39 matches
-
tușei Floarea a fost să ajungă la vecina Semilia și să-i povestească necazul chiriașului său. Auzind moș Dumitru de năzbâtiile fiicei sale cea mare, a luat biciul și după ea prin toată ograda, s-o învețe minte să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în toată comuna. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la Victoria lui Cânciu, poate - poate, uită bătrânul
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu pentru ce au venit și le pofti să stea alături, pe patul moale. - Ei, parcă dumneata nu știi? șugui bătrâna. Din perete priveau chipurile foștilor ibovnici ai gazdei, niște ofițeri, negustori falnici, cu mustăți mari, stând fără supărare unul lângă altul în rame de bronz. Până să apuce să le dea în cărți, o luă gura pe dinainte, ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de aceea cere să nu fie rău înțeleasă sau interpretată: „[...] cer cinstitei adunări/ Să nu mă ia în spăngi - răspunse ea -/ De-oi agrăi cum știe limba mea,/ Căci nici un gând urât prin cap nu-mi trece/ Decât de-a șugui și de-a petrece...”371 Se trădează o atmosferă de voie bună și destindere, chiar și atunci când cele mărturisite ascund sub nota comică o oarecare gravitate. Singurului dicton căruia i se supune femeia este acela legat de porunca iubirii. Violența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de aceea cere să nu fie rău înțeleasă sau interpretată: „[...] cer cinstitei adunări/ Să nu mă ia în spăngi - răspunse ea -/ De-oi agrăi cum știe limba mea,/ Căci nici un gând urât prin cap nu-mi trece/ Decât de-a șugui și de-a petrece...”371 Se trădează o atmosferă de voie bună și destindere, chiar și atunci când cele mărturisite ascund sub nota comică o oarecare gravitate. Singurului dicton căruia i se supune femeia este acela legat de porunca iubirii. Violența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
că duceau lipsă. Beciul adânc din fundul curții adăpostea butoaie pântecoase pline cu vin de soi. Și tot nu am priceput cum vine treaba cu pusul bețelor în roate. Dumirește-mă. Ei, n-o lua și tu chiar așa. Am șuguit și eu, vere. Dacă-i numai o șagă, atunci ia-o după mine, pe urmele unei conducte pentru apă, făcută din olane - când, nu se știe - care pleca din sudul-estul Cetățuii, urma creasta dealului și se oprea deasupra mănăstirii Hlincea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a arătat fața înfiorată de răcoarea dimineții, drumeții somnoroși horhăiau spre nu știu unde. Îndată a apărut și prietenul meu ieșeanul. Bună diminmeața, vere! Bună să fie! Da’ nu văd creanga de dud... Eu am luat-o drept o încercare de a șugui, dar cum văd tu ai spus-o serios. Păi cum să șuguiesc, dragule, când sus la mănăstirea Galata din Deal gângăniile ne așteaptă cu gurle căscate? Știi că m-ai luat cam tare? Întâi cu frunzele de dud și acum
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Îndată a apărut și prietenul meu ieșeanul. Bună diminmeața, vere! Bună să fie! Da’ nu văd creanga de dud... Eu am luat-o drept o încercare de a șugui, dar cum văd tu ai spus-o serios. Păi cum să șuguiesc, dragule, când sus la mănăstirea Galata din Deal gângăniile ne așteaptă cu gurle căscate? Știi că m-ai luat cam tare? Întâi cu frunzele de dud și acum cu Galata din Deal. Un bob zăbavă, dragule. O să le luăm pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Dar fiind cuviosul Iosif Naniescu făptură prea smerită și cumpătat foarte, peste degetul de vin pe care îl avea în pahar și-a turnat apă. Văzând el bunicul Gavril că până și în Cotnar apă toarnă, s-a îndemnat a șugui: Să-mi fie cu iertăciune, înalt-prea-sfințite, dar am temei a crede că astăzi, Doamne iartă-mă, ai uitat ce scrie în sfintele scripturi! Și ce anume? Vai și amar de-aceia ce amestecă vinul cu apă! N-ai întors foaia
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
las volumul să vorbească singur. Cine vrea sa se edifice, n-are decât să-l citească. Căci, în definitiv, Șerban, Cioculescule, aș fi preferat să mi ataci francamente literatura, decât să mă bănuieșt i că aș fi în stare să șuguiesc pe seama Cotnariului, fala pivniței domnești a marelui Ștefan-Voievod. IONEL TEODOREANU (n. 6 ianuarie 1897 la Iași - d.3 februarie 1 954, Bu curești) Este un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pus Înaintea mea” <endnote id="(340)"/> ; sau, la Iordache Golescu : „Călugăr ai văzut cât de departe, du-te la o parte, că Îndată te poticnești” <endnote id="(179)"/>. Această superstiție are și un cores pondent paremiologic : „Nici cu dracu’ să șuguiești, nici cu popa să te Întâlnești” <endnote id="(32, p. 527)"/>. O preia și Ion Creangă, În „povestirea glumeață” Moș Nichifor Coțcariul, publicată În 1877. Căruțașul crede că a găsit justificarea magică pentru ghinioanele care s-au succedat În timpul călătoriei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
când am dat odată cu capu'... mamăă!! Numai surcele i-am fărâmat sărăcia ceea de măciucă, spune el fonf, scuipând cu sânge și câteva măsele. Gheorghiță hâhâie schimonosindu-se de durere: 'Mnetale, bădie Toadere, și când o suna Apocalipsa, tăt a șugui ț-a arde... Și zi așa, că eu dormeam somnul drepților, Măria sa o dat cu cracii-n sus păgânătatea?! Izbândă deplină, moșule! spune Gheorghiță cu mândrie. Cum alta? Că nimeni nu se află să-i sufle-n borș Domnului Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-au ivit arătări înfricoșate rău-prevestitoare: o stea cu coadă, care... Cu coadă zici?! se minunează Ștefan zâmbind ușor. Era mare? Dădea din ea? Dacă dădea din coadă, era de bine. O fi un semn ceresc de bine... Măria ta șuguiește, dar astrele... Stelele sunt reci și îndepărtate, ce le pasă lor de bucuriile și de necazurile oamenilor? Nu-s cetitor în stele să deslușesc tainele destinului potrivnic. Ticăloase vremuri petrecem prin veacul aista, oftează Vlaicu. Când nu e război, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și pe moarte! Dumnezeu să ne ierte! Iată ce vom face! Și totuși, am avut noroc cu tatarii! Boierii, nedumeriți, se uită unii la alții. Ce noroc o mai fi și aista? bombăne Stanciu pufăind pe nas. Îți arde a șugui? Ce fel de om ești? De unde știi că-s om? surâde Ștefan. Mulți spun c-aș fi diavol. Așa o fi... Acu... acu, o să fac pe dracu-n patru să le dovedesc că au dreptate: chiar sunt! Dumnezău să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și antologii cum sunt Dor de primăvară sau Șirag de mărgelușe, destinate lecturilor școlare. Mai ad’una (1904), În mijlocul horelor (1910), Datini strămoșești (1939) sunt, ca și comedioara Două surde (1911), texte de teatru sătesc, în care C. caută a șugui ca la șezătoare. Oricum, îi stă mai bine când glumește, fiindcă, de pildă, piesa Fata căpitanului de mazili (1943), cu patetismul ei naiv, e o compunere stângace. Două povestiri duioase conține cărticica intitulată Chirchirel și puiul de rândunică (1910). Vrând
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]