322 matches
-
de euro. Lua bani de la Vântu, din pușcărie, în fiecare lună. România e malformată de ăsta. E turnător la servicii străine. Lua la negru, lună de lună, 5000 de euro bani de la Vântu.O să îi fac public numele. Doamna Kovesi șterpelește puterea, ajutată de acest Scaraoțchi al presei. E un simbol de neatins care se dă Albă ca Zăpada. Să explice CTP cum lua bani de la Vântu”. O colecție de vibrații ale aerului de toamnă, marca S. Ghiță. La câte dovezi
S.O. Vântu – jignit grav de S. Ghiță by https://republica.ro/s-o-vantu-jignit-grav-de-s-ghita [Corola-blog/BlogPost/337694_a_339023]
-
mirosea plăcut și o privea în ochi când îi vorbea. Poate chiar o plăcea, deși nu era prea bine îmbrăcată. Își încrucișă picioarele pe sub scaun, încercând să-și ascundă papucii de gumă cu care era încălțată și pe care-i șterpelise de la bătrână. Bărbatul ridică o mână cu unghii curate și o mângîie pe față: - Ai fugi cu mine în capitală? Vasilica nu stătu prea mult pe gânduri. I se oferea o șansă și n-avea să o rateze, pentru nimic
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_rascu_1469098734.html [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
pitici, zâne, vrăjitori. Mai norocoși erau aceia care aveau frați și surori școlari, așa cum am fost eu. Odată, soră-mea, după ce a intrat în vacanță, a aruncat cărțile într-un colț, în favoarea păpușilor de cârpă. Prilej pentru mine să-i șterpelesc minunățiile de cărți cu poze colorate și să mă holbez la mulțimile de litere și cifre înșirate pe sub sau printre poze. Eram uimit și în același timp intrigat de înșiruirea respectivelor semne, pentru mine învăluite în mister. Mi se părea
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441902298.html [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
fel. El mai prost i-o ducea toată Gigei, na , femeie, banii,uite-i... Se opri câteva clipe din gândurile lui. Bombele nu mai cădeau, nici avioanele nu se mai auzeau, o luaseră spre Ploiești sau se descărcaseră și-o șterpeliseră la casele lor. Tremura și-i curgea întruna nădușala de pe el, i se făcuse frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 by http://confluente.ro/Valiza_cu_bani_ion_ionescu_bucovu_1392273899.html [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
fel. El mai prost i-o ducea toată Gigei, na , femeie, banii,uite-i... Se opri câteva clipe din gândurile lui. Bombele nu mai cădeau, nici avioanele nu se mai auzeau, o luaseră spre Ploiești sau se descărcaseră și-o șterpeliseră la casele lor. Tremura și-i curgea întruna nădușala de pe el, i se făcuse frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Valiza_cu_bani_ion_ionescu_bucovu_1354640989.html [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
cale. Iar bine înțeles că, de această dată nu vom mai beneficia de sprijinul direct și de sfaturile de specialitate ale instructorilor străini veniți cu duiumul ca să se asigure că vor scăpa de olteanul cel zgârcit din cauza căruia nu puteau șterpeli chiar nimic din Țărișoara noastră. Ehei și ce mare petrece a fost după aceea! Cum în doi timpi și trei mișcări ale iluzioniștilor străini au dispărut absolut toate întreprinderile și implicit, economia noastră națională de parcă nici nu ar fi existat
A TRECUT ŞI ZIUA ROMÂNIEI... (SCRISOARE ADRESATĂ UNUI PRIETEN DE LA ANTIPOZI) de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/constantin_stefan_selaru_1417528372.html [Corola-blog/BlogPost/371894_a_373223]
-
era foarte bine organizată iar fiecare membru avea sarcina ca să aducă ceva de mâncare așa că, în mod obligatoriu, când treceam prin locul unde se afla cel mai apropiat cuibar strecuram mâna chiar și pe sub vreo găină gata de ouat și șterpeleam patru ori cinci ouă, dacă îmi ieșea în cale vreo puicuță și o nimeream o apucam repede de gât ca să nu cotcodăcească ori să chirăie și să dea alarma, din grădină îmi umpleam buzunarele cu roșii și castraveți iar astfel
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/constantin_stefan_selaru_1418364087.html [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
atrag atenția doi frați, ce până la 30 de ani n-au pus două paie cruce, care-și împart cu o dragoste de bulangiu de penitenciar, jumătăți de țigară cumpărate din banii sorei care muncește câte două schimburi sau din cei șterpeliți de mama lor de la un soț mai mult decât binevoitor. Spun bancuri atât de cretine, încât nu râde nici mă-sa gâdilată la el. Se aruncă ocheade, fiecare vrând s-o aibă pe nevasta celuilalt, dacă se poate fără investiții
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1421216131.html [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
