123 matches
-
Uzina a plătit lucrările de restaurare ale căsuței din parc. Umiditatea o mâncase ca pe o bucată de lemn vechi. Până atunci, aici fuseseră depozitate lucrurile de care nu mai era nevoie, câte puțin din toate și din nimic, dulapuri șubrezite și curse de șoareci, coase ruginite și subțiri precum cornul lunii, pietre, ardezie, o caleașcă de tip tilbury, jucării stricate, sculuri de sfoară, unelte de grădină, haine zdrențuite și o mulțime de trofee de cerbi și de mistreți morți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
prietenii, bea un pic de vin, face câteva recomandări privitoare la viitorul Școlii și apoi moare, liniștit, calm, departe de extravaganțele asociate foarte adesea morții filosofilor în doxografia antică. Sfârșitul filosofului, începutul legendei... -2- Proaste vremuri, proastă reputație. Acest trup șubrezit interacționează cu o epocă și ea bolnavă. Carnea nu e nimic fără înscrierea ei într-o epocă. Epicur îi aparține integral: născut în insula Samos, neatenian deci, el debutează cu handicapul de a proveni din periferia culturală; tatăl său, învățător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
copil . Te-aș striga, dar n-o pot face, remușcări mă chinuiesc, mi-este atâta de rușine să Te chem, chiar nu-ndraznesc. Mă retrag mai bine-n casă, să-mi ascund, să-mi plâng amarul, căci în casa-mi șubrezită n-ai să treci Doamne hotarul . Tu nu poți privi păcatul, ochiul Tău preaînțelept nicicând n-o să mai privească, n-ai să mă mai strângi la piept. Ce-aș putea să fac acuma ca să fiu iarăși iertată ? ce n-aș
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]
-
dau jertfe c-auînjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă oîndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și cu o limbă tot mai
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
câlți crescuți anapoda prin barbă și pe obraji. Avea o gură știrbă, care adăpostea o limbă vicleană ce-i adusese cândva multe foloase, dar și multe ponoase. În partea de sus a gurii îi atârnau doi dinți, ultimii care, deși șubreziți, mai puteau devora încă și o piele de animal! Nu se poate spune că acest nenorocit era din cale-afară de vitregit de soartă, căci avea și ochi, și urechi, și picioare, și un stomac, chiar prea sănătos. Meteahna cea mare
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
primăvara, Rod al iubirii fără lege... Mânați de-o dragoste de țară Ce astăzi nimeni n-o înțelege... Femeile-i iubeau nebune... Văndute pentru o sărutare... Ei, treceau prin pat ca fumul... Lăsând dorință și sudoare... Casa din lut și șubrezită... Femeia-n pat, lăuză... Copiii îmbăiați la râu, Și pâinea caldă-n spuză... Doar războiul era legea Sub care toți se aplecau... Nu le păsa de s-ar întoarce, Sau dacă-n câmp mureau.... Dar ce n-ași da măcar
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
inserționarea unor versuri ori citate celebre sau panseuri, care dau un plus de valoare și diversitate scriiturii, deși nu par a avea vreo legătură cu acțiunea. Aceste fragmente disparate pot fi puse pe seama fanteziei autoarei, „mai ales pentru desfătarea sufletului șubrezit”. Ele oglindesc însă, liniștea zgomotoasă din adânc, respirând anevoie în imagini al căror ecou se propagă încă înainte de producerea sunetului. Un acou „samavolnic” ieșind în întâmpinarea tăcerii. Nu o dată, autoarea se adresează sieși, adică eului său fizic. Ea găsește de
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
III. - POSTROMÂNISMUL (2) - NECHEZOLII DE AMBE SPEȚE ȘI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC, de Camelian Propinațiu, publicat în Ediția nr. 605 din 27 august 2012. Un asemenea cerc vicios e că ieșind noi românii din bolșevism cu o intelectualitate șubrezită, inclusiv la capul de somon afumat dar împuțit deja, râvnit însă de atâția pescuitori în Țara lu' Pește, nu să-l adore ci să-i ia locul, ne-au copleșit, nu cărturarii sfioși cari din bun-simț ecologic nu compilează cărți
CAMELIAN PROPINAŢIU [Corola-blog/BlogPost/355332_a_356661]
-
