529 matches
-
literelor din numele lui. Dacă față ghicește numele celui ce i-a trimis această scrisoare, este răsplătita peste ceva timp cu un ou de Paste. În Spania se obișnuiește că tinerii îndrăgostiți să schimbe cadouri simbolice, iar soții să ofere șotiilor buchete de trandafiri. În Marea Britanie sunt obișnuite cadourile sub formă de forme de ciocolată, felicitări și bineînțeles, buchete de flori. În Italia se obișnuia că de 14 februarie tinerii să se strângă în grădini frumos ornate pentru a asculta muzică
De Sfantul Valentin, florile sunt cel mai apreciat semn de iubire [Corola-blog/BlogPost/98872_a_100164]
-
mai prudentă și pe linia textului. Celălalt polițist - Bogdan Buzdugan, este șters și spune doar textul, neconvingător. Decorul are acuratețe (Cristina Ciobanu), costumele sunt mediocre, poate doar îmbrăcămintea lui Ștefan Ionescu a fost în consonanta cu personajul. Desigur, „neglije”-urile șotiilor au avut farmecul lor!... Per ansamblu, două aspecte: o comedie plăcută, care face publicul „să se râdă” și care, poate, se va juca de mai mult de trei-patru ori cum se joacă celelalte piese ale teatrului. Gabriel Pop (DE ȘTEPTAREA
Bigamul [Corola-blog/BlogPost/99901_a_101193]
-
relevă o artă a portretului de o mare sensibilitate cu indicibile nuanțe. Pe parcursul aceleiași scene, chipul este impresionat de stări diferite, de tranziențe și reflexii discrete, de brizări și ecleraje insolite, de tristeți pluviale sau de bucurii copilăresc regăsite în șotie, remarcabile în special cu acest fost actor de teatru și cîntăreț rock, Piotr Mamonov. Într-unul din ele, ai în fața ochilor pentru o clipă chipul de bătrîn nebun răvășit de teroare, implorativ al lui Ivan cel Groaznic ținîndu-și strîns în
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
doream, însă a fost acceptabil. Între culise mă pândea pompierul, care de câte ori intram de pe scenă mă întâmpina cu cuvintele: „Doamnă, asta-i rapzodia?” Și nu se liniști până nu se cântă și numărul de senzație.Însă îmi mai făcu o șotie, și îmi prinse trena rochiei între ușă, încuind ușa peste ea! Eu nici pe scenă, nici în culise! Și publicul aplauda furtunos, iar eu bat cu disperare în ușe, ca să-mi pot scoate trena și să mă mișc. În fine
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
MAI SPUN ACEST LUCRU! URMĂTOAREA DATĂ CÎND ÎMI ADUCI ACEST LUCRU ÎN DISCUȚIE (...), VĂ ASIGUR CĂ PLECAȚI!" (n.r.- majusculele aparțin autorului mesajului) Putem face foarte multe lucruri pentru această revista și pentru cititorii ei, dar nu putem fură din portofelul șotiilor ca să putem susține (să putem„credita"), astfel, nenumăratele și interminabilele gafe ale celui care, chipurile, o administrează. Și, mai cu seamă, nu putem tolera o astfel de atitudine sud-americană, de proprietar de plantație bananiera. ACADEMIA CAȚAVENCU a fost și este
Academia Cațavencu a murit: ”Nu mai are chef de glumă” by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/81337_a_82662]
-
în cea mai deplină cunoștință de cauză. Datele îi fuseseră furnizate chiar de către soțul ei, care, spre a le accentua culoarea, avea obiceiul să mai și fabuleze. Georgică se dovedește un original încă din copilărie, prin deprinderile mai neobișnuite, prin șotiile și boacănele care-l individualizează. Se vede că-l moștenise pe tată-său, dar mai ales pe mama Varvara, un adevărat izvor de proverbe și cântece folclorice, care, ca o leoaică, aleargă în apărarea fiului "nedreptățit", cel pus mereu pe
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
reflecții: „Iisus recita toate literele, de la alfa la omega, foate corect”. Apoi adăuga: „cei care nu îl cunosc pe alfa, cum să îl învețe ei pe beta?”. Apocrifele îl descriu uneori ca pe un copil rău și enervant, pus pe șotii sau arogant, răzbunându-se cu mare plăcere după ce a fost lovit de camarazii de joacă, pe punctul de a crea probleme familiei lui din cauza efectelor negative ale anumitor fapte ale sale. În atari situații, îi convine să profite de darurile
Întâmpinarea Domnului: Despre viaţa de copil a lui Iisus, copilul Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/70711_a_72036]
-
baie unei pisici implică forță, convingere maximă, perseverență; și,-n plus de asta, o pisică. Acest din urmă ingredient e, îndeobște, cel mai greu de procurat" (Carl Van Vechten). Și, în fine, un soi de galanterie: " Cînd mă țin de șotii cu pisica, cine știe dacă n-o amuz eu pe ea, mai mult decît altminteri" (Montaigne).
