308,881 matches
-
puneau întrebări nepotrivite în legătură cu veniturile unui parlamentar... Extraordinar, ce pensionari indiscreți și recalcitranți! Cam așa s-a întâmplat aseară cu prietenul Haralampy când a dat într-o dambla de incompetență psiho-mentală în fața televizorului, încât era gata-gata să râmân fără el. Știam că are asemenea crize de personalitate, fiindcă o mai pățise o dată când la televizor au apărut asemenea situații delicate și când brusc și-a dat seama de becisnicia capacităților noastre mentale. De aceea, pentru el, pentru prietenia noastră, simt că
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
asemenea situații delicate și când brusc și-a dat seama de becisnicia capacităților noastre mentale. De aceea, pentru el, pentru prietenia noastră, simt că trebuie să-l sfătuiesc grijuliu: -Dragul mieu, oare n-ar fi mai bine să te sinucizi? Știu că nu o va face, fiindcă se pregătește să devină Parlamentar, sau cel puțin ministru, că doar are și el laptop și se pricepe bine la integra(me)re... Pe când, pe ecranul televizorului, înnegrit dintr-odată, apare scris cu litere
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
2005, O fată de milioane, peliculă desemnată de Academia Americană de Film ca fiind "a anului". O să vi-l analizez pe larg, dar înainte vreau să elaborez pe tema Clint Eastwood, poate vor fi câteva detalii pe care nu le știți. Californianul născut în 1930 nu părea să aibă nimic în comun cu lumea filmului. Cu care a avut primul contact pe când lucra ca băiat bun la toate într-o benzinărie - i s-a propus să vină la o probă. Așa
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
tradiții de-a lungul a patruzeci și cinci de ani, practicată la sînge în perioada proletcultistă, este o explicație și o justificare parțială, poate mai puțin întemeiată decît aceea că românul nu s-a născut romancier, fiindcă de cînd se știe el este poet. Oricum, românul ca romancier e în urma cehului, ungurului, și nu se compară cu polonezul care, alături de rus, se trage dintr-o mare cultură și literatură nu doar printre țările foste comuniste. Chiar și fără a lua în
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
unor scriitori care să dea literaturii române mult rîvnita aură de universalitate. Autorul român ajuns în librăriile din Occident e un fel de Mutu care rupe tăcerea după ce a fost dat în fapt că se droghează și despre care se știe că e tobă de Dostoievski. Oricum, el este cam același de niște zeci de ani, ajuns un veritabil patriarh și stăpîn al filierei, amintind la infinit să se înscrie pe orbita succesului. El e totodată marginalizatul privilegiat din regimul trecut
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
o literatură străină). A fost un timp când la Librăria Kretzulescu Domnul ambasador al brazilianului Erico Verissimo s-a vândut direct din camionul care aducea tirajul de la tipografie, deoarece, prin indiscreții ale mele, ale redactorului de carte, ale tipografilor, se știa că era vorba de o carte ,incendiară". Și, într-adevăr, din indiscreții de alt nivel eu însămi aveam să aflu că, la acel nivel (superior, adică în anturajul lui N.C.), cartea se citea cu delicii, într-ascuns, firește, de către cei
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
rost. La adăpostul acestei scuze nici unul dintre primarii Bucureștiului n-a căutat marea soluție, nici unul dintre ei n-a încercat să descopere măcar soluții parțiale, pe cartiere. Fiindcă un cartier din București e cît un oraș măricel din țară. Se știe care sînt cartierele din București unde ploile torențiale provoacă mici diluvii în timpul verii. Toate aceste inundații au fost contemplate de primarii Capitalei ca făcînd parte din soarta orașului. Dacă vreunul dintre edilii șefi ai Bucureștiului ar fi cunoscut istoria acestui
Bucureștiul trădat de primarii săi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11265_a_12590]
-
