504 matches
-
speranțele sale la radicala eliberare: În juru-mi, în mine sălășluiește pacea. Grijile oamenilor, ce nu obosesc niciodată, dorm. Ele îmi dau libertate și răgaz. Mulțumescu-ți, ție, o, Noapte, tu, Eliberatoarea mea! Ca un văl alb de ceață Luna înconjură hotarele șovăitoare ale depărtatelor coline... Ochiul meu se înalță spre eterna boltă a cerului, Cătând spre tine, o, strălucitoare stea a nopții! Și toate din veșnicia ta coboară asupră-mi: Uitarea dorințelor și a speranțelor toate. Simțirea mi se pierde în contemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
durere în coloană fu reacția la poziția corectă a corpului. Descheie sutienul, cu ambele mâini, de la catarama din față, eliberând sânii din cupele în care fuseseră închiși. Îl lăsă și pe acesta să cadă peste mormanul de obiecte inutile. Mâinile șovăitoare prinseră și ultimul obiect vestimentar care îi mai acoperea trupul firav, scoțându-l timid. Obrajii se înroșiră brusc văzându-și goliciunea în oglindă. Inima îi zvâcnea, urechile îi țiuiau. „- Ți-e rușine de tine? Sau ți-e teamă că ceea ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cerneală stângace cum sângele/ case-ntregi pleacă-n Vest ziduri oarbe/ căutând pe-ntuneric necunoscutul șoselelor/ speranțele cum pete prea vechi pentru-a mai putea fi luate-n seamă/ în localul din colț perorează mici demagogi cu creier de lână/ șovăitor se scoală poetul de la masă/ sătul de poezie ca de-o mâncare grasă" (p. 31). Singur în Amarul Târg poetul trăiește aproape exclusiv în lumea literaturii. Versurile tinerilor poeți de azi îl întorc în timp la anii propriilor sale efervescențe
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
excavate uneori dintr-o cvasiuitare. Astfel apar amintite primele noastre istorii literare, totodată și istorii ale limbii: Aron Densusianu, 1885, I. Nădejde, 1886, Al. Philippide, 1888, în care conceptul de istorie literară cunoaște "o evoluție interesantă, nu lipsită de surprize". Șovăitor, difuz, avînd în genere ca obiect viața culturală în întregul ei, acesta beneficiază și de scînteierea cîte unei intuiții premonitoare: "O precizare a lui Aron Densusianu este cu desăvîrșire izolată în acest context: ŤDacă am zis că istoria literaturii române
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
nervii pe mama, lăsând-o, de cele mai multe ori, desfigurată...”. Chiar dacă subiectul susține că nu a fost victima directă a acestor agresiuni, urmele lăsate În psihicul și așa destul de fragil al copilei de atunci se pot observa și acum În atitudinea șovăitoare a adultei din prezent, manifestată prin lipsa Încrederii În sine și, implicit, a asumării unor perspective de viață mai Înalte. Copilăria ei furată se cere trăită și acum, Însă responsabilitățile vieții cotidiene fac ca acest lucru să fie o utopie
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
destule la vremea ei? Parcă n-am ști noi cine mi-a fost... SISOE (cu emfază): Și-ți poruncesc ție, ridică-te și uită-te și vezi! ILINCA: Ia tăceți! Am auzit glasul sfinției sale... (Baba Fira se ridică, iese cam șovăitor din odaia lui Sisoe.) BABA LUȚA: Da' ce, soro, nu cumva ai început a zări câte-oleacă? BABA FIRA: Ba da, măiculiță... minunea minunilor! Bogdaproste! Iaca, te văd pe tine... (se întoarce spre ușă) și pe sfinția lui, Maica Precistă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ceilalți... Un întuneric greu se lăsase peste firea răvășită de vânt... Vălătuci de zloată măturau pustiul dintre ape... Coloana deținuților semăna cu o turmă zbuciumată răsărită din mocirla drumului... Se târa pur și simplu... Pasul lui Brad Filip devenea din ce în ce mai șovăitor... Costăchel a băgat de seamă și s-a apropiat de el. Sprijină-te de mine, Filip. Ajungem îndată... Nu mai pot, Costăchele. Simt că inima nu mă mai ajută. Nu am aer - a răspuns Filip, respirând din ce în ce mai greu... Înainte, Filip
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din casă, se afundă în grădină cât mai departe, se ghemuiește într-un colț, sub un gard, și începe să plângă. Parcă aș fi un câine vagabond, își spune. Dinspre casă, două siluete albe se îndreaptă spre ea cu pași șovăitori. Se ridică și le întoarce spatele. Îi simte cum se apropie. Stau o vreme la câțiva pași, așteaptă să le vorbească. După o vreme aude vocea poruncitoare a tatălui ei: Treci fată în casă", îl simte cum se enervează, aude
