44 matches
-
am aruncat și eu într-una din mașinile proaspăt încărcate, chiar în clipa când demara. M-am izbit cu capul de capotă, emițând o bufnitură foarte sonoră (și poate justițiară). Unul dintre ocupanții mașinii era nimeni altcineva decât cunoștința mea șoptitoare, Helen Silsburn, care mi-a oferit pe loc compătimirea ei necalificată. Fără îndoială, lovitura mea la cap răsunase în toată mașina. Dar la douăzeci și trei de ani eram genul de tânăr care reacționează la orice injurie publică adusă persoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
șarpe ce mi se încolăcește în jurul trupului. Mi-i gâtul uscat, limba grea. Nu pot rosti nici un cuvânt. Și înțeleg, înțeleg ce se va petrece! Îmi închipui și ce s-a petrecut. Parcă prin urechea ațintită vine, cu adierea vântului șoptitor prin trestii, un glas pierdut, cine știe de unde, de la o ființă care se stinge în mlaștini, departe, sau care poate s-a și stâns. „Niculiță! Niculiță!“ Tresar. Și într-o clipă, fără să vreau, întrebarea naște: —Unde-i Chiva? Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
M-a surprins și pe mine. Zăpada surprinde oricum. Zăpada e surprinzătoare! Este elementul de surpriză. O vreme, lumea a fost lunară. A fost tăcută. A fost înzăpezită. A fost mută a doua dimineață până când ai auzit zgomotul apologetic al șoptitoarelor mașini. Cu toții am ieșit din case în vârful picioarelor și am clipit la vederea lumii. Fiecare pare să creadă că e în întregime doar vina lui. Dar sunt și cazuri când ne acordăm nouă înșine puțin credit. Credit? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și zâmbind, clătinând întruna din cap, îngândurat, nedumerit, s-a întors la masa lui de lângă ușă. Nu m-au izbăvit de frica din mine spusele lui Kerim. Decât că mi le aduc aminte din când în când, ca și cum într-adevăr șoptitorul intrase în mine cândva, poate chiar mă născusem cu el în mine, și mereu mi-a otrăvit zilele cu această frică surdă, anihilantă. Dar nu șoptitorul a fost. Pur și simplu timpul în care am venit pe Lume și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Kerim. Decât că mi le aduc aminte din când în când, ca și cum într-adevăr șoptitorul intrase în mine cândva, poate chiar mă născusem cu el în mine, și mereu mi-a otrăvit zilele cu această frică surdă, anihilantă. Dar nu șoptitorul a fost. Pur și simplu timpul în care am venit pe Lume și în care am trăit a fost îmbibat de frică, de spaime și de mâlul ticăloșiilor de tot felul. Un timp al dosarelor. Din fragedă pruncie am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
existat vreodată, așa cum le peticesc ei acum. A existat doar un timp hidos al fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar un timp al deznădejdilor și al schingiuitorilor. Un timp al Călăului, al șoptitorului, din inima fiecăruia. Mulți l-au urmat. Alții s-au îndârjit să-i reziste, jertfindu-și viețile, crezând că din jertfa lor va răsări o Lume mai dreaptă. Nu a răsărit și nu mai răsare. Odată pângărite viețile, visurile, gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a fi parte a acelui întreg. Noi doi într-o barcă îngustă, cafenie, pe apa sticloasă, care părea mai întîi neagră, apoi din nou albastră, luminați de un soare arzător, binecuvîntați de copacii care se aplecau deasupră-ne, încurajați de iarba șoptitoare și stufărișul fluierător, priviți stăruitor de vaci și de pescari, cu behăitul oilor și șuieratul unui vapor în urechi, cu vîntul alergîndu-ne prin păr și cu plămînii plini cu aer. Cel care a făcut tot ceea ce i-a stat în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fantastice despre zâne îmbrăcăte în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal - și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor, la cuminția trecutului, la acele vești din bătrâni. El nu se mai îndoia... de o mână nevăzută el era tras în trecut. Vedea răsărind domni în haine de aur și samur, îi asculta de pe tronurile lor, în învechitele castele, vedea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și lumină, cari cântă senina lor viață în palate de cristal. Au trecut ani d-atunci - și parc-a fost ieri - ieri pare - că - mi încîlceam degețelele în barba lor cea albă și ascultam la graiul lor cel înțelept și șoptitor, la înțelepciunea trecutului, la acele vești din bătrâni. Mi-ar fi plăcut mult să trăiesc în trecut. Să fi trăit pe timpii aceia când Domni îmbracați în haine de aur și samur ascultau, de pe tronurile lor, în învechitele castele, consiliile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lor deveniră din ce în ce mai încete, mărunte, țăndărite... ei povesteau de păreai a auzi glasuri de babe noaptea pe prispă... povești în care se desfășura înaintea sufletului auditorilor toată istoria cavalerismului Spaniei... și tot mai molcom, mai molcom auzea bătrânul glasurile lor șoptitoare, până ce nu mai auzi nimic... El adormise. A doua zi se sculă, lumânarea mai era un muc numai în sfeșnicul cel de argint ce ardea abia... El găsi pe masă o legătură de chei și, topite, multe [mucuri] de lumânări
