103 matches
-
cu ochii arzând și obraz schimonosit . Era CHIPUL SAU dar nu exista nicio oglindă. - Eu ți-am furat identitatea și am dat senzația că tu ești cel care ia decizii. - Nu aveai nici un drept! a strigat îngrozit și furios. Vocea șuierată l-a șfichiuit ca un bici: - Am avut dreptul de când ai-ncheiat pactul cu mine. Atunci când ai vândut viețile celor din jurul tău și ai făcut o afacere din asta. Tranzacția ai executat-o pentru mine! I-a aruncat pe masă Contractul
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
dăinuire Iarba și pietrele pe care calc. Inconjurată de o tainică tăcere Am întrebat muntele tăcut Despre devenire și schimbare El n-a răspuns, a rămas mut. Am întrebat apoi văzduhul Și mi-a răspuns cumva ciudat Printr-un foșnet șuierat Adus de vânt, criptat Pământu-i leagăn de iubire Colț de rai, prietenos și cald Pe el stau așezate-n dăinuire Iarba și pietrele pe care calc Iar noi, de nu vom mai fi Pietrele tot vor vorbi Celor ce știu
CÂNTEC de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367596_a_368925]
-
cu utopia pe linia continuă, repeți singur în baie ceva despre gustul prostiei. Jocul vieții rămâne mascaradă, actorii lustruiesc cu lacrimile piesele altora. O zdreanță de noapte se lăfăie prin fața mea palidă. Mă trage de păr, îmi spune printre dinți, șuierat și nervos: de ce te plângi târfă, de ce te plângi hoață de vieți, ai curaj să privești moartea în față? De ce plângi târfă că nu ai vieți, ești o victimă posacă și proastă! Să taci, auzi, să taci! Erai gata - gata
LUPUL ALB de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366660_a_367989]
-
ai aflat, sunt un răzvrătit. Ca și tine, nici eu nu am casă și masă. Când se-aduce în vreo discuție numele meu, toți spun: A, ăla... Diavolul Verde! Sunt eu chiar atât de fioros? Domnul Forest scăpă un scurt șuierat. Nora zâmbi timid. Zâmbetul ei ar fi vrut să spună că nu-i adevărat, omul care-i vorbește nu are nimic diavolesc în el. - Știi tu, Nora, încă nu-mplinisem zece ani când un nemernic mi-a ucis tatăl. Au
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
liniar decît cele anterioare, poemul de mai sus surprinde gestul de candoare cu care sugarul ar vrea să-și apropie tot ce e nou pentru el în această lume în care, deocamdată, totul are consistența imaculată a fulgilor de zăpadă. șuierat de tren - ultimul cocor se pierde în albastru Cristina Oprea Și trenul, și cocorii, după o scurtă urmărire cu privirea se pierd în spațiul invizibil, terestru sau aerian. Se duc undeva unde poartă cu ei și aspirațiile noastre nerostite, citite
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
joaca...ce spun? O, fie din noapte un miez de vis, ori foșnet și-am să rămân. Aceeași zdreanță de noapte se plimbă prin fața mea. În fiecare noapte vine noaptea aceasta. Bântuie. Mă trage de păr, îmi spune printre dinți, șuierat și nervos: de ce te plângi târfă, de ce te plângi hoață de vieți, ai curaj să privești moartea în față? De ce te plângi târfă că nu ai vieți, victimă posacă și proastă, să taci, auzi, să taci! Erai gata - gata să
ÎŞI PLÂNGE TÂRFA VIAŢA ÎN GRIJANII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355535_a_356864]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Zbârnâitul telefonului mobil îl trezește din amorțeală.Sună șuierat ,ca niște gloanțe care îi trec pe lângă tâmple. - Bună laureatule ! Vroiam să-ți spun că termenul a expirat . Care este răspunsul tău ? - Mă tem că nu ți-l pot da prin telefon . - Ok,ne vedem atunci într-o jumătate de
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
nu se opuse soldaților și nu puse întrebări. Intră în încăperea îngustă, întunecată, rece și umedă, căutând un loc în care să se așeze, fiind tare ostenit de drumul lung pe care-l bătuse de la pășuni până în cetate. - Ionuț! Chemarea șuierată care venea din față, îl luă prin surprindere. Cine era Ionuț? Încercă să își obișnuiască ochii cu întunericul. În încăperea din fața lui, era întemnițată o bătrână cu un nas atât de mare și de încovoiat, că aproape i se sprijinea
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
momeală, schimbând locul. Repetă operațiunea de câte ori peștele își schimbă poziția, cu o răbdare și o încrâncenare care o făcu pe fetiță să se simtă mândră de tatăl ei și încrezătoare că vor prinde știuca. La un moment dat, un țipăt șuierat izbucni în apropierea lor, gata să le spargă timpanele. Bărbatul întoarse capul către trenul care intrase cu viteză pe pod. Lăsă undița într-o singură mână, cu cealaltă blocând copila în spațiul îngust dintre șine și parapetul metalic. Curentul de
