72 matches
-
-mi în ghiozdan călimara cu cerneală, așa că m-am întors repede și fără să-i spun, am luat-o de pe masă și i-am dat drumul în ghiozdan, pe care mi l-am pus singură în spate, aranjându-mi volanele de la șorțuleț, să nu se șifoneze. Curtea școlii era plină de părinți și de copii. Cred că părinții făceau mai multă gălăgie decât noi. Își vorbeau între ei, învârtindu-ne pe loc să ne arate una la alta, povestindu-și fel de
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
Joseph. Alma avea emoții. Cu adulții era obișnuită, se descurca ușor. Cu copiii era mai greu. Cei doi mai mari erau frumoși, blonzi cu ochi albaștri. Băiatul în costum alb stătea în poziție de drepți. Fata în rochiță albă cu șorțuleț albastru și părul lung prins în codițe stătea cu sprâncenele și bărbia ridicate. Mezinul nu semăna cu frații săi. Brunet cu părul strâns în coadă, față măslinie, ochii mari și negri, era subțire. L-a îndrăgit din prima clipă. Se
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
galeșe, copleșindu-i cu amabilități mieroase: --Bine ați venit în localul nostru! Vizita dumneavoastră ne onorează! Vă rog să poftiți în separeul special pentru oaspeții de onoare! Și tot așa, fâțâindu-se cu coapsele la vedere, etalate de fustița și șorțulețul ultrascurte, îi conduse într-un separeu elegant, cu o masă mare, pentru opt-zece persoane și scaune capitonate cu pluș vișiniu. Era chiar de mirare că o crâșmă de piață avea amenajat un astfel de salon. --Să trag perdeaua?..întrebă tânăra
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
lui Constantin și mai ales plecarea lui precipitată pe front ca să-și răzbune fratele. Ieșind din spitalul din Oradea, Melu va trece printr-un magazin cu hăinuțe de copii și-i cumpără celei mici o rochiță frumos colorată, cu un șorțuleț în față și cu danteluță pe margini, o pereche de pantofiori de lac și o eșarfă roșie cu buline albe. Nici nu știa cât de mult a crescut Lili și dacă cele ce-i cumpărase din solda lui de soldat
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445]
-
din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ȘCOALA ...RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA Uite așa a trecut vara aceea,iar eu am împlineam 7 ani în Noiembrie . Gata sosise momentul să devin școlăriță,îmi cumpărase măicuța deja uniforma de pipită neagră, cu șorțuleț negru și un guler brodat tare mai era frumoasă! Cu ghiozdanul de culoare bej din carton în spate,care era dotat cu două caiete,bețișoare făcute din mlădiță de salcie ,creion și o radieră.Iată-mă pregătită de școală !Sufletește
ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376848_a_378177]
-
stai la o șuetă. Bătea un vânt ușor care scutura florile copacilor purtându-le în aer ca pe o ninsoare. Eric, fără să ceară meniul, a comandat două cafele cu frișcă. N-a aruncat nici măcar o singură ocheadă fetișcanei cu șorțuleț și fustă mini care se învârtea în jurul lui aranjând paharele și tacâmurile. Înainte de a începe să vorbească, a tot îndoit în fel și chip șervetul din pânză, răsucindu-l și întorcându-l până când a scos din el o lebădă cu
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
care s-a născut. Fetița cu chibriturile de Hans Christian Andersen ( text adaptat) Era un ger cumplit, ningea și începuse a se înnopta. Pe frigul acela năprasnic mergea pe stradă o fetiță cu capul gol și desculță. Ea avea în șorțulețul ei câteva cutii de chibrituri. A fost o zi rea pentru ea, nu reușise să vândă nicio cutie de chirituri, astfel nu avea nici un ban; îi era tare frig și era tare înfometată...... Biata fetiță! Frigul o cuprindea din ce in ce mai tare
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
mai repede acasă. Dar, să știi că și eu am mers foarte iute, spune Sorin. Cum a fost azi la grădiniță, ce-ați mai făcut? Am avut o zi tare bogată. Ia privește! Zice băiatul și-și arată cu mândrie șorțulețul, pe pieptul căruia se odihnesc mai multe stimulente: și galbene, și roșii, și albastre, și verzi... Bravo! spune Sorina și-și sărută fratele. Hai schimbă-te, deschide-ți ghiozdănelul și curăță-l și, pe urmă, am să-ți dau ceva