nou mâna pe bani că era groasă. Într-un moment de neatenție intră Halviță. Negru până la confuzie, luciu de Gladys, cămașă cu fireturi, pălărie mare tip cow boy, medalion reprezentând o cioară purtătoare de noroc. Trage cu coada ochiului după șterpelit. Se ascunde sub masă. CUCU: Când o veni nevastă-mea și i-oi povesti, nici n-o să mă creadă. (Halviță pune mâna pe casetă și o golește). Caseta... unde e caseta? (Halviță o plasează la vedere). Aa-h, uite-o. Se
COANA MARE SE MĂRITĂ, 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Coana_mare_se_marita_3.html [Corola-blog/BlogPost/355577_a_356906]
-
din capul locului, fără târguială, cu un viguros și bărbătesc bocanc în fund, și-au făcut nestingheriți de cap prin munții și pădurile Patriei, la mijloc de codru des, trăgând de fiare ori la țintă cu armament de război (inclusiv șterpelit de prin unitățile noastre!), așteptând semnalul Jobbik pentru a sări la bătaia minuțios organizată de mercenari profesioniști, dorindu-se sângeroiși și glorioși „eliberatori” ai Ținutului Secuiesc „autonom”, care, în capetele lor mancurtizate, reprezintă o mustoasă halcă a atât de mult
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 by http://confluente.ro/Editorial_de_mariana_cristesc_al_florin_tene_1376976710.html [Corola-blog/BlogPost/365002_a_366331]
-
tot timpul pe mine și mă umplea din cap până-n picioare de bale și de noroi, dacă vremea era urâtă. Tot așa, dacă ieșeam să-i dau mâncare, sărea pe mine și nici nu-mi dădeam seama când mi-o șterpelea din mână. Tot timpul era nesătul, ar fi fost în stare să mănânce până crăpa, dacă i s-ar fi dat. Cotarla se-nvățase să mănânce până și din trocul porcilor, era un scandal nemaipomenit în curte când le dădeam
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1475240699.html [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
vorbind, fotografiile nu erau nici macar bune. Erau acceptabile. Dar, când am deschis fișierele, am rămas cu gura căscată: bărbatul care ma privea din ele era cel care-mi dorisem de multă vreme să devin. Quasi-necunoscuta care-mi luase mințile îmi șterpelise, la plecare, și identitatea. Îmi lașase una de schimb, măi coapta și mai trainica decât cea veche, dar încă atât de nouă încât aproape că mă rușinam de fiecare data cand priveam fotografiile acelea. Am zburat o vreme după ea
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
sau drăcușorul), a ajuns în preajma lui Leonardo în 1490. După numai un an, Leonardo a făcut o listă cu toate “potlogăriile” acestuia, numindu-l “hoț, mincinos, încăpățânat și avid de bani”, după ce fusese prins de cel puțin cinci ori că șterpelise bani și alte obiecte de valoare, pentru a cheltui o avere pe haine. Cu toate acestea, Leonardo l-a tratat cu îngăduință, acesta rămânând în slujba artistului aproape 30 de ani. Salai a realizat un număr de tablouri sub nume
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
am plecat noi s-a aruncat În fântână și a murit. În jur de o oră a durat. Știu că tata a mai dat niște lucruri și jandarmilor... - Cum adică? - În timp ce Împachetam, jandarmii căutau să mai pună unele lucruri..., mai șterpeleau și ei câte ceva... Am mai și dat... În orice caz, ne-au luat pe toți trei și ne-au dus la școala din localitate, unde am stat patru-cinci zile. Sigur, trăiam din ce aveam asupra noastră. Ce luase fiecare. - Câți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eu știința de-acuma, da' nici prost nu eram. Să vedeți! Până să-mi facă un copil, mierea lui Dumnezeu. După aia, observ eu la ea tot felul de tendințe: să-mi numere banii din buzunar, ba chiar să-mi șterpelească așa, două-trei sute, cinci sute, o mie... Mi-ai luat tu... Eu?!? Ascultă, fă, te smintesc dacă te mai prind. Am convenit ca leafa ta să faci ce vrei cu ea (era vânzătoare la "Dermata", acum e la un chioșc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încarnarea răului și este perfect conștientă de acest lucru. Capacitatea sa de a schimba stiluri și identități nu face decât să-i sporească aura de fascinație. La șapte ani după comiterea unui îndrăzneț furt de bijuterii, când a reușit să „șterpelească“ un diamant prețios, Laura Ash se întoarce în Franța la adăpostul unei noi identități. Un fost paparazzi, care a devenit artist fotograf, o imortalizează pentru un săptămânal de scandal. Curiozitatea și gestul său pun viața femeii frumoase în mare pericol
Agenda2003-10-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280778_a_282107]
-
