430 matches
-
un timp nedefinit/ melancolic și inconștient că la un oculist/ ce exersează vederea pacienților/ pe firișoarele de praf din văzduh./ Nu mai am/ răbdarea de a nu spune nimic/ e înduioșător cum privesc pe geamul podului/ melcul ce trasează un șotron argintiu/ pe norii întunecați/ și mă gîndesc la vacanță la țară/ cînd trenul întîrzie și pulberea șchioapătă/ pe mutrele călătorilor// sînt același ins ce priveste garoafele galbene/ în odaia din care abia au plecat rudele/ ce participaseră la părăstas/ și
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
diversiune a scrisorii - altminteri, de-un comic mortal! - privind infestarea, otrăvirea și chiar asasinarea violentă a lui Ion Iliescu! Nu lipseau din acest catalog al supliciilor decât gâdilatul, scărpinatul pe burtă, praful de strănutat, pusul piedicii, bâza, leapșa pe furate, șotronul, baba-oarba, picătura chinezească, cizma spaniolă, sărutul francez și alte ordalii asortate. Mă mir doar că despre cele pe deplin meritate - tragerea în țeapă și smulsul limbii mincinoase - nu s-a suflat nici o vorbă. Probabil pentru că frânghia era prea aproape de casa
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
scăzute de după �89, despre o simplă modă sau chiar o fascinație a prozei resimțită din plin în cultura momentului, cred însă că e absolut normal ca scriitorii (buni) să facă literatură în toate formele ei. Cum am spus deja, Tălpi. Șotronul este doar prima parte a romanului lui Nichita Danilov. Nu suntem anunțați în nici un fel de va fi poate chiar o trilogie - asta nu e tocmai important -, însă e dificil de comentat până la capăt acest prim volum care nu este
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
cărtărescian (scena trecerii dintr-un cer într-altul prin fermoare uriașe trimite la imaginea finală din Ruletistul cu șirul de Dumnezei minori dispuși asemeni dinților unui fermoar universal care-l închid pe adevăratul Dumnezeu) sau chagallian (copilul Chagall agățat de șotronul zburător, precum și motivul cocoșului, al zoomorfismului). Dar iată câte un exemplu din fiecare: "Noimann avea impresia că la fiecare pas, trupul lui devenea tot mai gol, lepădând în urma sa un alt trup, aidoma cu primul. Mereu câte un alt Noimann
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
Milorad Pavić e un nume deja familiar cititorilor români, ca autor al și mai cunoscutului Dicționar khazar. însă Peisaj pictat în ceai e un experiment romanesc de cu totul altă factură, înrudit îndeaproape cu Rayuela lui Julio Cortázar - cheia �în șotron" a cărții scriitorului argentinian, devenită rebus la Pavić, face din acest text un �roman pentru iubitorii de cuvinte încrucișate", care-l pot citi pe verticală ori pe orizontală. Între cele două tipuri de lectură, disjuncția e clară, la fel cum
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
ea.” În poema cu înfiorări de doină: ,,Pe strada Robenilor”, la casa bunicilor, climatul este feeric: ,,Noaptea-i blândă și mă lasă/ S-o admir ca pe-o crăiasă,/ Ea mi-i mumă, ea mi-i tată,/ În ograda fermecată”. Șotron cu ecouri mitice pare a fi inscripția ,,În jurul stelelor”: ,, M-am jucat cu Luna,/ Ca să port cununa/ Și cu stelele -/ Să-mi mărească zilele.// Am cerut iertare/ Și la Carul Mare,/ Să pot să răzbesc/ Pe cât de mult iubesc” -, pentru ca
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
povestiri postmoderne (în a cărui textură clin d'oeil-urile spre clasicii ruși -mai cu seamă Gogol și Cehov - dar și spre un fantastic de tip Borges, fac toți banii), Nevasta lui Hans, autorul mărește miza prin romanele din ciclul Tălpi. Șotronul, Mașa și extraterestrul și, cel mai recent dintre ele, Locomotiva Noimann, sunt scrieri bizare, la limita iraționalului, în care metafizicul se topește în suprarealism, realitatea, obsesia și visul se amestecă fără încetare, contururile se întrepătrund, iar cotidianul explodează în imagini
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
întrebare gravă, una din acele blestemate chestiuni insolubile, nimeni nu-i răspunde. Când el tace, înfrânt, acceptându-și soarta, eternitatea devine extrem de locvace. Distribuția dramei este deci și ea importantă. Apar dialoguri cu copii, mici robinete de nevinovăție și înțelepciune (Șotron, Feofan. Pe țărmul mării), precum și înscenări cu personaje deja familiare la Nichita Danilov. Unul este bătrânul pictor de biserici Feofan, de ani 94 și care-și dă ultima suflare spre finalul volumului (Agonie). Un rol complementar îl joacă bătrâna măicuță
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
și Lavinia Similaru) și romanul Cartea lui Manuel, în traducerea Laviniei Similaru. Ni se semnalează astfel un proiect urmărit consecvent de editare a scriitorului argentinian, început cu volumele de povestiri Manuscris găsit într-un buzunar și Idolul Cicladelor și romanul Șotron, toate în traducerea Tudorei Șandru Mehedinți. Cele două volume de povestiri îndeamnă la revizitarea prozei scurte, mai ales că relativ recent a apărut și o carte de convorbiri cu Julio Cortázar, realizată de Omar Prego Gadea chiar înainte de stingerea scriitorului
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
în ce privește relația cu primul-ministru. "Băsescu a avut o discuție cu Crin Antonescu și Victor Ponta. S-a înțeles numai cu Victor Ponta și până acum a respectat termenii înțelegerii. E foarte precaut să nu mai calce peste linie, ca la șotron, și cât timp va fi precaut, va fi greu pentru noi să invocăm procedura suspendării", a spus liberalul.