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Tu de ce nu mai dormi? îl întreabă mama. Nu mai am somn! îi răspunde băiatul. Dar, ce i asta? Sorina este gata echipată pentru plecare. Și, totuși, parcă n-ar fi ea. Băiatul era obișnuit s-o vadă îmbrăcată cu șorțulețul pentru grădiniță, însă acum sora lui poartă alte haine. O privește mai atent; îi stă mult mai bine așa. Are pregătit și ghiozdanul pentru grădiniță, care seamănă cu al lui, doar că n-are pe el doi cai năzdrăvani, ci
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
prețuia cu adevărat era doamna Carolina Pavel, ea îl privea din unghiul celor patru clase primare de la școala evanghelică, se revedea chiar în banca a doua dinspre ușă, unde a stat an de an si-și ștergea nasul cu poalele șorțulețului negru pe care-l purta ca uniformă de școală - el știa, și de asta numai în preajma ei se simțea în adevăr mare, născut pentru un destin anume, ce nu se împlinise din cauza mizeriilor vieții. Era totuși mulțumit și cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de lucru, dar cine nu caută? Nu se găsește nimic. Ella muncește și eu văd de apartament. Pot să fumez sau să înjur și asta e. Sunt un nenorocit de casnic, asta sunt. După cum vei vedea, o să-mi pun imediat șorțulețul, să fac de mâncare copiilor. Ceea ce a și făcut când a auzit-o pe Ella urcând scările cu copiii. Și a intrat familia în casă, aducând cu sine culoare și fireștile complicații, schimbând totul: Ella, cu părul ei legendar, redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai îndrăznit să iasă în calea ei. Pesemne că nu i plăcuseră pumnișorii pe care i-i „spusese” Viviana la ureche. Excursia Ca un zefir de primăvară, blând și vesel, intră pe ușă Viviana, îmbrăcată în uniforma cu picățele, cu șorțuleț albastru, cu guler alb și apretat, cu ghiozdanul în spate. Era elevă în clasa întâi și anul școlar era pe sfârșite. Săru’mâna! Bine ai venit! îi răspunseră părinții. Cum a fost la școală? A fost frumos. Tovarășa învățătoare a
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
a fost la școală? A fost frumos. Tovarășa învățătoare a spus că vom merge în excursie, vom vizita fabrica de sticlă și vom vedea cum se face sticla. Dar excursia costă o sută un leu. Micuța băgă mâna în buzunarul șorțulețului, apoi o întinse tatei cu palma deschisă în mijlocul căreia trona un bănuț de metal. Un leu îl am eu, îmi mai dai matale o sută? Părinții se priviră zâmbind. Bine, o să-ți dau, spuse tata, dar asta pentru că ai învățat
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
parohială și o transformaseră În grădiniță de copii. Nu Îmi dau prea bine seama cum se Împacă treaba asta cu lupta Împotriva misticismului: grădinița se afla la numai câțiva metri de intrarea În biserică. Și băieții, și fetele purtau aceleași șorțulețe albastre, cu fundă roșie sau albă legată la gât. Casa popilor avea ziduri groase, răcoroase, din cărămidă, iar nu din chirpici, așa cum Își clădeau odăile oamenii de rând. Beciul de sub chepengul Încuiat cu trei lacăte era enorm și Îndemna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îndrăznea nimeni să le caute privirile. Oricum, cei cărora le era dat să-l vadă nu se temeau de el și-l considerau destul de cumsecade. Până și năprasnica bărbăție și-o ținea ascunsă Într-o tufă de păr ca un șorțuleț albăstrui. Nea Mitu cobora cărarea și Iedul bocănea Înfundat În urma lui. Se opriră lângă Cap de Șobolan care, cu mare trudă, se ridică să dea mâna cu bătrânul. Se așezară apoi În iarbă, cu fața spre Dunăre. Iedul se tolăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
miros de mucegai. Într-unul din colțuri, un fel de zeitate egipteană ținea în mâini două lumânări aprinse. Și acelea erau singura sursă de lumină. Înșiruiți în umbra pereților, așteptau mai mulți indivizi costumați în aceleași pijamale negre, cu aceleași șorțulețe din piele de capră având centura și ciucurii aurii. Unul dintre aceștia făcu un pas și, în lumina lumânărilor, craniul lui complet lipsit de orice podoabă capilară răspândi o lucire spectrală. ― Vă rog să-mi predați armele. Privirea prințului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