semnul voios al diletantismului asumat), nici cu idealul lor arivist de popularitate, cu megaintelectualul, al cărui prestigiu momentan e așa de sus încât, ... Citește mai mult Un asemenea cerc vicios e că ieșind noi românii din bolșevism cu o intelectualitate șubrezită, inclusiv la capul de somon afumat dar împuțit deja, râvnit însă de atâția pescuitori în Țara lu' Pește, nu să-l adore ci să-i ia locul, ne-au copleșit, nu cărturarii sfioși cari din bun-simț ecologic nu compilează cărți
CAMELIAN PROPINAŢIU [Corola-blog/BlogPost/355332_a_356661]
-
PROPINAȚIU - POSTROMÂNISMUL (2) - NECHEZOLII DE AMBE SPEȚE ȘI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC Autor: Camelian Propinațiu Publicat în: Ediția nr. 605 din 27 august 2012 Toate Articolele Autorului Un asemenea cerc vicios e că ieșind noi românii din bolșevism cu o intelectualitate șubrezită, inclusiv la capul de somon afumat dar împuțit deja, râvnit însă de atâția pescuitori în Țara lu' Pește, nu să-l adore ci să-i ia locul, ne-au copleșit, nu cărturarii sfioși cari din bun-simț ecologic nu compilează cărți
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
dau: Nițică variație în liniștea încremenită, ca să-și astâmpere aleanul cu seva-n vrere priponită ... ” Și, lunecos precum un șarpe cu chip de-arhanghel ipocrit, m-am furișat lângă femeie - chitind c-acolo-i de lovit de vreau ca zidul șubrezit al ascultării să-l străpung - și i-am șoptit c-o patimă mai verde ca mireasma-n crâng: -Tu, mult mai vie decât viul, de facere făcută mama a tot ce este viu, fii pentru mine împlinirea acelui vis țesut
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
-mi semne evidente de dragoste. Apoi urcă-ntr-un avion, scriindu-mi cu rujul pe geam: „așteaptă-mă-n gară!” Avionul decolează și cască, ducându-și aripa la gură... Prins de rutină, își pușcă fiecare deget și își masează șoldurile șubrezite. Lichefierea firescului din zona mea naște curiozități și trăiri anormale. Mă invadează o foame de înjurături și sudalme, construite pe formatul unui haiku. Ca un om ce trăiește între două gări... sau un val plimbat între două țărmuri, sunt un
SERVANT de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353796_a_355125]
-
Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului în peștera aceea monodeistă lilieci sculptau iriși de piatră întinzând aripile văduve de lumină inima ta număra prăpăstii sterpe se bâlbâia în adorații cinefile așezată în semiobscuritatea mea imundă scaunul șubrezit al vieții ne scârțâie schizofrenic ego-ul hai să urcăm everestul eu cu lilieci în păr///tu din alt film nerulat purtând în rucsac vama veche un înot pe spate în jiu trei ture cu motorul pe centură/axis mundi/ și
MONODEISM ERO(T)IC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353161_a_354490]
-
care se adaugă în mod deosebit de violent întregul complex de „neostandardizare” a individului transformat sistematic din Ființă în obiect, toate acestea au împins Omul lăuntric spre desacralizare, spre distanțarea acerbă de matca inițială a constituenței lui divine. Practic, Ființa umană șubrezită sufletește azi prin varii tehnici și canale manipulatorii a devenit din punct de vedere mentalist-comportamental însăși copia fidelă a propriului său deșert interior, pustiu care condamnă destinul omenirii la despiritualizare forțată și, în final, la moarte. Căci supremația înșelătoare și
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
au delectat cu specialități nemuritoare. Să tot participi la asemenea lansări de carte. Poezia cepei însă, te face sa lăcrimezi din abundență, ba și să suspini din rărunchi pentru că oglindește starea căsniciei îndelungate, fără pic de fior liric, ori afectiv, șubrezita de atâtea infidelități și trude zădarnice să-i faci pe plac partenerului, dar rezistență, rezistența, fiindcă, nu-i așa, „ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”... 15 martie 2012 CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: POEZIA CEPEI PRĂJITE - tabletă - CEZARINĂ ADAMESCU
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359143_a_360472]
-
din greu atât ei cât și părinții lor. Mai întâi au făcut un bilanț, aflând că unii din generația lor primiseră atestarea și fuseseră reprimiți în învățământ, recunoscându-li-se definitivatul, alții muriseră prin închisori sau erau acasă cu sănătatea șubrezită și nu mai pot preda. Au ajuns la concluzia că ei, cei de față - și Șerban i-a numărat - sunt cazuri fericite, chiar dacă nu au prins acea atestare ori au fost respinși, trebuind să susțină din nou examenul de definitivare