Vosganian, ironic: Băsescu, un om cu sufletul chinuit by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/39021_a_40346]
-
va dura chiar și o eternitate. Din acel moment râul a rămas ca un ac înfipt în peisajul meu sigur, statornic al parcului, răsadnițelor, unde în rânduri sfioase intrau legumele, și al trotuarului din plăci de beton, pe care jucam șotron. Îl străpungea dintr-o parte în alta, jalona pe verticală o a treia dimensiune; făcea o gaură în el și lumea copiilor se dovedea doar o jucărie de cauciuc din care aerul ieșea cu șuierat. Părinții mei nu erau întocmai
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
îmi aprind o țigară. Râd în continuare. Ca un nebun. Mă uit la telefon. Lasă, o sun mai încolo. George Mihalcea Helanca roșie E martie și e încă frig. Am geaca de iarnă pe mine și mă incomodează când joc șotron. O dau jos. Oricum m-am încălzit. Piatra pe trei, sar într-un picior. Unu, doi, trei și pac, în două picioare. Șase. Două picioare din nou. Mă întorc și sar perfect. Pac! Pac! Pac! Iau piatra și acum să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ascuns! Ce-i azi? În câte avem azi? Ce importanță are? Poate că are! Sigur, e ziua ta. Astăzi ai ieșit din spital, șopti Irina. Pufnind în râs o luă la fugă și prinse a țopăi prin mijlocul pieței, jucând șotron. Nu de asta. Stai! Te rog, potolește-te! Cum stătea și se sprijinea de el, răsuflarea îi devenea tot mai precipitată, și-n lumina misterioasă cernită dintr-un geam din apropiere, ochii îi păreau speriați de ceva, sau dilatați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
atenție și nu-i răspunse, să nu piardă, să nu distrugă minunea aceea diafană și lucrul important și pur spre care se-ndrepta. Își înălță pieptul, să absoarbă cât mai mult aer. Lunecând pe vârfuri și pe tocuri, parcă jucând șotron, urmări adânciturile rotunde lăsate de copitele cerbului și ascultă distrată, cu o senzație tot mai vie de ușurare și de tristețe în același timp, șoaptele și hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
refuzat. Un pui de om, Gigel, a ajuns la Curtea Soarelui tocmai cănd acesta vroia să trimită Pămăntul în haosul Cosmic și-l convinge pe Soare să nu pedepsească Pămăntul și oamenii. Soarele se împrietenește cu Gigel care-l învață șotron pe el și planetele. Soarele iartă Pămăntul și oamenii iar Gigel invită planetele să viziteze Pămăntul. Soarele aprobă. Cam lungă povestea. întrebare: oare Gigel s-o fi născut într-o eprubetă? Nu! Aplauze, animație generală. Gigel are o mamă naturală
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să vă mint) că nu știu. Poate că fotografiază și azi, clic, clic, clic, lumile prin care trece, sărind de pe o treaptă pe alta, dintr-o cameră în alta, dintr-un pătrat în altul, ca într-un paradoxal joc de șotron temporal. Cu diferența că fotograful acesta nu vizualizează niciodată conturul pătrățelelor. El nu știe niciodată unde ajunge... Dar sare, fără să obosească. Iar atunci când revine în realitatea sa, intră (probabil) într-o debara obscură și atârnă la uscat fotografiile. Multe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ei poncife: Unde fugim de-acasă? Păi să vedem. Pe degete: "cu degetul mare, pămîntul și o parte din soare; cu degetul mijlociu, toate orașele pe care le știu; cu arătătorul, copacii, cerul, izvorul." Oamenii mari au iluzii, copiii au șotroane: "voi pictați cerul, noi pămîntul, de la aer mai la vale." Scamatorii, scamatorii, scamatorii... Delimitarea, atît de elegant făcută, nu ține, în realitate. Vacanță cu adevărat nu poți să faci decît pe cont propriu, fiindcă altfel, uite ce se-ntîmplă: "Părinții toată
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