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
de pe scaunul său și se apropiase de noi cu mâinile întinse și degetele răsfirate. Îmi simțisem brațul puternic solicitat de femeia pe care o susțineam, încercată, se pare, de o altă, mai pronunțată, criză de slăbiciune. Nu, rostise cu glas șuierat bătrâna, agitându-și degetele diforme înspre ochii noștri, nu aveți ce căuta aici! Sub privirile mele mirate, strania ființă care încerca, dintr-un inexplicabil motiv, să ne alunge, își retrăsese tremurând mâinile descărnate și începuse să-și ridice de pe chip
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
comparația, dar și sindetonul și asindetul, elipsa, interogația ori exclamația retorică, ca mijloace poetice de care se folossește orice poet. Epitete: „amurgul însângerat”, „seri albe”, „alb poem”, „frunze rănite”, „gândul aspru”, „liniștea duioasă”, „visul înfiorat”, „lacrima împietrită”, „aerul sculptat”, „vorbele șuierate”, „degetele oarbe”, „ramul adormit” ș.a. Metafore: “adăpostul zorilor//se clădește// secetă de cer//în fiecare stâncă; „pădurea de cuvinte nespuse”; „cuvântul//zidit întors în vorbe flămânde//; „adierea care închină firul de iarbă//din vasul de lut; „pe creștetul efemerului//se
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
răcoarea desișului și umbrarul bănuit. Se-afunda mai adânc prin verdele foios. Pășea mai ușor acum, căci sub tălpi mușchiul moale și răcoros îi așternea cărarea, iar crengile mai joase ale copacilor îi făceau loc să treacă. Zvonuri mii, bâzâite, șuierate, trilurate îl fericeau că se-ncredințase pădurii. Când și când, zărea fluturi albi plutind în dans plăcut, săltăreț pe dinainte-i. Și-atunci își zâmbea un pic sfios, căci i se părea că e prea lacom, amintindu-și credința că
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
așa că l-am lăsat baltă și am plecat. Dar problema cu lipsa banilor tot nu am rezolvat-o. Femeia, deși aproape ștrangulată de mâna violentului agresor, vorbea continuu, spunea tot ce-i trecea prin cap. -Bine iubire, te cred, -i-a șuierat agresorul la ureche-uite o hârtie de 200 de lei să nu-ți mai vină alte idei, dacă te mai contactează, îl refuzi. Ai înțeles? Nici nu este greu, gândește-te la prințesă! -Rămâi așa cum ești, nu întoarce capul. Dacă îmi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
în care tăcerea vântului devine o taină: ” În liniște de vânt/ Corabia străbate...” (”Cu pânzele-atârnate”) În liniște de vânt/ Trec departe de pământ” (”Mușatin și codrul”) Dacă vântul se asociază atât de melancolic cu frunzișul veșted al toamnelor, creând muzica șuierată , răscolitoare, a sufletului eminescian, el aparține, de fapt, tuturor anotimpurilor: ”Eu am plecat purtând în piept durerea-mi toată scrisă Precum al primăverei vânt duce-n văzduh o filă”(”Ghazel”) Simfonia vântului de iarnă pare să fie, oarecum, inspirată de
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
cascadă, Noapte și zi, m-a învins! Cad primii fulgi de zăpadă, Iarnă, te-aștept ca să vii, Ca într-o veche baladă, Pe-un derdeluș cu copii. Cad primii fulgi de zăpadă, Zburdă sprințari, jucăuși, Viscolul, palmele-și freacă, Râs șuierat . . .,,Vin acușșș!”. Cad primii fulgi de zăpadă, Hainele iar devin mici, Baba, o chem să mă vadă, Ultima dată pe-aici. . . Doamne, puțin mă mai lasă Să pot șopti prin ogradă, Lângă cei dragi de acasă: ,,Cad primii fulgi de
CAD PRIMII FULGI DE ZĂPADĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345854_a_347183]
-
și rânjește. Nu se prea miră, deoarece era obișnuit cu modul, întotdeauna neobișnuit, de apariție a celor cu puteri divine. Se uită cu vădit efort spre dihanie care țintuindu-l cu ochii săi roșii îi surâse în continuare, spunându-i șuierat: - Dragul mieu (avea un fel nesuferit de a se exprima cu prețiozitate), sssă șșștii că, de fapt, în cele constatate de tine ssse ascunde o mare ticăloșie, una ce mă uimeșșște chiar șșși pe mine, iar tu, cu gândirea ta
UN ET ÎN DILEMĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376662_a_377991]
-
cascadă, Noapte și zi, m-a învins! Cad primii fulgi de zăpadă, Iarnă, te-aștept ca să vii, Ca într-o veche baladă, Pe-un derdeluș cu copii. Cad primii fulgi de zăpadă, Zburdă sprințari, jucăuși, Viscolul, palmele-și freacă, Râs șuierat . . .,,Vin acușșș!”. Cad primii fulgi de zăpadă, Hainele iar devin mici, Baba, o chem să mă vadă, Ultima dată pe-aici. . . Doamne, puțin mă mai lasă Să pot șopti prin ogradă, Lângă cei dragi de acasă: ,,Cad primii fulgi de
