522 matches
-
înaintea vremurilor tulburi pe care le trăim noi. În prefață să la volumul oblăduit de istoricul francez Maurice Olender, Jean-Pierre Vernant povestește că, pe cînd lucra în anii tinereții sale ca secretar de redacție la "Journal de Psychologie" aplică fără șovăiala o regulă fundamentală stabilită de "părinții revistei", faimoșii profesori Dumas, Janet, Meyerson: anume aceea de a nu acceptă nici un articol cu referiri la originea limbajului. În plină epoca de scientizare a disciplinelor limbii (lingvistică, gramatică istorică, filologia, lingvistică comparată), investigații
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
chiar pe 4, 5, 6, 10 martie 1954 călăuzite ca de un orologiu planetar al existenței și biologiei, ceea ce le îngăduise să fie de față la Marele Ceremonial, ca toate celelalte viețuitoare, în cap cu oamenii. În fine, după lunga șovăială, lăsînd să se audă doar hîțîitul frînghiilor clopotului, ritmice, prevenitoare, Clopotul numărul unu al catedralei de la 1230 scoase deodată un Bang colosal. Poate că la fel răsunase și Bangul universal, cînd cu facerea lumii, răspîndindu-și de atunci și pînă astăzi
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
patinele cu rotile. Se impozează scaunele din cârciumi, dar nu și cele de acasă, necum taburetele. Înțelept, legiuitorul a lăsat ceva și urmașului sau, care-l va completa fericit. Recentul sistem de impozitare pe proprietate îndeamnă, așadar, la trecerea fără șovăiala la un venit lunar de măcar trei sute de dolari, din care circa o sută ar putea, eventual, rămâne la discreția bunului cetățean. Lacomii revendicatori de imobile, nepoți ai unor exploatatori pe care cu sârg regimul comunist i-a băgat sub
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
senatorul Dumitrașcu era mai tînăr, a rulat și în România un film care se numea În genunchi mă întorc la tine. * În cele din urmă, premierul Isărescu s-a hotărît să-și anunțe candidatura la președinție. Evident că după atîtea șovăieli, Isărescu a declarat că se așteaptă să cîștige voturile nehotărîților.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
literare. Preferă - e clar - tabăra lui Barbu și a celor de la Luceafărul". Interesantă e și atitudinea lui Victor Felea față de A.E. Baconski. Văzînd în fostul redactor-șef al Stelei un model (id est un antidot al "timidității" și al "șovăielii" proprii), admirîndu-i siguranța de sine tonică, inclusiv cea transpusă în factura scrisului, dispus a-l aprecia apologetic, nu evită a lua distanțe față de acesta, cînd constată, în bronzul efigiei lui, fisuri decepționante: "Vizita lui Anatol la Tribuna. Cozerie pe diverse
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
cel mai adesea vizibilă cînd îi vine ideea unui nou roman sau a unei noi piese de teatru. Atunci vedem un Sebastian încă tînăr, încă plin de speranțe, a cărui încredere în talentul lui depășește cu mult orice neliniște sau șovăială. La un moment dat în Jurnal, severul Sebastian se lasă furat de visătoria compensatorie a lui "ce-ar fi fost dacă..." . Ce-ar fi fost dacă ar fi plecat la timp din România, dacă ar fi devenit scriitor într-o
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
dar eficace. Mary McCarthy e un exemplu relevant: căsătorită cu doi dintre cei mai proeminenți membri ai grupării, amanta altora, dar și singuratecă totodată, uneori chiar la propriu, întreaga ei viață pare a fi fost trăită într-o atmosferă de șovăială între puritanism și libertinism, înțelese nu doar ca norme exterioare, ci și ca imbolduri interioare. Scriam și altădată, în cronici la alte cărți, că spiritului american nu i se potrivește ușor comunitarismul, mentalitatea de grup, că-i vine mult mai
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
curgea prin sânge. Nu știu cum m-am putut încumeta s-o trimit, fiindcă după ce am recitit- o m-am speriat de propria ranchiună, de oribila mea ingratitudine, și totuși ura aceasta care-mi clocotea în piept a fost mai puternică decât șovăiala, și până la urmă am pus scrisoarea la cutie. În primele ceasuri care au urmat am crezut că lumea va sări în aer. Îmi părea de neconceput ca ticăloșia mea să nu aibă o consecință imediată, să nu cad la pământ
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