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mască i-a smuls un efort pasional. L-am ascultat des menținând în formă glasul de bariton cu timbrul întunecat, strălucire oțelită, forță și volum mare, o greutate specifică a declamației și a frazei lirice. Niciodată indiferent, niciodată plat, niciodată șovăitor. Era Boris, avea viziunea acelei nebunii vinovate. Era Posa, îi reușea demnitatea unui spirit independent. Era Rigoletto, se schilodea pentru a apăra o unică speranță. Era Telramund, intra în noaptea wagneriană a intrigilor malefice. Era Scarpia, compunea bigotismul dar insinua
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
ei? Ai fost ieri? Nu... spune el mîhnit. — Colin obișnuia să... Începe să zică mama lui. Cine-i jucătorul tău preferat? Întreb eu așteptîndu-mă la un Neil McCann sau la un Colin Cameron. — Tom Stronach, presupun, spune el, apoi zîmbește șovăitor, dar nu-i chiar așa de bun cum era Înainte. — Vecinul meu! Trebuie să-l pun pe Tom să ne rezolve cu niște bilete speciale pentru Tynecastle. Ți-ar plăcea? — Da, ar fi marfă. — Vorbește cum trebuie Euan, zice mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mai apropie niciodată de noi, spuse Hunter. —Adevărat? Vorbești serios? am spus, gîtuită de emoție. Oricât de mult voiam să-l Îmbrățișez pe soțul meu, Încă nu puteam să mă relaxez după toate câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu-și Încălca promisiunile. În cele din urmă, am spus doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
caldă. Suprafața perfect emailată era plăcută la atingere, și și-a lipit trupul tremurînd de ea. Poate că a și dormit. Da, sînt sută la sută sigur, a dormit și s-a trezit cu forțele refăcute. Și atunci, timidă și șovăitoare, probabil că s-a strecurat afară din bîrlog și a pășit În Încăpere. O lampă fluorescentă ce zumzăia ușor și atîrna de două fire răsucite din tavan arunca o lumină albăstruie pîlpîitoare asupra spațiului ei locativ. Spațiului ei locativ ? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
puțini și cam ocoleau cele trei tarabe ale bîlciului; dacă se hotărau totuși să cheltuiască vreo cîțiva bani, preferau să-și Încerce norocul la acest joc sau la „goana după comori“. Arthur Rowe mergea de-a lungul grilajului cu pașii șovăitori ai unui intrus, sau ai unui surghiunit care s-a Întors după mulți ani acasă și nu e fi sigur de primirea ce-l așteaptă. Era un bărbat Înalt și deșirat, ușor adus din spate, cu un păr negru Înspicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai poate avea acum cozonacul acela? Fratele și sora erau niște oameni Încîntători și - fără Îndoială - cinstiți, dar iată că se agățau de o contradicție de-a lui. — În locul dumneavoastră nu mi-aș face griji, zise fata. Rowe Îi privea șovăitor. Se gîndea că e cu neputință să trăiești fără a avea Încredere În semenii tăi: e ca și cum te-ai Închide În propriul tău eu, carcera cea mai Îngrozitoare. De peste un an era Închis Într-o astfel de carceră, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
după mine. — Pe Jupiter! exclamă tînărul Hilfe (pînă și exclamațiile lui erau din epoca victoriană). Văd că iei lucrurile În serios. Acum, fiindcă sîntem aliați, sper că nu ne-ascunzi ceva. — Am omis să vă spun un lucru, spuse Rowe șovăitor. — Așa? făcu Hilfe, apropiindu-se repede și așteptînd nerăbdător răspunsul, cu mîna sprijinită din nou pe umărul surorii lui. Un lucru care-l poate scoate din cauză pe reverendul Topling?... Cred că În cozonacul acela se ascunde ceva. — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
socoti prieteni. Se Îndreptă spre ușă, Însă chelnerița Îl opri: — N-ați achitat cafeaua... — Scuză-mă, te rog, am uitat. Fata luă banii, cu satisfacția omului care-și vede Întemeiate bănuielile, și-i urmări din ochi, prin vitrina goală, pașii șovăitori pornind spre High Street. La orele nouă fix, Rowe formă din nou numărul domnului Rennit, de la un telefon public de lîngă stația Stockwell, dar nici de data asta nu auzi decît țîrÎitul din Încăperea pustie. La nouă și un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tehnicii „pointiliste“ a fotografiei de ziar. Digby avea atîtea lucruri de Învățat despre trecut, Încît nu-și putea pierde timpul citind despre criminali și, oricum, crimele „domestice“ nu-l interesau. Auzind scîrțîitul unei scînduri, se Întoarse: În pragul ușii, stătea șovăitor, Johns. — Bună seara, Johns, Îl Întîmpină Digby. — Ce faci aci? — Citesc