1,477 matches
-
pierde parcă identitatea, parfumul, obiceiurile, culorile? Căldură mare. Sînt zăpăcită. Ca și Gavrilescu, îmi șterg fața cu o batistă. Veche. Brodată de mînă. Mă trezesc, ca și el, în fața intrării. Cineva îmi zîmbește mai mult decît politicos și, văzîndu-mă că șovăi, mă invită înăuntru. MAÎTRE PHOTOGRAPHE! În penumbra ciudată și răcoroasă, lîngă o ceașcă cu ceai și un pahar de apă rece îmi revin. Sînt la FotoCabinet, în centrul Bucureștiului, un loc de altădată, cu oameni de altădată, artiști cărora le
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
știind totuși că răgazul ce-i fusese acordat era scurt. Se naște aici o problemă: a făcut bine Monica Lovinescu " prima, de altfel, care s-a confruntat cu problema în cauză - publicând aceste Agende literare? Ea singură mărturisește că a "șovăit îndelung înainte de a îngădui și înlesni publicarea" lor. Ezitare pe deplin justificată și pe care o argumentează fără a ocoli probabilitatea "interdicției decurgând natural din discreția autorului extrem de avar cu destăinuirile de orice natură ar fi fost ele.ș...ț
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
pare că adevărul nici nu intră în proiectul exegetului echinoxist, acel adevăr care, oricît de relativ, de hărțuit de dubii pe planul speculației, socotim că s-ar cuveni să fie ținta inalienabilă a strădaniilor noastre critice. Căci d-sa nu șovăie a-l trece cu nonșalanță în lotul conjecturii: Pînă și adevărul, darmite frumosul, e o iluzie, spun atîția filosofi subtili". Așa să fie! în pofida bagajului informativ apreciabil și a condeiului literar cu care a fost transcris, istoricul Echinoxului iese în
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
cu prilejul datei de 1 ianuarie 1955, următoarea urare adresată unei somități politice, urare pe care infatigabilul domn Gheran are grijă a o copia "cu toată acuratețea" spre a ne-o aduce la cunoștință: "Tovarășei și Doamnei Ministru Constanța Crăciun - Șovăiam de Moș Ajun/ Să-i colind Doamnei Crăciun,/ La fereastra din pridvor./ De-Anul nou și-al tuturor/ M-am gîndit, cam îndrăznind,/ Că primește să-i colind./ Vechi țăran, cum îs de neam,/ Vin cu sorcova la geam./ Doamnă
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
vedere ale lui Alexandru Paleologu, care-i caracterizează poziția. Debarasănd credința de aparatul restrictiv și interdictiv, d-sa ăși ia avănt într-o direcție antipedantă, regăndește și reformulează o multitudine de teme pănă-n vecinătatea (aparentă) a "frivolității" pe care nu șovăie a și-o asuma. Departe de-a constitui o frănă, un balast, conservatorismul d-lui Paleologu se dovedește o infrastructură culturală și spirituală solidă pentru reevaluări dintre cele mai slobode , mai imprevizibile. E un fel de reăntoarcere a spiritului de
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
și începu să repete bâlbâind acel cuvânt «Embassy», «British Embassy». «War», îi răspunse bărbatul, apucând cu ambele mâini aerul, astfel încât să sugereze o carabină, apoi se așeză, închise ochii și scoase un sunet care imită împușcătura. «War», repetă. Profesorul porni șovăind spre toaletă și se trezi în ușa bucătăriei. I se făcu rău de la aerul închis.Atingerea delicată a gospodarului îl îndreptă spre baie. Profesorul închise ușa după el, iar când se întoarse, observă în cadă înotând un pește mare. Era
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
îi așteaptă să se-ntoarcă Surori neîntâlnite niciodată în albele pătrate ale zilei; Umbrele lor iubite-i împresoară Și când pășesc pe val au mii de fețe. Ce greu le e apoi să se desprindă Din brațele familiei nevăzute, Când șovăie pe drumul deșteptării! Poate de-aceea mie nu-mi mai vine Să-nchid vreodată ochii la culcare. 11 ianuarie 2007 Repovestire Pereții minții mele Se-acoperă cu fresce Și văd cu ochii-nchiși Cum scapără pe boltă, într-un vârtej
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
dincolo de pantă, se va transforma în totală tăcere, pentru că, în final, va fi una cu cel care este de nedescris” (Teologia mistică, P. G. III, col. 1033C). Pe măsură ce întoarcerea la Dumnezeu continuă, iar persoana urcă scara negațiilor, limbajul începe să șovăie și devine incapabil să conducă persoana spre uniunea cu Dumnezeu. Janet Williams vorbește despre tăcerea pe care o întâlnește cel care atinge în sfârșit punctul de colaps al limbajului: „se pare că ar fi la fel de neechipați pentru a aduce sufletul
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
Edit. Humanitas, București, 1999, p. 31. footnote>. Omul trebuia să îndeplinească porunca, pentru că ea cuprindea întreaga voință a lui Dumnezeu exprimată față de om și omul primise de la Dumnezeu atât de mari și numeroase binefaceri, încât nu trebuia nici o clipă să șovăiască. De împlinirea acestei porunci atârna apoi întreaga soartă viitoare a omului: împlinirea avea să-i aducă perfecțiunea îngerească de a nu mai putea păcătui și să-i păstreze pentru totdeauna bunurile cu care fusese hărăzit, iar neîmplinirea avea să-i
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