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
înmânat premiul a fost Corneliu Porumboiu. Dacă cineva m-ar fi întrebat ce aș vrea să devin când mă voi face mare aș fi spus Lucian Pintilie", a spus Corneliu Porumboiu. Aplaudat în picioare, Pintilie a fost la fel de pus pe șotii că în tot timpul festivalului. "Trebuie să spun ceva profund emoționant", a spus el după ce în sala s-a lăsat tăcerea. "Am crezut că premiul asta este o chestie postuma. E o zi foarte aproape fericită. Unul din motivele fericirii
"Sin retorno" de Miguel Cohan - Trofeul Transilvania 2011. Lista premiilor în cadrul Galei TIFF () [Corola-journal/Journalistic/69776_a_71101]
-
desprinsă din țâțâni, pentru derutarea profesorilor, cu butelia de aragaz trântită ca din greșeală, în repetate rânduri, peste ghetele profesorului de chimie și mai ales cu comedia jucată solidar de elevi pentru salvarea loazei clasei de la repetenție (amintind întrucâtva de șotiile liceenilor din clasa fratelui mezin al lui Jim, descrise în tonuri de un comic grotesc de G. Călinescu în Cartea nunții). Momente într-adevăr ilustrative pentru această vârstă, dispersate strategic în textul narațiunii. Alte episoade au un conținut mai grav
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
să vorbesc, de cele mai multe ori, singură. Nu, nu la felul în care poate crezi. Ci doar în ...gând. Mă lamentez, strig, mă cert, mă mângâi, plâng sau râd isteric, cu capul dat pe spate, ca o mică vrăjitoare pusă pe șotii. Dar nu sunt. Vrăjitoare. Sunt doar ...o femeie. Nu chiar ca oricare alta, pentru că dacă aș fi fost, nu aș fi scris toate astea, nu mi-aș fi pus în cinci rânduri scrise zece întrebări. Ar fi fost mai bine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
oferi ce ne era necesar. Dar nu i-a fost nici mamei ușor ca să poată face acești bani, acolo nu a așteptat-o nimeni cu brațele întinse, nu, mama a muncit. Îi duceam dorul, dar nu lipseau din viața noastă șotiile, distracțiile, eram și suntem nepoatele iubite ale bunicii, cu care se mândrea, știind că ea poate pleca la muncă pe câmp, iar noi vom avea grijă să paștem bobocii, să hrănim puișorii, găinele. De multe ori, ne luam cu joaca
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în ele cu pietre, eu am numerit în una și săraca gâscă a căzut jos, s-a sculat și a luat-o la goană, de aveai impresia că-i beată. A trecut vara, s-a terminat vacanța, s-au terminat șotiile, ne-am întors la grădiniță, dar nu prea am multe amintiri legate de gradiniță. Dar mi-am făcut o impresie, în sensul că amintirile frumoase se uită și ramân doar amintirile dureroase. Îmi amintesc un astfel de eveniment; la grădiniță
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
la lecții, din cauza că îmi este lene să fac un efort, pentru a mă concentra asupra temei. În pauză, stăm fericiți și vorbim despre toate noutățile ce se petrec, începând de la satul nostru, până la sfârșitul lumii. Uneori, ne uitam la șotiile pe care le fac unii colegi, iar la sfârșit, așteptăm multiubitul nostru sunet, care ne anunță că putem pleca acasă. Seara este cea mai plăcută parte a zilei, căci din ea fac parte câteva ore pline de căldură și iubire
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Parlament. Ce multă forță mai depun să joace acest teatru! Îmi este milă de ei, căci nu sunt apreciați de popor, sau poate unora le pare o normă, deja, să-i vadă oamenii, nu în calitate de politician, ci de clovn. Mici șotii Azi am încercat să văd cum va fi primită cartea mea și am văzut că, în ea, am abordat doar teme care scot în evidență lucruri durerose ale familiei mele, ale societății și nu aș dori ca să plictisesc cititorul cu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mănânce. Olguța a început să plângă și să-i ceară bomboana. Mariana a scuipat pe ea și i-a întins-o, fata a plecat plângând acasă, poate nu a procedat corect Mariana, dar eram copii și mai greșim, mai facem șotii copilărești, dar cred că și Olguței i-a fost o lecție bună pentru viață. Din acea zi, nu a mai ieșit niciodată în drum, dacă avea ceva bun. Ea a plecat în Italia peste câțiva ani și, într-o zi