monotonul așa să fie. Prințul începea să regrete că acceptase invitația de a asista la ceremonia aceea deosebit de plictisitoare. Totul semăna cu o clovnerie de doi bani, cu o maimuțăreală fără sens. Doar aiureli. Ca și pijamalele acelea caraghioase sau șorțulețele cu ciucurei, ca să nu mai pomenească de umblatul lor cu tălpile goale pe mozaicul umed. Nimic atrăgător. Nimic serios. La un moment dat, în apogeul acelei ceremonii „înălțătoare”, când toți ceilalți mimau o transfigurare totală, Manuc auzi clar un chițăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în sac, Julia și-a abandonat halatul pe podea și și-a tras pe ea o pereche de chiloței tanga negri. Apoi și-a prins corsetul cel negru și s-a strecurat în fustiță, pentru ca în final să adauge și șorțulețul cu volane. S-a probat și cu bonețica, dar i s-a părut că arăta ca o proastă, așa că a pus-o în pungă alături de celelalte obiecte. În sfârșit, Julia și-a strecurat picioarele cu grijă în ciorapii negrii, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a părut că pereții dormitorului încep să se strângă în jurul ei sufocând-o. —Deci? a zis James lăsând capul pe-un umăr și privind-o întrebător. Ce părere ai? Julia a oftat din prelung și cu atâta putere încât volanul șorțulețului s-a tulburat. — Nu știu, James... Trebuie să mă mai lași o vreme să mă gândesc. Nu pot să fiu presată să iau o decizie care schimbă viața omului. În fond, eu aș fi cea care ar sta cu copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
necunoscut, tenebros, îndreptînd spre mine o mașinărie strălucitoare. Sigur, îl țin minte pe fotograf, pe care-l confundasem cu doctorul care îmi făcea injecții. Erau deci cozile mele. Mama îmi povestise de multe ori că mă îmbrăca atunci numai cu șorțulețe albe, încît vecinele din mahala îmi spuneau Andriușca și mă pupau și mă giugiuleau până aproape să mă sufoce. Mă pot consola deci că am fost un copil frumos .După trei ani am început să slăbesc și, în loc de un portret
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
desenele lor erau în oglindă. Dacă prima desena un copac în stânga unei căsuțe, cealaltă îl desena în dreapta. Nu puteai găsi nici o altă deosebire între mâzgălelile lor. Erau micuțe, cu trei ani mai mici ca mine, și purtau mereu aceeași îmbrăcăminte: șorțulețe cu arici în piept, atât de scurte încît chiloțeii tetra li se vedeau la orice mișcare. Mie îmi era mai simpatică Ada, pentru că era curată și liniștită, celeilalte îi curgea mereu nasul și, dacă-i spuneai să-și scoată batista
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că atunci de ce-i mai invita!... că la anul n-o să-i mai serbeze ziua numelui!... și tot așa, cu mult dramatism, pînă cînd Rafaelito a coborîte Încet, cu zîmbetul pe buze, triumfător, cu mîinile murdare de pămînt și un șorțuleț ca al lui Tarzan pus pe deasupra costumului de sărbătoare. Dintr-un alt copac jos Pipo. Pipo era fratele și dușmanul de moarte al lui Rafaelito pînă În ziua cînd aveau invitați; În aceste Împrejurări, o ciudată fraternitate se năștea Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care călătoreau În locurile unde Încă se mai practică magia. Crossroad Travel Își făcea reclamă numai În publicațiile New Age și mai multe rețele de cablu difuzau reportaje cu Zelda În locații exotice, amestecîndu-se printre pigmei ce purtau doar un șorțuleț În jurul șalelor sau printre călugări În robe de culoarea șofranului. Wakefield nu participase niciodată la excursiile ei speciale, dar Zelda se ocupa de toate zborurile lui profesionale, care Îl duceau de regulă În locuri din cele mai obișnuite. Aceste servicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
surorile să creadă că mama lui Kevin nu avea grijă de igiena personală a fiului. Ei, vorbesc cu tine, uită-te la mine când Îți vorbesc. La ce te gândești? Grăbește-te, spuse Emma, fără să-și ridice privirea de pe șorțulețul pătat, că Întârzii. Dacă bunica Olimpia Îmi dă iar o pereche de botoși În formă de câine, Îți jur că-i arunc pe fereastră, spuse Valentina. Ascultă, nu știu ce ți-a dăruit bunica, dar oricum, te vei preface că-ți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
urla În fața copiilor. Emma țipă că ea nu urla. Ce tâmpenii, spuse Valentina și se duse să-și ia rucsacul. Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Vrei să știi ce fac? continua să strige Emma, dezlegând șorțulețul murdar al lui Kevin și aruncându-i-l În față lui Antonio. Fac totul, totul! Cine-ți face de mâncare? Cine face cumpărăturile? Cine spală vasele? Cine-ți face patul? Cine o duce pe fiică-ta la antrenamente? Cine Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]