că este probabil singurul dintre prietenii săi care "vorbește atât limba artei cât și cea a sociologiei". Golopenția este fondatorul, la Fundațiile Regale, al Premiilor tinerilor scriitori, iar Comarnescu, după ce în ianuarie 1934, scrie că a reflectat mult, că a șovăit dacă să voteze sau nu pentru premierea cărții Nu a lui Eugen Ionescu, în final a votat, împotriva raționaliștilor Tudor Vianu și Șerban Cioculescu, pentru premiere, explicându-și și în scris, în Vremea, în articolul De ce am votat pentru Nu
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
Anca Pedvis Septembrie Era firesc să mori în septembrie - Luna melancoliilor autumnale, Când iarna-și ascute-n adâncuri, Lungi, ucigașe pumnale. Era firesc să mori în septembrie - Soarele-i mai scund și mai blând. Amiaza șovăie și se clatină, Dar nu se sfărâmă căzând. Era firesc să te culci în septembrie, Sub pajiștea de-un verde adânc, Sub cerul jupuit de albastru. Era firesc ca Moartea trecând Să-și prindă în grabă, de-oblânc, Sufletul tău
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
De a mă învia. De m-ar face nu carne și nimic, De m-ar face cutremurare și revelație. * Acum toate lucrările pământului m-au spulberat. Aud numai pe jumătate, Văd numai pe jumătate, Pâinea zilnică e cu mucegai, Merg șovăind către nimeni Și hârâie prin gâtlejul meu respirația Celui din urmă timp. Stau cu mine însumi de vorbă despre părăsire Și creștere. Vino cu mine, tu care nu ai venit, La malul marin unde lacrima se zbate. Ai fost numai
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
Uniune. Eram programat de dimineață, unul câte unul, să venim și să luăm banii de premiu. Ceaușescu interzisese orice festivitate. Și premiile, în acel an, se dăduseră, după lungi dispute și așteptări, într-o penibilă clandestinitate. Acum, leșinat de durere, șovăiam dacă să plec sau nu acasă. îmi era prea dor de Rioara ca să renunț. Am lăsat de-o parte revista și mă căinam pentru neatenția de la lift. Atunci am văzut-o. Stătea în ușa vagonului ținând în brațe un pachet
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
puteau stăpîni surpriza. Spontan, printr-o tresărire instinctivă de politețe socială, am încercat să ne aducem aminte de cînd nu ne mai văzuzem. , Da, sînt 12 ani, ca să vezi, o viață de om. Și am îmbătrînit amîndoi, se vede, nu?" Șovăiam unul în fața altuia, eu neștiind prea bine dacă trebuia să-i întind mîna, iar ea neștiind prea bine dacă trebuia să mai stea în loc sau să se îndrepte spre copilul ei, o fetiță ce își făcea de lucru cu florile
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
durere, tu, arzi, În furtuni mă sorbi și mă scalzi, Ce mai porți,unde pleci,ce mai ești? Păcatele cenușii le cern în povești Și zbor în eternul din ochii tăi dragi, În templul de foc, veșnic mă-nalți, Dar șovăi și pic, mă ridici când eu cad, Tu singură ai dreptul să știi că sunt slab, Și te strig să mă ierți în veacul ce pică, Aș vrea să mă mângâi cu mâna ta mică, Surâsul tău blând să-mi
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
nu mă întreba cît plătesc/ prezența lor efemeră" (Stampă). Dacă ar fi să găsim o corespondență plastică acestei poezii cu contururi vagi, cețoase, cu forme plutitoare, ea ar fi neîndoielnic acuarela. Culorile se diluează, se varsă una într-alta, liniile șovăie, se frîng, se mixează, imaginile devin curgătoare în delicatețea lor melodioasă. Contează mai puțin preciziunile, "amănuntele" ce pot provoca reacția dureroasă a memoriei decît atmosfera unui peisaj blînd, evanescent: "Cum coboară ceața, pe munți/ cum mi-i stinge// dincolo de pădurea
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
Gheorghe Grigurcu Vasile Gogea e, indiscutabil, una din cele mai frumoase conștiințe civice pe care le avem la ora de față. Intelectual rasat, n-a șovăit a-i îndemna la revoltă anticomunistă pe muncitorii brașoveni, faptă pentru care s-a văzut schingiuit de băieții cu ochi albaștri, și, în confruntarea cu atît de confuza și dezamăgitoarea stare de lucruri postdecembristă, a rămas pe poziția unei intransigențe
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
vecini, precum Bulgaria, care sunt în mod forțat apropiați Rusiei. "România are relații comerciale cu Rusia de 5 miliarde de euro", iar dacă acestea se opresc economia României nu se prăbușește, a punctat Ponta. Premierul a criticat voalat Uniunea Europeană pentru că șovăie în fața Rusiei, mai ales după tragedia din Ucraina. Victor Ponta dezavueză și atacurile președintelui Traian Băsescu la partenerii europeni, pe care șeful statului i-a acuzat de impasibilitate în cazul conflictului din Ucraina. Întrebat dacă este de părere că Traian
Ponta: Suntem mai aproape de SUA decât de liderii Europei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/28126_a_29451]
-
crispat și taciturn. Pe Aderca îl întîlneam în același an al studenției mele bucureștene, 1954: era un domn vîrstnic, decent, cu părul cărunt tuns scurt, învesmîntat într-un veston maron reiat (pe atunci o haină "de lux"!), a cărui privire șovăia, abia simțit, între melancolie și difidentă. Citindu-i, recent, paginile de jurnal, mi-am dat seama că era atras erotic, în acel timp, de Maria Banus, care-l trata cu o dezamăgitoare condescendenta... realist-socialistă.
