44 matches
-
sunt dintre cele facile, felul în care ei respiră "cultural". Altfel, adaug pentru cunoscători, pentru cei îndrăgostiți de Praga, orașul se adeverește a fi acum, în iunie, parcă mai seducător decât oricând. Cu mirosul îmbătător de tei, cu Vltava lin șoptitoare, cu străzile medievale ori cu bulevardele elegante trăind o sărbătoare continuă, cu berăriile sale, cu palatele și catedralele sale, cu neasemuitul turn cu ceas și cu magnificul pod Carol (vai, grupurile statuare sunt toate la locul lor: sfinții, regii, eroii
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
luneca la contraziceri evidente de atitudini” (227), făcând ca „Voronca din spate să nu mai semene cu cel din față” (228). Mobilitatea psihologică e completată de fragilitate fizică. Voronca e „timid, plăpând, firav, destrămat ca un plop cu frunza-i șoptitoare” (228), Ion Călugăru e un „boț de carne, mic”, o „fărâmă de om” (230), iar tânărul Aurescu - „mic, slab, fin, de un blond diafan” (236). Fizionomic, trăsăturile sunt lipsite de pregnanță, fața evreului estompându-se sub pana criticului până la ștergere
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
ei, am văzut-o. N-o mai văzusem de mult, din restaurantul de la Târgu-Neamțului. Acum era obosită. Îi era somn, avea înfățișarea dezarmată, ca orice om când îi e somn... Când îi sărutam mâna, mi-a spus, cu glasul ei șoptitor: - Pe mâine. "Pe mîine..." Cum dezmiardă ea totul cu glasul, cu mișcările, cu existența ei! Și înfățișarea pasivă de adinioarea, când îi era somn... Părea că-i expiră voința... Acum doarme în căldura propriului ei corp tânăr, cu umerii largi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
șarpe ce mi se încolăcește în jurul trupului. Mi-i gâtul uscat, limba grea. Nu pot rosti nici un cuvânt. Și înțeleg, înțeleg ce se va petrece! Îmi închipui și ce s-a petrecut. Parcă prin urechea ațintită vine, cu adierea vântului șoptitor prin trestii, un glas pierdut, cine știe de unde, de la o ființă care se stinge în mlaștini, departe, sau care poate s-a și stâns. „Niculiță! Niculiță!“ Tresar. Și într-o clipă, fără să vreau, întrebarea naște: —Unde-i Chiva? Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tot timpul la mine să le arunc, cine mai are nevoie de ele, ocupă loc de pomană, se umplu degeaba de praf, dar eu nu sunt de acord. „Să arunci e ca și cum ai omorî, Îi spuse Fiica Zăpezii Lacului Vântului Șoptitor și strânse degetele ei frumoase În jurul pietrei lupilor.“ —Ce-i asta? O poveste despre o fetiță indiană din tribul Cherokee. Lacul Vântului Șoptitor era șeful tribului alungat. —Povestește-mi. Nu pot. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Parcă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eu nu sunt de acord. „Să arunci e ca și cum ai omorî, Îi spuse Fiica Zăpezii Lacului Vântului Șoptitor și strânse degetele ei frumoase În jurul pietrei lupilor.“ —Ce-i asta? O poveste despre o fetiță indiană din tribul Cherokee. Lacul Vântului Șoptitor era șeful tribului alungat. —Povestește-mi. Nu pot. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Parcă văd tot timpul câinele ăla uitându-se la mine, cu ochii ăia maronii, așa de blând, de ascultător, de fericit că toți se ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Sorescu o ia în serios și își imaginează, concret, că ne și sfătuim cu morții din când în când. Dacă ne imaginăm scena, nu se poate să nu izbucnim în râs. Superficialitate voioasa Beatrice-Silvia Sorescu, autoarea volumului de versuri Vârtej șoptitor timpului (New Est, Târgu Jiu, 2008), pare cuprinsă de o veșnică agitație. După cum rezultă din versurile sale, simte mereu nevoia să facă ceva: să coboare în ea însăși, să ia de mână lumea cuvintelor, să îngenuncheze lângă umbra iubitului, să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a fi parte a acelui întreg. Noi doi într-o barcă îngustă, cafenie, pe apa sticloasă, care părea mai întîi neagră, apoi din nou albastră, luminați de un soare arzător, binecuvîntați de copacii care se aplecau deasupră-ne, încurajați de iarba șoptitoare și stufărișul fluierător, priviți stăruitor de vaci și de pescari, cu behăitul oilor și șuieratul unui vapor în urechi, cu vîntul alergîndu-ne prin păr și cu plămînii plini cu aer. Cel care a făcut tot ceea ce i-a stat în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și fără. La polul opus, sunt unele teatre cu directori-actori, care directori avînd atîtea pe cap, nu mai au timp să memoreze rolul, și deci, sunt pierduți fără sufleur...(am cunoscut doi dintr-aceștia : era amuzant să vezi cum respectivele șoptitoare - funcția este ocupată, În proporție de 90%, de femei alergau prin culise, dintr-o parte, Într-alta, să fie mai aproape de director, că să audă acesta textul...mda!). Amuzant mai e și cazul unui teatru de București, În care, o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mirosuri, cu alte zgomote, cu altă Îmbrăcăminte. O bătaie În ușă Îl trezește din transa Întrebărilor. Spune Însfârșit, un ,,da,, scurt și, În cadrul ușii Își face apariția fotoreporterul cotidianului, o enciclopedie adevărată de imagini, multe ascunse de ochii vigilenți ai ,,șoptitorilor,, care sunt În exces În această clădire hidoasă, amintire de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