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
cascadă,Noapte și zi, m-a învins!Cad primii fulgi de zăpadă,Iarnă, te-aștept ca să vii,Ca într-o veche baladă,Pe-un derdeluș cu copii. . .Cad primii fulgi de zăpadă,Zburdă sprințari, jucăuși,Viscolul, palmele-și freacă,Râs șuierat . . .,,Vin acușșș!”. . .Cad primii fulgi de zăpadă,Hainele iar devin mici,Baba, o chem să mă vadă,Ultima dată pe-aici. . .Doamne, puțin mă mai lasăSă pot șopti prin ogradă,Lângă cei dragi de acasă:,,Cad primii fulgi de ... XXXI
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
de arme jalnice, ai face mai bine să îi chemi pe colegii dumitale la o licitație. La cea mai mare licitație de pe Vechea Terra. ― Bine, dar măcar un procent, ca organizator... Kasser sări în picioare și spuse pe un glas șuierat: ― Uite ce e! Din motive pe care nu le cunoști, suntem cu toții în pericol, iar lăcomia ta e de-a dreptul supărătoare. Nu mă sili să mă dispensez de serviciile tale! Dregîndu-și glasul, Mas vorbi din nou, cu un ton
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întoarse abia pe înserat. Înaintea lui, legat de șaua unui cal, se bălăngănea Aloim a cărui față arăta că încercase să se opună quintului. O șuviță de sânge închegat i se prelingea din tâmpla stângă, iar respirația îi era grea, șuierată, semn că avea cel puțin o coastă ruptă. Cei doi ajunseră în fața pavilionului și quintul îl ridică aparent fără efort pe Aloim și-l purtă în brațe până în cabinetul Abatelui. Privind scena de la balcon, Radoslav se întrebă dacă nu cumva
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Totul ținu ceva mai mult de trei secunde, după care, ca la un semn, zeții își reluară înfățișarea aceea dezordonată și mișcările greoaie. După câteva momente de tăcere mulțimea izbucni în urale, dar zgomotul ei fu repede acoperit de sunetele șuierate ale laserelor. Un grup de trăgători deschisese focul asupra zeților. Dezorientați pentru câteva clipe, extratereștrii luară repede o poziție defensivă, protejîndu-se unul pe altul. Pulsurile laser păruseră să nu îi afecteze. Atunci, unul dintre oameni aruncă o încărcătură incendiară și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
avem timp. Dacă tot trebuie să luăm și pocitania cu noi, măcar s-o facem repede, bombăni quintul, răspunzând voalat tânguielilor extraterestrului. Transportorul demară lăsând în urmă un nor de praf. * * * - Se împlinește voia Dumnezeului nostru, rosti în limba lui șuierată Stăpânul Suprem. Semnele nu ne-au mințit. Cercul pe care l-am visat există. - Omul nu e sincer. - Nimeni nu e sincer niciodată. Trebuie să fim doar cu băgare de seamă și să pășim cu încredere pe calea trasată de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îmbete cu minciuni și să-ți ofere o scuză ca să ucizi, îl contră Maria cu o voce rea și fără să se miște din cadrul deschizăturii strâmte din piatră. - Șaptesprezece ani am îndurat... - Asta ziceam și eu, își reluă femeia vorbirea șuierată. Și n-ai avut curaj să faci nimic. Culmea e că te-ai hotărât abia acum, când ai face cea mai marc prostie din viața ta ucigîn-du-ne. De ce să ne mirăm însă? E tipic pentru un quint să nu priceapă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cazul răcelilor și tusei. Remedii reflexogene pentru crizele de astmtc "Remedii reflexogene pentru crizele de astm" Astmul reprezintă o afecțiune inflamatorie a tractului respirator. Flegma vâscoasă este secretată în exces și cauzează congestia căilor respiratorii. Persoana în cauză tușește, respiră șuierat și nu poate să tragă aer adânc în piept. Când încep crizele de astm, e important să vă relaxați, diminuând astfel contracția membranei bronhice. Dacă plămânii nu primesc cantitatea necesară de oxigen, canalele bronhice se îngustează, lăsând să treacă tot
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
rost are să te temi de cutare sau de cutare? o întrebă cu asprime, înălțând ochii către ea. Continuă posomorât: Nu sunt decât niște oameni neînarmați, simpli particulari care trăiesc alături de noi, chiar în inima statului... Își îndreaptă spatele. Vocea devine șuierată: — ...pe care EU îl conduc... Rotește mâna în cerc. — ... înconjurați de bariera soldaților noștri... Se abține să-i spună că imperiul este pregătit să fie dirijat de o dinastie, mai degrabă decât să se confrunte cu pericolul unui nou conflict
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]