ziarele. — Bine, dar ai auzit ce-a spus doctorul... — Știu, dar aici nu-i o Închisoare - decît pentru bietul Stone. E o foarte agreabilă casă de sănătate iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de la cel care prefăcuse apa În vin; orice altceva erau Înșelăciuni de magicieni cu firele lor nevăzute, Minunea era un dat al creștinilor, și chiar printre creștini, doar pentru aceia cu o credință tare ca piatra, așa cum fusese a Lui. Șovăitor pe moment, temându‑se de nălucire, căci ce altceva putea fi decât o nălucire a simțurilor, o magie de saltimbanc egiptean, se frecă la ochi, apoi Își aruncă privirea În locul unde mai Înainte se aflase (și unde ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
durerea de cap Îi mai trecuse, nu mai era sfâșietoare, a Întins mâna spre receptor de la primul țârâit. — Alo, i-a strigat apăsat, provocator, necunoscutului de la capă tul firului. A urmat o clipă de tăcere. — Margaret? Vocea lui Din părea șovăitoare, aproape speriată. — Da, salut Din, Margaret la telefon. M-ai sunat tu acum câteva clipe? — Nu, a zis el după o clipă de șovăială. Ești bine? — Da, sigur, i-a răspuns ea În vreme ce se Încălța. Era Încre dințată că el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a zâmbit. — Sunt convinsă că tabloul trebuie să fie ceva grozav, a zis ea. Eu, oricum, Îți mulțumesc. Cred că nu ți-a fost ușor. Z a tăcut o clipă și a aruncat o privire absentă spre tavan. A zâmbit șovăitor. — E-așa de caraghios! Îmi promit Întruna să nu-i cer ajutorul, să-mi văd de ale mele, să fac ce-mi place. Dar acum, pentru că am făcut-o, parcă nu mă simt chiar așa de rău. Mă simt, cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui micșorați, vitregiți de gene, începeau să se filtreze culorile ticluite ale unor vise mai vechi. Trecând cu degetele peste blana sură a pisicii, el înainta pas cu pas, șovăielnic, spre marginea prăpăstioasă a tăcerii sale impuse, la început aprobă șovăitor vorbele Sidoniei, îl privi cu luare aminte pe Ovidiu, nu-i plăcea, afișa un aer superior, nesuferit: tipul de figură ștearsă pe care o uiți imediat. Dar ce importanță avea dacă prin intermediul lui putea ajunge la scopul propus? Încet, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Blestemaților! Sleit de puteri, se lăsă În genunchi și Își rezemă fruntea palidă de lemnul răcoros al ușii. Rămase acolo, dus pe gânduri, până când o voce bărbătească, binevoitoare, Îl invită să se ridice. Se supuse fără rezistență și se Îndreptă șovăitor spre ușă. Stați, dom' profesor, unde plecați? Vă Încasez imediat. Nu-i nevoie, Șușu, și luni e o zi fără penalizări. Ascunse factura În buzunar. Îi zâmbi și trase ușa după el În timp ce oficianta se trezi Întrebând: Care or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
proteja. Punea stăpânire pe ea precum marea În flux pe țărmuri joase și sărace. Omul din fața ei era purtătorul unui mesaj. Ghidul acesta Îi eliberă ființa. Cu toate acestea, senzația pe care o Încerca nu era cea așteptată. Se trezi șovăitoare ca după o Îndelungată convalescență, obligată la mari eforturi pentru a-și păstra verticalitatea după care tânjise, fericită dar și dezamăgită de această Întâlnire. O simplificare până la limita dispariției: din lume nu mai rămânea decât mâna bărbatului pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e prea des pus lîngă burghez". Mistrie a sărit de doi coți: "Da, tovarășe Carp, burghezul este hîd. Și cînd doarme, tot cum să ne strîngă de gît visează. N-am să mă las rătăcit artisticește de indicațiile unor intelectuali șovăitori, prea puțin acizi față de putredul occident. De cei ai căror opinii (Mistrie rata orice acord) duc la diversiuni. Așa a arătat, just, tovarășul Paul Georgescu la Congresul Scriitorilor din '56. Dumneata vrei să evadezi de pe platforma realismului socialist". "Găozul ista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
muța mamii, băiatul a simțit cum toate clopotele suflețelului său bat simultan aducându-i cele mai dragi cântece ale celor mai fericite segmente din copilăria sa de până atunci, s-a topit de iubire și rușine și s-a Îndreptat șovăitor către draga sa bunică acaparându-i toate luminile sufletului ei atât de greu Încercat. Au curs lacrimi, s-au schimbat informații, s-au adresat rugăminți și s-au primit asigurări. Apoi Ochenoaia, cu nesiguranța și cu frica unui răspuns negativ
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]