nu-i frumos să vorbești cu gura plină, Grișa reușește să articuleze: — Protektor? — Protektor, îi confirmă Roman, după care îi ajută, îndatoritor, pe cei doi răniți să părăsească baraca. Mai ales pe Vaniușka: acesta sare într-un picior, ca la șotron, deși nu-și amintește să fi jucat vreodată jocul ăsta. Bistroul Aux Immigrants Heureux e situat într-o zonă periferică a Angers-ului și e frecventat mai ales de imigranți cu situație incertă. Cunoscuse și vremuri mai bune, pe vremea când
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
după o noapte cu lună plină. se întrevede însă, la orizont, un conducător de oștire dușmană care și-a exprimat clar dorința de a începe o campanie. te vei gândi la asta mâine sau poimâine, nu azi. timp ai berechet. șotron pășești din norul nimbus, cu piciorul drept pe bucata asta lungă de bleu din dragostea mea și apoi cu ambele glezne, șolduri, mastoide pe silabele mele elastice, moi, adăpostitoare. cu fruntea împingi în ghiozdanul meu din copilărie. cu părul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oricând de a fi așezată în muzeul guggenheim, alături de avioanele comprimate ale lui john chamberlain, o intitulezi „apucare“. cartea schimbării tale caut în calculator și găsesc opt fotografii ale tale, am numai opt imagini cu tine cu care joc un șotron vizual. le privesc, pe rând ești senin, te uiți încrezător în sus, poate că spui o rugăciune apoi ești încruntat, cu o expresie furioasă, mâna ta dreaptă este ridicată până peste umăr aici ești fără expresie, musculatura mimicii tale este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
după oină, care nu ne era deloc străină. Capra nouă, săritura cu elan și bătaie peste cel pedepsit să stea capră, însoțită de o strigătură: „capra nouă s-a-nvechit și e bună de sărit!”. Tapi, o variantă provincială a șotronului, care ne oferea un bun antrenament fizic pentru picioare și echilibrul corpului. Alte jocuri distractive îndrăgite de noi, astăzi pe cale de dispariție, le practicam în cadru organizat la stadionul „1 Mai” Vama, pe terenul de fotbal cu iarbă: trasul de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fetița era ultima care pleca, despărțindu-se de mine cu o mutriță tristă, a plâns), pe ascuns de privirile ironice, batjocoritoare ale camarazilor mei. Dar asta se Întâmpla rar și doar atunci când nu mai scăpam de implorările ei miorlăite. Jucam șotron (ha - ha, lunganul de mine!), săritura din cerc, prinde pisica, de-a ascunselea... Ne-am jucat În câteva rânduri și „de-a moartea”. Era un joc inventat de ea. Ultima oară l-am jucat În grădina mare și neîngrijită din spatele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și Gabi să numere furnicile. Gabi avea un ceas nou. — Îmi dai și mie puțin ceasul? Tata mi-a zis să nu-l dau la nimeni. — ți-e frică, nu-i așa? Gabi nu răspunse. Desenă cu vârful adidasului chenarul șotronului. Aruncă piatra și începu să sară, când pe un picior, când pe amândouă, în toate golurile încadrate în praf. Robert privea ceasul cum strălucește în lumină. Gabi se opri la căsuța șapte. Întotdeauna la șapte te odihnești, stai acolo pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe ambele picioare cu brațele pe șolduri și te odihnești, ca și cum urmează să te întorci la viață. Te apleci, iei piatra și începi să respiri regulat. Jocul e frumos, numai aplecarea e mai grea. Te poți dezechilibra ușor. Nu joci șotron cu mine? — Îmi place în balansoar. Gabi se uită împrejur. — E liniște azi. — Pe Miha au dus-o la mare. — Tavi și Ovi sunt pictați pe față și nu au voie afară. — Eu am fost pictat câteva zile, apoi mi-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Eu am fost pictat câteva zile, apoi mi-a trecut. — Eu nu am fost. O să moară? — Numai dacă te scarpini mori. Îmi dai și mie puțin ceasul? Trebuie să-l ascult pe tata. — Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură de praf și încălecă balansoarul. Furnicile făcură un șir lung și ocoleau acum și pe Robert, și roțile de cauciuc. Creștetul lui Gabi era mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]