să nu ridici tonul! - veni prompt replica lui Florin, pe un ton jos și apăsat, apoi tăcu, fixând cu privirile podeaua. Vadim îl privi lung, aruncă o privire spre ușa ce rămăsese întredeschisă a garajului și, după o clipă de șovăială, continuă pe o voce scăzută - Nu știu cum le-am părut eu celorlalți - poate că, prea naiv și din topor, însă niciodată nu m-am amestecat și mai ales, nu am permis nimănui să mă implice în vreun fel, direct sau indirect
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
la modul eroic, Bălcescu a devenit referință națională. Nu a fost literar, ci mai degrabă subiect de literatură, cu destin exemplar, construit pe modelul sacrificiului individual. Atunci cînd un tînăr strălucit și fascinant, cum a fost Bălcescu, se sacrifică fără șovăială sub ochii celorlalți, el se transformă aproape obligatoriu în punct de plecare al unui mit. "Mitul Bălcescu" a luat naștere de îndată ce autorul s-a sfîrșit departe de țară, la vîrsta cristică de 33 de ani. Iar literatura provocată de insolita
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
evidență a literaturii autentice că ea se nutrește și din ambiguitate. Dacă scrii obiectiv despre un netrebnic, constați că urâtul nu epuizează întreg mecanismul psihic pus sub lupă. Printr-un proces de reflectare se scot la iveală și clipele de șovăială ale unei bestii, stările de slăbiciune și de rătăcire. Pe fragmente, reacțiile seamănă cu purtări omenești comune, dau senzația unei umanizări. Descoperi leziuni lăuntrice și autoreconstituiri cu o logică aparte, care solicită înțelegerea, poate chiar și o doză de solidaritate
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
eșecul stilistic devine patent. Limbajul originar, unitar și frust, se împănează treptat cu neologisme deplasate, pe care Slavici le utilizează fără acutul simț al limbii de pînă atunci. O dată cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea, tematica bucureșteană a prozei, șovăielile de limbaj și căderea în poligrafie îl îndepărtează definitiv pe Slavici de universul pe care el însuși îl crease. Ieșit din lumea ideală a Ardealului, din teritoriul său mitic, prozatorul depune armele. E de altfel curios cum testul valorii unei
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
a fiecărei nuvele. Slavici urmărește atent în acest cadru mișcările psihologice infinitesimale, micile deplasări ale psihicului care comandă desfășurarea acțiunii; textul lui nu face altceva decît să întristeze atent echilibrul mereu instabil, mereu fragil al eroilor. Moara cu noroc consemnează șovăielile continui ale cîrciumarului Ghiță, care nu se poate hotărî nici pînă în ultima scenă ce atitudine să ia față de Lică, cum să o scoată pe Ana din triunghiul infernal. Pădureanca măsoară reticențele Siminei și ale lui Iorgovan, care se iubesc
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
creștinismul să rămână o simplă sectă în cadrul iudaismului, ca multe altele, și să-și poată afirma calea proprie și apoi să devină una din marile religii ale lumii. Recunoașterea rolului primordial al Apostolului Neamurilor în construirea noii religii, după unele șovăieli contestatoare (adversarii îl caracterizau ironic „trup plăpând și cuvânt nul”, iar criticismul iluminist vorbea de un „Paul de Tarse” devenit un „Paul de la Farce”) este acum unanimă. În veacul al XVIII-lea, eruditul german H.S. Reimarus îl considera drept „inventatorul
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
izvoare,/ De molcome ce sunt, în toată voia." Aparență de palindrom, chiar dacă nu e de-adevărat. De altfel, o armonie bizară, greu de explicat, salvează această întîlnire de versuri banale ("tristeți căzute ca o floare") și, dimpotrivă, prea încărcate. Dincolo de șovăielile construcției, e o melodie, care prinde. Iată o Iubire veche, deplînsă într-o limbă aproape străină: "Mâna tremură privighetori./ Umărul se pleacă'n hodiern,/ Să sărute trupul de ninsori,/ Să atingă stropii de falern." Dacă ne apucăm să traducem - hodiern
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
strada Grigore Ghica, o lămuri funcționarul și, întorcându-i spatele, dispăru împingându-se într-o masivă ușă de stejar dăltuit. Coborâră îndată scările, mirate că nu le oprește și nu le întreba nimeni nimic bătrâna mai în urmă, pășind cu șovăială pe luciul de gheață al mozaicului, temându-se să nu cadă. Cerboaica se opri în stradă s-o aștepte. Chiar ai de gând să mergi la secerat? o-ntrebă când veni. M-am gândit as-noapte că nu-i rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