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
e de-a dreptul neverosimila astăzi. Totuși, nimic nu e neverosimil în politețea caldă a principesei, în grija pe care o are sistematic față de cei din jur, în felul ei de a-și face simțită prezența princiara și de a șovăi totodată, cu o modestie enormă, să se folosească de platformă ei socială. Ori de cîte ori le telefonează familiilor răniților din spitale, se află în impasul recomandării, pe care il rezolva prezentîndu-se simplu: Domnită Ileana, uneori spre stupoarea sau chiar
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
românele de prim rang ale lui Gabriel García Márquez. Brutal de directă, spre deosebire de alte texte ale scriitorului, elaborat simbolice, cu numeroase planuri de semnificație, cartea are ceva într-atît de frisonant în simplitatea și fluenta ei narativa, încît eu una nu șovăi să o consider drept o capodoperă, demnă de a sta alături de Toamnă patriarhului sau de Veacul de singurătate. E o meditație pe tema morții, cum explicit anunță titlul, dar tocmai o aparentă precaritate filozofica a tratării, o anumita șocantă ne-
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
demite, ci transcende în spațiul misterios al poeziei. În viziunea lui Dodds, pentru antici individul conta mai puțin ca entitate decît ca instrument al "inspirației", al suflului dăruit de muze. În cadrul poeticii moderne, C. Abălută se supune ritualului ei specific. Șovăind asupra "conținutului" personal, se plasează sub semnul condițiilor acute ale poeziei care se răsfrîng în ființă să existențiala, si anume distanțarea, riscul, reificarea, hazardul: "pe scurtătură acestei zile/ pe străzile ce duc în altă parte/ sînt oare același om care
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
că într-o carte despre timp, cum e această, numele lui Heidegger nu e rostit niciodată, desi bîntuie fiecare pagină, ca o fantomă ce se respectă, autorul acestei postfețe, care e totodată coordonatorul colecției în care a apărut volumul, nu șovăie a explica această "elocventa omisiune" făcînd trimiteri explicite la "marxismul" lui Jankélévitch. Nu contest argumentația lui Cornel Mihai Ionescu, pentru că ea e expusă sumar, fără răgazul unor explicitări detaliate, dar nu pot să nu mă întreb: oare orice reflecție despre
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
Le priveam pe toate că pe niște fapturi imperfecte, infirme, lipsite de voință și de personalitate, acceptînd tot și multumindu-se cu nimicul sufletesc pe care li-l aruncăm a firimituri". Sub aparențele euforice ale boemei, existentă scriitorului ce nu șovăie a se socoti o "victima pasivă", străbate o durere ce i se pare incurabilă: "în loc de inimă aveam o rană. Iar rănile, daca nu se vindecă, se amorțesc cu tot soiul de balsamuri. Pentru mine stupefiant era însăși viața mea dezordonată
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
frunzișul acestui plop, să tremuri/ Sub cerul fără-astîmpăr” (Nici urmă...). Menționînd „ciudate bîntuiri de omături”, „o răscruce de flăcări și rumoare”, „fantastice asfințiri”, autorul consemnează recursul său la un imaginar livrat nemijlocit de simțuri, precum o eliberare pe care nu șovăie însă a o jertfi, intrînd în blînda captivitate a ritmului și rimelor. Vădit, Ion Horea luptă cu golul. Gol al cărui corelativ este, în economia creației, indicibilul. Un mijloc al defensivei îl formează fără doar și poate cultura formulei poetice
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]