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a face o nebunie. Bine că nu a mai aflat nimic, că sfânta vargă avea să fie gustată, ca de fiecare dată după ce făceam un lucru rău sau uitam de păsările care stăteu însetate, până ce venea ea de la câmp. Și șotiile ne-au urmat, până când am crescut. Surioarei mele îi place foarte mult să gătească, ceea ce nu aș putea zice despre mine. Într-o zi, bunica a plecat de acasă - asta pe când eu eram prin clasa a VIII-a și-mi
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
eram preocupați cu joaca. Și numai părinții, bunicii, știu prin ce au trecut ca să ne crească. Prin asta, au trecut și ei, și părinții lor. Prin asta, trecem toți, dar cel mai frumos e că-ți amintești de aceste mici șotii și vezi viața altfel, vezi acea viață lipsită de griji și de probleme. Viața în care, de cum deschideai ochii, începeai să faci ceva. Nu conteză că era vară sau iarnă, permanent găseam cu ce să ne ocupăm, ce să facem
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
sfîrșit, totul decurgea ca într-un film turnat special pentru a face lumea să rîdă. Din acest punct de vedere s-ar putea ca un rol determinant să-l fi avut nea Petrică Ciuraru, pus numai pe glume și pe șotii și care în timpul unui scurt popas a imitat pe fiecare în parte și la vorbe și la gesturi, încît se tăvăleau cu toții de rîs. Cînd ajunseră la Piatra Domniței însă, mai bine zis lîngă bulboana cu păstrăvi de la poalele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
înconjur al adăpostului la o distanță de cel mult o aruncătură de băț. Nu-i vorbă, lui Lupino îi plăcea să-și petreacă timpul cu ei. Urmași a trei lupoaice puternice, copiii erau atît de veseli și de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
furișă printre copaci cu grația unui lynx. Cunoștea locurile și cu ochii închiși, și asta nu putea decît să-i ușureze înaintarea. Era exact ceasul acela din noapte către dimineață, cînd liniștea domnește, atoatesuverană; era ca și cum un duh pus pe șotii încuiase undeva, pentru cîteva clipe, vocile pădurii. Nici ramurile nu se clătinau, nici vîntul nu susura; picior de animal nu călca, aripă de pasăre nu zbura; nimic nu părea să fi tulburat vreodată neclintirea ireală. Dacă nu i-ar fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Căzu pe gânduri. Ce vorbe mai erau și astea? Treizeci de ani de căsnicie nu sunt tocmai ușor de trecut cu vederea. Cam sinistră gluma nevesti sii. Și-apoi, nu prea îi stătea ei în fire să se țină de șotii. Își strânse halatul în jurul taliei și se strecură în dormitor. Îl cam durea un picior. Probabil că amorțise în poziția șezut, cum îl furase somnul, atâtea ore. Ajunse în cameră și aprinse veioza de la capătul patului. Ia stai nițel! Noi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cea care strălucește și radiază în fața ei e chiar ea. Era o schimbare radicală pe chipul ei mereu posomorât, trist, abătut. Se băgase în pat în seara precedentă pregătită să renunțe la tot și se trezise binedispusă, chiar pusă pe șotii, iar evenimentele care îi produseseră atâta suferință le vedea acum ca pe ceva extraordinar. În viața anostă, pe care o trăise până în acel moment, se întâmplase în sfârșit ceva interesant, deosebit, altceva decât rutina zilnică care îi măcinase, picătură cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu, căci era sunată cu număr ascuns. Cine și-ar ascunde identitatea dacă intențiile sunt bune? I se mai făcuseră tot felul de farse în acest mod și nu era dispusă să cadă iarăși în plasa unor copii puși pe șotii, dar ceva o îndemna să răspundă. Și apoi era o lipsă de respect să auzi telefonul, să poți răspunde și totuși să nu o faci. Așa credea ea. - Alo? La celălalt capăt al firului era liniște deplină. Karina încercă să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ieșise să ia aer. Au convenit să sune la București când se întoarce. N-a trecut jumătate de oră și telefonul sună. Toată familia era "în păr", în jurul lui Petre. Bună seara maestre, iertați deranjul... Bună tată, te ții de șotii. Vă îmbrățișez pe toți. Tată, mi-e dor de voi, de casă, de București... Frumos din partea ta, dar cu vizitele cam rar. Vin și eu când pot. Am un program al naibii de încărcat, multe concerte și între concerte zboruri și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]