din București unde ploile torențiale provoacă mici diluvii în timpul verii. Toate aceste inundații au fost contemplate de primarii Capitalei ca făcînd parte din soarta orașului. Dacă vreunul dintre edilii șefi ai Bucureștiului ar fi cunoscut istoria acestui oraș, ar fi știut că pînă la regularizarea cursului Dîmboviței, acest rîușor se revarsă, amărînd periodic viața băștinașilor. Cînd primarul Demetrescu a adîncit albia Dîmboviței și a scos din sălbăticie lacurile de pe margine, au fost voci care au protestat, fiindcă se pierdea poezia Bucureștiului
Bucureștiul trădat de primarii săi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11265_a_12590]
-
începi să faci ceva cu tine, orice, numai să începi ceva, atunci praful se va alege pînă și de singurul lucru ce ți-a mai rămas: viața. Și atunci ceva îți spune că trebuie să te ridici, nici tu nu știi cum, dar trebuie să te ridici, trebuie să-ți iei pierderea, să te înfășori în ea, să te aduni din bucăți și să faci ceva cu viața asta în care nu mai crezi, căreia nu-i mai găsești nici un sens
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
din bucăți și să faci ceva cu viața asta în care nu mai crezi, căreia nu-i mai găsești nici un sens și din care ești la un pas să te retragi. Cititorul care se regăsește în aceste nuanțe ale deznădejdii știe că, în asemenea cazuri, omul, lipsit fiind de antidotul obișnuit al uitării prin surogate sibaritice, este silit să se apere cu singura armă ce i-a mai rămas la îndemînă: apostazia. Consecința fundamentală a unei asemenea apostazii este că orice
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
Simona Vasilache Multă vreme n-am înțeles, în povești, de ce apa moartă nu omoară și apa vie nu învie. Adică din ce pricină Făt-Frumos își vine-n simțiri doar stropit, pe rînd, cu amîndouă licorile. Nici acum nu știu, de-adevăratelea, răspunsul, dar e, în tot cazul, la mijloc un fel de-a recompune, din cioburi, o imagine, trecînd-o, ca pe-o fotografie, în atelierele de demult, prin ,ape". Mi-am amintit de-ntrebarea asta și de bătrîneștile ,filozofii
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
ce le-o face Petru Creția, atît de contradictorii. De ce chiar apele cu-atîtea estuare se liniștesc deodată, într-un cofraj unde se schimbă, din clipă-n clipă, tablou după tablou. Și liniștite fiind, nu încetează să atragă. De ce, dacă e știut că nici o reflectare nu-i cu nimic mai mult decît originalul, căutăm în chipul nostru din oglindă dorita dezlegare a cine știe căror de demult mistere. Poate din cauză că acolo ne vedem și ochii, și orice oglindire e, de fapt, o
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
schimbă, din clipă-n clipă, tablou după tablou. Și liniștite fiind, nu încetează să atragă. De ce, dacă e știut că nici o reflectare nu-i cu nimic mai mult decît originalul, căutăm în chipul nostru din oglindă dorita dezlegare a cine știe căror de demult mistere. Poate din cauză că acolo ne vedem și ochii, și orice oglindire e, de fapt, o întîlnire de oglinzi. Părelnică portiță de ieșire, închisă imediat, prin simetrie, cu alte argumente: , Din unele, foarte limpezi oglinzi emană un subtil
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
poate, vreodată, lua oglinzii este acela de martor al unei existențe cum o fi: , Această lucie și supărătoare suprafață care ne impune, mai mult decît dorim, propria noastră opacă și obositoare prezență." Așadar, o constrîngere. Suprema servitute, pe care-o știu prea bine doamnele purtătoare de suliman, a nelipsitei etichete. Doar că Petru Creția nu ajunge la asemenea concluzie tratînd oglinda de accesoriu frivol. Nici pe departe. Și poți să vezi, într-o carte frumoasă ca o poemă (în oglindă) ce
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
-nvieri care nu sînt, nici una, de-adevărat, cum nu erau, niciodată, în povești. Acolo unde eroul are un pieptene și maștera are o oglindă, instrumente fasonînd, amîndouă, o imagine disputată, egal, de rău și de bine. Și-așa se face, știe oricine se ferește de instantanee, că-n apele zvîcnind în credincioasele, dar intrigantele oglinzi, cete de duhuri șotioase ,fac ca lumina lor să aibă ceva din spaima de întuneric."... Petru Creția, Oglinzile, Humanitas, 2005, 136 pag.