M-a surprins și pe mine. Zăpada surprinde oricum. Zăpada e surprinzătoare! Este elementul de surpriză. O vreme, lumea a fost lunară. A fost tăcută. A fost înzăpezită. A fost mută a doua dimineață până când ai auzit zgomotul apologetic al șoptitoarelor mașini. Cu toții am ieșit din case în vârful picioarelor și am clipit la vederea lumii. Fiecare pare să creadă că e în întregime doar vina lui. Dar sunt și cazuri când ne acordăm nouă înșine puțin credit. Credit? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și zâmbind, clătinând întruna din cap, îngândurat, nedumerit, s-a întors la masa lui de lângă ușă. Nu m-au izbăvit de frica din mine spusele lui Kerim. Decât că mi le aduc aminte din când în când, ca și cum într-adevăr șoptitorul intrase în mine cândva, poate chiar mă născusem cu el în mine, și mereu mi-a otrăvit zilele cu această frică surdă, anihilantă. Dar nu șoptitorul a fost. Pur și simplu timpul în care am venit pe Lume și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Kerim. Decât că mi le aduc aminte din când în când, ca și cum într-adevăr șoptitorul intrase în mine cândva, poate chiar mă născusem cu el în mine, și mereu mi-a otrăvit zilele cu această frică surdă, anihilantă. Dar nu șoptitorul a fost. Pur și simplu timpul în care am venit pe Lume și în care am trăit a fost îmbibat de frică, de spaime și de mâlul ticăloșiilor de tot felul. Un timp al dosarelor. Din fragedă pruncie am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
existat vreodată, așa cum le peticesc ei acum. A existat doar un timp hidos al fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar un timp al deznădejdilor și al schingiuitorilor. Un timp al Călăului, al șoptitorului, din inima fiecăruia. Mulți l-au urmat. Alții s-au îndârjit să-i reziste, jertfindu-și viețile, crezând că din jertfa lor va răsări o Lume mai dreaptă. Nu a răsărit și nu mai răsare. Odată pângărite viețile, visurile, gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Din stuf, sfâșietor de trist scâncind, Sau cai tătari, dând roată fără frică, Sălbăticiți, nechează pe un grind. Amurgu-mbracă Delta toată-n aur Cu turla unui sat lipovenesc, Dar umbrele ostroavelor de plaur Albastrul cenușiu îl împânzesc. Vaporul taie noaptea șoptitoare, Și valul ce se-ntunecă-ntruna, Când cele cinci coline cresc în zare, De aur vânăt cum e pruna. Cerințe: 1. Selectați expresiile artistice 2. Scrieți cinci adjective din text și alcătuiește cu ele propoziții 3. Scrieți cuvinte cu înțeles
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
atîta apa-n cuie, că vă iese sula din sac la amîndoi". Trebuiau să pupe, dacă nu "Piața Endependenței", măcar bulevardul cu același nume. Cum de amuțit au amuțit brusc, explicația am găsit-o cînd "România liberă" a publicat lista "șoptitorilor": "Și-atuncea colonelul dă mîna cu sergentul". În particular, Carp nu-l scotea pe Mistrie din "spermatozoidul"; lui Mistrie, Carp îi puțea de la 5 metri a băutură. Dar, la înmormîntare, Mistriuță părea figura cea mai tragică. Scarlat îi scăpase într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de fățărnicie, carierism, lașitate, prostie, după care se încaieră burlesc sub privirea calm dezaprobatoare a Puștiului. Este simbolizat chiar și Ceaușescu, de un Jorj Voicu în costum și purtând pălărie, așezat pe un fotoliu și întorcând lent, ritualic, capul către șoptitorii din stânga și din dreapta lui. Securitatea e și ea întruchipată, de tinerii în combinezoane negre care supraveghează grupul de tovarăși și dinamitează pădurea. Firește că toate acestea au stârnit mici râsete satisfăcute și chiar aplauze în sălile de cinema ale toamnei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ochiul zilei acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică a contemplației) și se termină odată cu ivirea luminii matinale, În zvonul dobitoacelor ce coboară la apă. Ea antrenează un număr de elemente materiale (soarele, muntele, dealurile rîpoase, rîul șoptitor, cîmpia, astrele, ruinele, evident, vegetația zidurilor, din nou cîmpia și rîul, mușchiul pietrelor și ierburile sălbatice, păsările călătoare), acelea pe care le aflăm În toate poemele reflexive și evocatoare din epocă. Ele formează cadrul pastoralei tradiționale, cu ușoare mișcări de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]