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ochiul zilei acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică a contemplației) și se termină odată cu ivirea luminii matinale, În zvonul dobitoacelor ce coboară la apă. Ea antrenează un număr de elemente materiale (soarele, muntele, dealurile rîpoase, rîul șoptitor, cîmpia, astrele, ruinele, evident, vegetația zidurilor, din nou cîmpia și rîul, mușchiul pietrelor și ierburile sălbatice, păsările călătoare), acelea pe care le aflăm În toate poemele reflexive și evocatoare din epocă. Ele formează cadrul pastoralei tradiționale, cu ușoare mișcări de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tot timpul la mine să le arunc, cine mai are nevoie de ele, ocupă loc de pomană, se umplu degeaba de praf, dar eu nu sunt de acord. „Să arunci e ca și cum ai omorî, Îi spuse Fiica Zăpezii Lacului Vântului Șoptitor și strânse degetele ei frumoase În jurul pietrei lupilor.“ —Ce-i asta? O poveste despre o fetiță indiană din tribul Cherokee. Lacul Vântului Șoptitor era șeful tribului alungat. —Povestește-mi. Nu pot. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Parcă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eu nu sunt de acord. „Să arunci e ca și cum ai omorî, Îi spuse Fiica Zăpezii Lacului Vântului Șoptitor și strânse degetele ei frumoase În jurul pietrei lupilor.“ —Ce-i asta? O poveste despre o fetiță indiană din tribul Cherokee. Lacul Vântului Șoptitor era șeful tribului alungat. —Povestește-mi. Nu pot. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Parcă văd tot timpul câinele ăla uitându-se la mine, cu ochii ăia maronii, așa de blând, de ascultător, de fericit că toți se ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de fățărnicie, carierism, lașitate, prostie, după care se încaieră burlesc sub privirea calm dezaprobatoare a Puștiului. Este simbolizat chiar și Ceaușescu, de un Jorj Voicu în costum și purtând pălărie, așezat pe un fotoliu și întorcând lent, ritualic, capul către șoptitorii din stânga și din dreapta lui. Securitatea e și ea întruchipată, de tinerii în combinezoane negre care supraveghează grupul de tovarăși și dinamitează pădurea. Firește că toate acestea au stârnit mici râsete satisfăcute și chiar aplauze în sălile de cinema ale toamnei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor, la cuminția trecutului, la acele vești din bătrâni 241. Pendularea aceasta între aducerea trecutului în prezent, dar și reversul, a întoarcerii personajului în trecut, este constantă pe întreg parcursul operei, constituind un laitmotiv al structurii eminesciene: El nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acțiunea verbului regent este situată într-un timp anterior desfășurării actului lingvistic: ieri, alaltăieri, aseară, astă-vară etc.: „... Și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor...” (M. Eminescu, P.L., 37) • simultaneitate; acțiunea verbului regent este situată în chiar timpul desfășurării actului lingvistic: azi, acum etc.: „Cu fiecare lucru, azi știu, / mă-nrudesc și de zarea mea țiu.” (M. Isanos, 49) • posterioritate; acțiunea verbului regent este situată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reduce din teroarea locuitorilor, despre micile succese (căci există) ale miliției în lupta cu infractorii. Politica tăcerii îi favorizează pe cei răi. *Dintre „caracterele” odioase conturate de Isus Sirah în cartea sa de înțelepciune, două sînt de o actualitate frapantă: șoptitorul, adică „bîrfitorul, intrigantul, turnătorul” și Cel îndoit la limbă, „duplicitarul”: „șoptitoriul și pre cel îndoit la limbă să să bleasteme, pentru că pre mulți, împăcați fiind, i-au pierdut. Limba a treia pre mulți au clătit și au despărțit pre ei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce încearcă sa-și găsească vocea”. Alți critici muzicali au comparat stilul Ciarei cu cel adoptat de Destiny's Child, Beyoncé Knowles, Kelly Rowland sau Jennifer Lopez. Ciara este o altistă, vocea ei a fost descrisă de "Times" ca fiind „șoptitoare, feminină”, aceasta fiind susținută de „o linie melodică puternică”. Revista "Slant" consideră că pe parcursul cântecului „Goodies”, Ciara folosește un sunet fals de operă și un fluierat oscilant, iar Gary Numan de la "The Guardian" consideră că interpreta are o întindere vocală
Ciara () [Corola-website/Science/303102_a_304431]
-
ei fiind numită de "The New York Times" ca fiind „sălbatică”. Ziaristul Jon Pareles a observat faptul că ea poate interpreta în mai multe moduri: „[ca o] altistă înlăcrimată și arzătoare; [cu un] atac rock pătrunzător; [cu o] cadență feminină; [cu o] intonație șoptitoare. [Interpretarea ei] este lentă dar încăpățânată, având de asemenea impulsurile sale”. Neil McCormick a afirmat că Shakira „are cel puțin patru voci diferite (de la un bocet provenit din adâncul gâtului până la un falset feminin) și le poate alterna cu ușurință
Shakira () [Corola-website/Science/311634_a_312963]