banalități. Pur și simplu vând cravate celor care vor să cumpere...” Vânzătorul de cravate din Victoria, iunie, 1983 Pagerul mi-a transmis un mesaj tulburător: ceea ce părea imposibil de furat tocmai fusese furat. Nu era pentru prima oară când fusese șterpelit manuscrisul Martin Chuzzlewit. Cu doi ani în urmă fusese scos din vitrină de către un paznic care nu voia altceva decât să citească romanul în formă intactă și pură. Plin de remușcări și neputând să descifreze scrisul lui Dickens din primele
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
intrasem În magazin? Sandina rîde. Își deschide haina de vînt și Îl invită pe Wakefield să se uite. Pe deasupra unui buzunar interior se ițește capătul unei cutii de tăieței de sepie, negri ca cerneala. — E parte din jocul nostru. Întotdeauna șterpelesc cîte ceva. Și oricum, mă gîndeam că o să-ți placă locul. Conducînd În susul și În josul colinelor cu podgorii, Wakefield Își imaginează liniile de forță pe deasupra peisajului, legînd oamenii de cosmos acolo unde continentul Întîlnește oceanul. În astfel de locuri, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să o sperie pe Helen și s-o facă să abandoneze investigația. Dat fiind că era vorba de o modestă anchetă de fraudă, în care un angajator îi ceruse lui Helen să instaleze camere ascunse pentru a vedea dacă angajații șterpeleau cartușe de imprimantă, asta părea oarecum improbabil. Dar cine eram eu să le stric cheful? Și asta aș fi făcut: le place așa de mult să facă din țânțar armăsar încât chestia asta chiar li s-a părut incitantă. Tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu le-au ras mama și Helen. Ia tot ce vrei. Ca în transă, Maggie scotea ruj după ruj din trusă. Aveam vreo șaisprezece. Ce tare sunt! — Unele nici n-au fost desfăcute, a spus. Cum de nu le-au șterpelit mama și Helen? Pentru că ele le au. Chiar înainte de... știi... toată povestea, le trimisesem un pachet cu noile produse de vară. Le au deja pe majoritatea. La două zile după sosirea mea, mama și Helen se așezaseră pe pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ne giugiulim imediat, dar gestul tău o să spună tot ce e de zis, adică, Stai numai să ajungem acasă... —Hmmm? Jacqui tocmai mă întrebase ceva. —O cremă bună de protecție solară, repetă ea. Factor de protecție cel puțin douăzeci. Îmi șterpelești și mie una? Sigur, da, ce vrei tu. Apoi am încercat să mă refugiez iar în fantezia mea. O să vorbim politicos cu toată lumea de acolo, dar tu o să faci un gest neînsemnat și intim, de care o să știu doar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe podea, în poală. Trebuia să le ducem pe toate personal pentru că, dacă le încredințam curierilor, exista un risc foarte real să nu ajungă la timp. Iar dacă le trimiteam în ziua dinainte, exista un risc foarte real să fie șterpelite.) Dar nu ne plângeam: măcar nu mai fusesem obligate să luăm autobuzul ca anul trecut. Ascultați la mine, să inspiri fumul emis de un milion de mașini nu era prea plăcut; una dintre ferestre trebuia să stea deschisă pentru că cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu vechime reușeau să se mai descurce; când răsfoiai paginile, n-ar fi mirat pe nimeni să cadă oase din ele. Nu întâlneai nici un calculator prin zonă. Titlurile se fereau de tine, le găseai de mână la fișier, dacă nu șterpelise cineva fișierul cu totul. Sertarele mici de lemn, numerotate cu litere de la A la Z, fuseseră până la urmă prinse de perete cu tije groase de fier; mecanismele culisau atât cât să nu zici că nu merg. De regulă, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
exact - de întrebat, nici nu putea fi vorba. Se deplasau mereu împreună, un fel de cei trei mușchetari, plus încă doi. Iubeau loviturile de efect, găinăriile imposibile, la care nu te gândeai. Mie îmi spărseseră garajul și pivnița; din ultima, șterpeliseră un borcan cu castraveți. Probabil că le plăcea saramura, mai încercaseră și-anul următor. Odată, mă trezisem cu ei și-n casă, nu sunt foarte sigur, coborâseră pe burlan și dispăruseră în noapte până să-i văd. Lipseau doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
kilometri, pe gardurile sătenilor). Pe „autostrada soarelui“ nimereai peste zeci de căruțe, încărcate cu panourile anti-orbire: 50 000 de lei kilogramul de-aluminiu. Asta se întâmpla-n sate. La oraș, se-adunau oamenii cu pretenții. Începeau de jos, cu mărunțișuri: șterpeleau ziare de pe tarabă, strângeau agrafe din birouri, colecționau hârtia de xerox. Apoi treceau la lucruri civilizate: vorbeau acasă pe telefonul firmei, fugeau în vacanțe cu mașina de serviciu, puneau cheltuieli fictive pe listele companiei. Băieții de cartier nu stăteau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]