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
respectiv iubirea de aproapele prin zicerea Andreei Marin, nu spre surpriza, ci spre năucirea telespectatorilor: - ,Doamnelor și domnilor, Mihaela Rădulescu!" La intrarea în platou a Mihaelei, mulți telespectatori puteau să dea de vreun atac cerebral, mai ales cei care mai știau câte ceva despre rivalitatea adâncă dintre cele două prezentatoare de emisiuni, dar ne ajunsese un moment senzațional... Însă îmbrățișarea lor afectuoasă a mai consfințit o dată, dacă mai era nevoie, că există un sentimentalism moldovenesc specific și sincer care, când îl apucă
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
lista micilor extravaganțe care-i stau bine fiecărui nobil la o adică. Dar să revin la ancheta noastră. întrebarea care li se adresa poeților era stereotipă: ,Pentru ce și pentru cine scriu?" și răspunsul, firește, invariabil același: ,Scriu pentru că nu știu să fac altceva". Scrisul e o muncă fără scop; scopul e vulgar". ,Scriu exclusiv pentru mine și în mine", , Cînd scriu îmi anulez orice dependență exterioară". Numai în scris îmi aparțin total". Se pare că toți poeții au un fel
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
trăiesc. Nu suport să cînt în cor. Corul este cea mai cumplită molimă care se poate abate asupra unei literaturi, e mai rău decît mana pentru vie. Am mereu în urechi fraza nesuferită care mi se spunea din copilărie - o știți și dumneavoastră - ,toți avem nevoie de modele! E important cum te orientezi în alegerea modelului!" Vă mărturisesc sincer n-am simțit niciodată nevoia unui model, cum n-am simțit nevoia unui frate, m-a ferit Dumnezeu, iar modelul nu ți
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
scopul ultim al picturii. Iar Tintoretto, care era fiul unui fabricant de vopsele, i-a răspuns acestuia destul de simplu: , se găsesc, gata pregătite, la Rialto". Citez acest schimb de replici, doar în aparență ironic și despre care nici măcar nu se știe dacă s-a petrecut cu adevărat sau dacă e doar o legendă, pentru că tocmai am terminat de citit o carte despre relația dintre om și simbol. Aș fi putut să încep altfel, păstrînd neschimbată ideea, cu un citat desprins din
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
comune și universal răspîndite, pînă la altele, mai puțin comune, redate toate în falsă vecinătate, în spațiul aceleiași piețe. Privirea le descoperă firesc în tablou, ca pe un inventar a tot ce poate să însemne bucurie copilărească. Cel care privește știe totul și, dacă nu, descoperă totul fără prea mari eforturi. Ce poate fi mai cunoscut și mai firesc decît jocul? Firesc, desigur, poate chiar înscris în datele noastre biologice, cunoscut însă... Tabloul, arată Gabriel Liiceanu, nu e un răspuns, ci
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
și mîndria națională și internaționalistă a artiștilor/ aplecați sub vremi" (Pisica ideologică ș1ț). La rîndul său, geografia e pusă în malaxorul notațiilor sarcastice, redusă la absurd. ,M-am plimbat într-o vară prin Suedia.(...)/ Era un cer violet, încît nu știai dacă e ziuă sau dacă e noapte,/ iar pe pămîntul Suediei tocmai se declanșase/ războiul dintre autorități și lupoaica Ylva.(...)/ Și lupoaica a fost judecată și condamnată în contumacie./ Atunci cineva a spus:/ ŤPe ăștia să nu-i crezi/ nici
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
iar codrii de aramă/ își plimbau nestingheriți clorofila prin toate cotloanele,/ mai ceva decît își plimbă animalul, bestia gînditoare/ povara sanguină prin lăuntrul trupului" (Iepurele suedez). Nimic mai mult decît un joc de concepte pe epiderma robustă a organicității care știe de glumă... Incontestabil, Ioan Flora e un precursor al poeziei optzeciste mai cu seamă a celeia în variantă bucureșteană, nu doar prin extrovertirea pe care o adoptă ca pe-o marcă distinctivă, ci și prin propensiunea sa către persiflare, către
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
de aur, Mîna albă, Vara rece), Axa lumii, atinge perioada din jurul anului 1000. Ne aflăm în zorii Evului Mediu, cînd civilizația europeană este divizată între Roma și Constantinopol, iar actualul teritoriu al României este o imensă gaură neagră. Nimeni nu știe ce se petrece pe aceste locuri. După retragrea aureliană din Dacia, referirile la acest teritoriu lipsesc din istoriografia internațională. Nu exisată nici un fel de relatări despre posibile bătălii purtate pe teritoriul fostei provincii romane sau urme ale existenței conducătorilor unor
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
La libellule de ses huit ans (Libelula, traducere: Ioana Bot, 2005). De unde v-a venit ideea de a scrie primul roman, cu care ați și debutat, de alftel? MP: Mi-ar trebui săptămâni întregi să explic, e foarte greu să știi cum îți vine o idee. În cazul romanului M-am hotărât să devin prost, ideea mi-a venit citind Biblia. În Ecleziastul există o frază foarte frumoasă, care sună așa: ,qui accroît la science, accroît ses douleurs", cu alte cuvinte
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
slujbă potrivită sau pur și simplu nu pot să se maturizeze. Sunt multe elemente autobiografice în carte, dar nu cred c-ar fi prea interesant să vă povestesc viața mea acum... LVR: Totuși, poate că cititorii dumneavoastră sunt curioși să știe câteva date inedite din viața tânărului romancier. MP: Am început diverse studii universitare, le începeam, dar mă opream de fiecare dată, fiindcă mă plictiseau îngrozitor. Tot ce voiam să fac era să scriu. Ca s-o liniștesc pe mama, mă
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]