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și cu o limbă tot
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și cu o limbă tot
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
creai avid în chin de migală mii de icoane. Fiecare vers transformat în strune din sunete-a scos ultima asprime croind fericit tainice lagune în ritm și rime. Pleci din când în când pe-agitata mare în sărmana ta barcă șubrezită doar ca să înfrunți valurile care vor să te-nghită. Te-ntorci obosit. Un pirat aparte care-a strâns comori ce-i par inutile când vede mâhnit cum morarul Moarte macină zile. Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu-ți pasă Cântec albastru
NU-ŢI PASÃ CÂNTEC ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344419_a_345748]
-
colecte va ridica în Elwood City (SUA) mănăstirea „Schimbarea la față”, căreia îi va fi stareță și care va fi sfințită în 1968. După 42 de ani de la exil, Maica Alexandra, în vârstă de 81 de ani și cu sănătatea șubrezită, va reveni în România în 1990. La 21 ianuarie 1991, la ora amiezii, respirația ei s-a oprit. În testament a lăsat să fie înmormântată ca o simplă monahie împreună cu cutiuța, în care păstra PÂMÂNT ROMÂNESC. A fost o femeie
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378542_a_379871]
-
alcătuit dintr-un amestec de cicoare prăjită - cafea poreclită de consumatori drept „nechezol”. Un magazin de confecții - situat la intrarea în spațiul destinat pieței agroalimentare - încheia șirul comerțului de stat de pe latura estică. O reclamă imensă - menită a ascunde peretele șubrezit al clădire - având în prim plan un pahar, îi îndemna pe cei care intrau în piață să consume produse lactate, cu sloganul „Nici o zi din cele șapte, fără un pahar de lapte”. Cei care doreau să-i urmeze îndemnul, găseau
PIAŢA CIPARIU, O LUME DISPĂRUTĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381809_a_383138]
-
Îl duc pe ultima lui cale Pe cel mai dureros tribun! Ce sfânt și Unic i-a fost Dorul Să-și vadă nația unită! Și lăcrimează tricolorul Pe crucea lui înmărmurită. La Vidra, într-un leagăn mut, Sub grinda vremii șubrezită Aș vrea acolo să mă mut Cu inima din piept rănită... Mai sunt români aici în țară, Cei alungați din versul meu Odată se vor strânge iară Chemați de bunul Dumnezeu! Nicolae Nicoară-Horia Statuia lui Avram Iancu din Câmpeni Referință
MAI SUNT ROMÂNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373942_a_375271]
-
am răspuns, parcă dornică de un duel verbal, mânată de sentimentele contradictorii care mă încercau de câteva zile încoace. Nu eram dispusă să cedez la prima declarație de dragoste, nu părea logic să uit totul și să reiau o relație șubrezită încă din fașă. Înainte de seara aceasta, nu se gândise o clipă să-mi dea un mesaj cerându-și scuze și explicându-mi ce a însemnat ieșirea de miercuri. Această atitudine mă neliniștea, alimentându-mi îndoielile și zguduindu-mi simțămintele. Nu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
mă smulge cu rădăcini din întunericul moștenit. Clipa norocoasă își face loc în mine, se multiplică continuu, mă trece prin furcile caudine, mă salvează, îmi dă curajul necesar. Drumul pe care merg cu întâmplări din care ies mai puternic, mai șubrezit, mă vindecă de păcatele lumii și mă poartă până la marginile care mă așteaptă de fiecare dată la orizont până și el dispare nu pot să cred. Referință Bibliografică: Nu pot să cred / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NU POT SĂ CRED de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372535_a_373864]
-
-mi semne evidente de dragoste. Apoi urcă-ntr-un avion, scriindu-mi cu rujul pe geam: „așteaptă-mă-n gară!” Avionul decolează și cască, ducându-și aripa la gură... Prins de rutină, își pușcă fiecare deget și își masează șoldurile șubrezite. Lichefierea firescului din zona mea naște curiozități și trăiri anormale. Mă invadează o foame de înjurături și sudalme, construite pe formatul unui haiku. Ca un om ce trăiește între două gări... sau un val ... Citește mai mult Gările sunt triste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]