușcat de șarpe și cât ai clipi îi în mijlocul casei... „Ce-i cu tine, bre.?” Il întreb eu. „Am visat că îi cutremur iar”...„Culcă te, omule! Că tu, în loc să te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eu: „Cine să aibă curajul să umble pe așa un prăpăd de ninsoare dacă nu niște lotri?” Bine ați venit! Greu drum ați avut până aici. Ar cam trebui să mă ajutați să curăț curtea, ca să puteți trage săniile lângă șoproane... Când totul a fost pus la locul lui - animale și sănii - cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând parcă după ei tot prăpădul de afară. Bine v-am găsit, Măriuță și Costache - a dat binețe moș Dumitru, ștergându-și omătul de pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din culise, pe zgomot de car mergând): Ho, ho afurisitule! La deal nu te-arătai așa grăbit. Acu' ți-a cășunat să scaperi, pe mal de râpă, numai ca să-mi scoți mie sufletul. Dracu' m-a pus să iau asemenea șopron pe roți, de nu-l pot stăpâni... DĂNILĂ (se uită, se miră): Ehe-he... iaca minune, măi omule și frate! Bre, da' rău se muncește creștinul cela! Ia, ia-n privește cum îl zvârle proțapul ca pe-o nimica, ba la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-au ridicat de la masă, cocoșii vesteau cumpăna nopții. S-au despărțit fără efuziuni de veselie. Asta era o dovadă în plus că inginerul Cicoare a avut dreptate... Petrache! Plugul cela mai este bun de ceva? N-o ruginit sub șopron? Este. Și te așteaptă de atâta vreme. Apoi, de săptămâna ce vine, să începem treaba... Tu, care ești mai mic, ai să duci caii de dârlogi, iar eu am să țin de coarnele plugului. Mi-i dor să simt cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai un ban în buzunar altcum stai de vorbă?” Au râs cu poftă. Nu-și mai aduceau aminte să fi râs de multă vreme așa. A doua zi, pe la prânzul mare, Petrache îl ajuta pe Costăchel să aranjeze căruța sub șopron, când s-au auzit bătăi în poartă. Au ridicat capul... Bună ziua! - a salutat sobru Tașmău, delegatul. Bună ziua! - au răspuns pe același ton Costăchel și Petrache. Cred că de la adunarea de la școală și până acum v-ați hotărât... Ne-am! - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gânduri mai au chiaburii iștia?” Între timp, Petrache a ieșit din casă și a trecut pârleazul. Costache! De ce nu inviți musafirii în casă? - a întrebat cu un zâmbet vulpesc în colțul gurii Petrache. Îndata mare! Ia poftiți! Poftiți colo sub șopron! - le-a arătat Costăchel șopronul căruței. Tașmău și-a încruntat ochii și a făcut primul pas. Locul nu era prea încăpător, iar milițianul cu Daurel au rămas în zloată... Care-i baiul? - a întrebat cu nerăbdare Costăchel. Am venit să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Între timp, Petrache a ieșit din casă și a trecut pârleazul. Costache! De ce nu inviți musafirii în casă? - a întrebat cu un zâmbet vulpesc în colțul gurii Petrache. Îndata mare! Ia poftiți! Poftiți colo sub șopron! - le-a arătat Costăchel șopronul căruței. Tașmău și-a încruntat ochii și a făcut primul pas. Locul nu era prea încăpător, iar milițianul cu Daurel au rămas în zloată... Care-i baiul? - a întrebat cu nerăbdare Costăchel. Am venit să întrebăm pentru ultima oară ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ducem o cană cu apă proaspătă, zice ea. - Dar de unde știi tu că baba Ioana vrea apă?, o întreb eu. - Știu, pentru că ei nu-i dau apă ca să bea, pentru că vor să moară mai repede. Au lăsat-o într-un șopron singură și se duc numai dimineața ca să vadă dacă mai trăiește sau e moartă. - Cine? Nepoții? Eu mă gândisem imediat la buneii mei și nu puteam să-mi închipui că li s-ar putea întâmpla un lucru asemănător. - Nu, zice
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aprinzând lumânări, majoritar în secțiunea destinată pentru răposați. Petrică își făcu la repezeală câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta și-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se salutară cei doi. Nea Tăsică era femeie de serviciu la biserică. În virtutea acestei funcții, tocmai aduna resturile de lumânări, precum și ceara topită, pe care o râșcâia necăjit de pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
curăț și să igenizez bazinul de apă de ploaie al familiei K., de unul singur, pentru că Valy trebuia să meargă undeva, într-un sat lângă Blaj, ca să pregătească grădina de acolo, a aceleiași familii, pentru primăvară. Aflat la intrarea în șopron, bazinul, destul de voluminos, colecta apa de ploaie de pe aproape tot acoperișul casei, iar aceasta, acumulată pe parcursul anului, moale, necalcaroasă, era numai bună pentru spălat sau limpezit rufe. Anual, la inițiativa doamnei K., bazinul trebuia făcut bec primăvara devreme, în așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar pentru că și ea, servitoarea, avea serviciul ei: era femeie de serviciu la Romplast. Convins că servitoarea n-avea cum să apară la acea oră și nici copiii, înainte de a trage capacul bazinului, mă mai uit încă o dată din ușa șopronului unde se afla bazinul, spre portiță, ca să mi fac totuși o imagine despre cel care cutează să pătrundă în curtea unui mare șef din oraș, la acea oră. Îl recunosc numaidecât: era gestionarul prăvăliei (magazin înseamnă ceva mai mare și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nou cheia în portiță. Întredeschid capacul bazinului ca să văd cine intră în curte. O recunosc pe doamna de la Pâine. Intră, lasă plasele jos, încuie după ea, își reia plasele și se îndreaptă spre bucătărie. Din bucătărie, aceasta fiind foarte aproape de șopron, se aude vorbă și mai apoi tăcere. Deja începusem să înțeleg ce fel de comunicare se pune la cale în bucătărie, mai ales că femeia și încuiase după ea, portița. Era clar că nu mai aveam cum să ies curând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o pregătesc la patru ace. Stând așa, în poziții incomode și cu răcoare la șale, și așteptând să plece cei doi, deodată aud deschizându-se ușa bucătăriei. Cei doi, ieșind din bucătărie, se îndreaptă cu pași haotici și sincopați spre șopron. Unul din ei chiar zăbovește îndelung pe capacul bazinului. Se aude în șoaptă, vocea femeii: Ți-am mai spus să nu mă mai muști de buză. Când iubești, nu mai gândești ca lumea, iubito - îi răspunde tot în șoaptă, vocea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]