va aduce din zona centrului înapoi câte unul, câte doi, viii și cei morți, plini de speranța întoarcerii sub același stejar, alunecând gând sădit cândva în rădăcinile cusute în cerc, în triunghi -. Să mai asculte vocea cu timbrul ei fără șovăiala, patosului ce nu i-a trădat. Toți vor aștepta o altă nuntă, aceleași porți se vor deschide, rămâneți încă afară durerile de cap nu mai au înțeles, de-atâta joc și zăbavă în soare, mă dor și gleznele de la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
treilea. Pe al treilea. Pe cel lipsă. Aș fi putut-o salva. Aș fi putut. E incredibil cât de îngrozitor de clar vezi lucrurile, câte odată, când ai 12, 14, 18 ani. Eu le vedeam. Fără pâcla nuanțelor de la 30, fără șovăielile bolnăvicioase de la 35. Și, totuși, ei nu i-am spus niciodată, nu i-am întins mâna, nu am fost fiulmameimele. Am lăsat o, frumoasă, dăruită, iubită, o, da, iubită atât de mult! să se descompună, cu fiecare nou succes abandonat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei clatină, după părerea unor critici, edificiul arhitectonic al piesei. Eroina lui Euripide e dominată de o pasiune puternică, mistuitoare, care o împinge la hotărâri extreme, de aici poate impresia de sălbăticie a personajului, ce are totodată și momente de șovăială și regret. Ea se modifcă - și aici e noutatea - sub ochii spectatorului, iar Oreste are nehotărâri profund omenești. Revolta, mânia se îmbină cu delicatețea simțirii, cu generozitatea și problemele de conștiință. La personajele lui Euripide, fatalitatea e în ființa lor
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mamei sale nu atât din dorința de a răzbuna moartea tatălui, cât din gelozie, eroul prăbușindu-se tragic sub povara eredității maladive. Giraudoux face din Oreste un adolescent superb, plin de vise, predestinat să se bucure de dragoste, de viață. Șovăiala lui nu se naște din teamă, ci din dorința de a-și trăi tinerețea, iar frumusețea lui rezidă în aspirația spre absolut. Pentru Sartre, Oreste devine erou al libertății, actul alegerii făcându-l din deplină conștiință a puterii sale. Eroul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
nici un avînt în aceste versuri ale unei anevoioase desprinderi, ale unei penitențe a lepădării de lume: "Auzi-l greu din aur lăuntric cum se urcă/ Sunetul sufletului sleit" (III, în Cupa). O lume apăsată de veșnice neputințe, de zăgazuri de șovăială: "Boltisem vremea'n jurul molaticei copile.../ Mi-au luat-o 'n afunzișuri când au trecut în drum/ Pe sub arcada celei mai joase dintre zile/ Corăbiile toamnei cu punțile de fum." (IV, în Cupa). O suferință ascunsă, delicată, într-o viață
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
să nu-l înlocuiești prea repede pe unul pe care măcar îl cunoști, cu altul, necunoscut, care poate să-ți facă cine știe ce figuri. Mai stăm, mai vedem... Să recunoaștem că dacă am luat ceva de la turci, am luat și această șovăială, gustul întârzierii, căreia, cu un fel de reparație subconștientă, i-am spus mai târziu înțelepciune. Dar tot gîndindu-se la Brîncoveanu și așteptînd semnalul Porții, care nu mai venea, Dimitrie își dă seama că jocul politic, nu numai al țării sale
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
de conținut. Ca ansamblu însă, romanul este foarte stufos și, de aceea, destul de dificil de citit și aproape imposibil de interpretat unitar. Cu siguranță, un astfel de roman (altminteri foarte bine scris, la nivelul frazei autoarea nu are nimic din șovăielile stilistice inerente unui debutant) poate face deliciul lingviștilor și naratologilor, pe marginea lui se pot organiza seminarii și se pot scrie studii savante, dar îmi este greu să îmi imaginez că el ar putea stârni interesul unui cititor de romane
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
Dumitru Lupu (compozitorul), Iepure (Mihai), Capră (Michi), Vulpe (Cornel) și Buhă (Bianca, studenta noastră). Pe o scenografă cu care am colaborat În două teatre o cheamă Porumbel; dar e și un actor, la Comedie, Huluba! Lumea lactatelor Îi include, fără șovăieli, pe Nicu Brânzea (cu care-am lucrat la Brăila, În 1980, și acum e la Hollywood), Costel Cașcaval (actorul din filmul lui Pintilie), colegii mei din Iași, Smîntînică & Sfaițer, ori fostul meu student, Smîntînă. Am mai avut la BÎrlad, un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese doar o pată mare și roșie pe un pat diform. Muri fără să poată articula nici cel mai mic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]