578 matches
-
petrecută în afara drumului, Licsandru iese primul din incinta terasei cu o sticlă de vin în mână. Ajunge în parcare, face un pas și se oprește. Gazele din stomac pornesc într-o viteza necontrolată și-i ies pe gură cu un șuierat care displace și provoacă o nedumerire năprasnica în jur. Urmează un pact de neagresiune care durează doar câteva secunde pentru că mintea comandă din nou câteva înghițituri de vin. Ochii i se dau pe spate după sticlă de vin și mărind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
-Am să colind aici. -De ce, de ce? insistă bărbatul, punând mâna pe umerii ei. Hai înăuntru, că am să-ți dau bomboane, mere, nuci, ciocolată! Am și păpuși. Hai să colinzi înăuntru! Vocea bărbatului devenise tot mai slabă, ca un șuierat de șarpe. Iar mâna de pe umărul ei o strângea tot mai puternic și o împingea tot mai insistent în apartament. Simți un pericol nedeslușit și se smuci brusc, luând-o la fugă în jos, pe scări. Inima i se zbătea
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Crăciun se așeză în față, unde Zâna Iernii ținea hățurile cailor gata să pornească la drum, în timp ce prințesa florilor de gheață, își legă săniuța în spate, fiind nevoită să-l ia alături de ea, din nou, pe spiridușul moșului. Cu un șuierat puternic, alaiul se porni către casele copiilor, în timp ce ninsoarea cădea din ce în ce mai bogată. În casa moșului, la căldură, gheața în care fusese prins monstrul cu ochi de cărbune prinse a se topi. Nu dură mult până când arătarea se trezi la viață
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
tehnici combinate de emisie, astfel încât să obțină efecte expresive inedite: fagotul a sunat când ca un clarinet sau un flaut-bas, când ca un șofar, servind periodic și ca instrument de percuție. Dublate de ecoul lor, până la a deveni aidoma unui șuierat misterios, sunetele s-au menținut mai ales în registrul acut, în fraze ample, presărate cu ritmuri percusive și pasaje plurivocale datorate utilizării multifonicelor. Discipol al lui Vladimir Scolnic, Amit Gilutz a fost prezent în programul „întâlnirilor în spațiu” cu o
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
lui Alvaro Schoeck, cu costume desenate chiar de copii în urma unui concurs în școli, și cu o orchestră de nouăsprezece muzicieni, dirijată de Christoph Ulrich Maier. Până să înceapă uvertura, micii wagnerieni entuziaști au fost puși să imite furtuna, prin șuierat și tropăială, ba chiar să urce pe scenă spre a învârti la mașina de vânt. Durata totală: o oră, firul epic fiind dat de povestirile cârmaciului lui Daland (Frank Engelhardt), până la finalul în care Olandezul (Dimitri Orlov) și Senta (Anna
Parsifal în haine de marinar by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/6982_a_8307]
-
de beton, pe care jucam șotron. Îl străpungea dintr-o parte în alta, jalona pe verticală o a treia dimensiune; făcea o gaură în el și lumea copiilor se dovedea doar o jucărie de cauciuc din care aerul ieșea cu șuierat. Părinții mei nu erau întocmai un neam sedentar. De multe ori s-au mutat dintr-un loc în altul, până când, în cele din urmă, s-au oprit pentru mai multă vreme într-o școală din provincie, departe de un drum
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
am despărțit bolbo rosind câte un salut. Rămas singur, în noapte, am străbătut apoi un coridor de vată neagră și am ajuns pe 1 Mai. Mergeam întins, știind că mai e puțin, când deodată din urmă s-a auzit un șuierat care creștea venind de pe Doctor Felix. O pală de praf înecăcios m-a împins de la spate și coloana de aer greu a trecut lăsând pe bulevard o pâclă din adâncul scâr nav al timpului pe care îl trăiam. În lumina
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
primăvara, vara, toamna, se transformă, dezolant, într-o nemărginită întindere moartă la venirea iernii. Păsări mari, negre și urîte pluteau ici și colo, descurajant, scoțînd sunete reci și ascuțite. Vîntul rostogolea, fără direcție anume, rotocoale mari de ciulini încîlciți, și șuieratul lui nemilos le îngrămădea blana, de-a lungul șirei spinării, pînă după gît. Nu se putea întîmpla într-un moment mai neprielnic. Dar natura are legile ei, care nu țin seama de unul sau altul, nepregătiți să le facă față
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
uniformă de sergent de gardă civică sau vardist. Fluieră cu un fluier și grupul tace. Mai fluieră odată, grupul se retrage din gradene și se aliniază. Mai fluieră o dată și toți fac la dreapta scurt, rămîn înșirați. Mai trage un șuierat. Toți rămîn drepți. Rică vine și-i interpelează militărește. RICĂ: Dar adicătele, ce poftiți dv.? Adicătele cum o ieși o ceată de dalauci, de haimanale de-ale dvs. în uliță cu reteveiul, guvernul... (vine spre public și se adresează publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ești un artist. Cu A mare. Toți o privesc uluiți pe Bunică. Intră lent, provocatoare, Maricica. O tipă cam vulgară, trupeșă, ultradecoltată. Toți înțepenesc. Ea înaintează cu gesturi languroase către canapea. FANE: Maricica! GETA: Da' ce cauți aici... madam? MARICICA (șuierat, aparte, Getei): Madamă-i mă-ta! (tare, din vîrful buzelor) Am venit la maestrul... pentru ședința foto. (se culcă pe canapea și începe să adopte poziții lascive iar Tatăl începe s-o fotografieze absent la mutrele indignate și leșinurile din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pădure, în timp ce deasupra munților strălucea soarele, din ce în ce mai tare... Sub folia protectivă de poliester - ce idee trăznită, în astfel de condiții! -, bărbatul desfăcu o ciocolată amăruie și gustă o bucățică. Așteptă să se topească, încetul cu încetul, apoi înghiți și ascultă șuieratul vântului. Ploua în rafale, iar bombardamentul umed lovea insistent cortul, cu o evidentă nervozitate. Demnă de o cauză mai bună, își spuse, fiindcă o asemenea zi frumoasă nu ar fi trebuit să se transforme într-un coșmar pentru turiștii surprinși
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
amicii la șpriț și nu l-au mai ținut picioarele, oare de ce or turna unii în ei ca și cum ar dori să bea toată băutura din lume?! Îl sprijiniseră de un pom și plecaseră. După câteva minute, uitaseră de el, iar șuieratul unui tren care se apropia îi determinase să se simtă extrem de importanți. L-am salvat pe nenorocitul ăla, am putea să sărbătorim evenimentul, hai la cârciumă! Deschise ochii și roti privirea prin decor. Terasamentul căii ferate despărțea pădurea în două
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a început să se acopere cu nisip. Și-a pus melfa pe cap, acoperind-o și pe ea cu greu. Vântul a făcut restul. După un timp era îngropată de tot, cu fața la numai câțiva centrimetri de suprafață. Auzea foarte limpede șuieratul vântului, iar când acesta își schimba direcția îi ajungeau la urechi chiar și cuvintele lui Le Monsieur și ale oamenilor lui. Inima i se zvârcolea în piept ca o bombă gata să explodeze. Știa prea bine că cel mai mare
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
și omul pleacă, străbate câmpul de la marginea satului și merge până ajunge la o linie de cale ferată; acolo se culcă pe șine și privește dezolat cerul, așteptând să vină trenul definitivei plecări; numai că, în momentul în care aude șuieratul locomotivei, i se arată Hristos; știe că este Hristos, pentru că însuși Hristos îi vorbește; se ridică, se scutură de praf și devine creștin. Nu am știre de vreo mărturie mai teribilă în ceea ce privește disperarea omului după adevăr. Trebuia ca omului nostru
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vin sau nu? Cum să nu, dar hai să facem treaba gospodărește, că doar nu mereu vine un maior să mi cinstească familia. Vă rog să scuzați că nu am o casă mai mare! Ieși pe prispă și scoase un șuierat de flăcău, iar după două minute apăru Maria crezând că s-a aprins casa ori că, Doamne ferește!, a murit chiupul cel mare! Victor a comandat scurt: Eu aduc vin, tu vezi păstramă de berbec Încălzită În rolă, brânză de oi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
era enervat de multele interludii sonore care apăreau În piesele sale, la intervenția regizorilor vremii. Dar compatriotul nostru nu sesfiește să scrie paranteze care colcăie de zgomote, binevenite - zice practicianul din mine:„De afară se aude lătratul unui cîine și șuieratul vîntului. Orologiul sună de mai multe ori”(p.116). Eroina, cu gîndurile clasicului, chiar cere oprirea tuturor orologiilor și ceasurilor din casă:„Vreau ca timpul să mă lase În pace!”(p.124). Și Încă o plăcută amintire din Pescărușul: scena
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
deschise de strălucirea unui disc mare de foc înălțat pe cer, în fața ta a crescut o pădure tânără de ste jari, e plin de ghinde pe jos, printre trunchiurile subțiri zărești căprioare ce se aleargă sprinten, auzi pentru prima oară șuieratul unei săgeți și zbârnâitul înfigerii ei în lemn, pădurea aceasta este acum atât de întinsă încât vânătorii care au plecat pe urma căprioarelor se pot deja rătăci. mai este foarte puțin de așteptat și poți face primul pas pe drumul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din gospodăria clientului. Astfel, o dată au fost plătiți cu făină de grâu sau porumb și cu un purcel de câteva săptămâni, care, ținut neglijent subsuoară, s-a zbătut la parcurgerea podului de cale ferată peste râul Moldovița și, speriat de șuieratul unei locomotive, a căzut fatal în apă. Sâlică era de acum mâna dreaptă a bunicului Nițucă la lucrul în atelierul de tâmplărie, dar și în construcția de case noi, cu etaj. După predarea unei lucrări mai gingașe, un gang înflorat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și țăcănitul sacadat al roților metalice. O pasăre singuratică țâșni din apropiere, zburând spre Înalt. Mai rămăsese de străbătut o alee și oaza Întinsă de verdeață de la marginea orașului pentru a ajunge acolo, la Grădina Mănăstirii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de soarele care apune vânăt de sânge, ca apoi toată noaptea să sângereze și să răsară a doua zi dimineața galben și palid și fără viață. Așteptă să vadă dacă puloverul nu cumva respiră. În clipa aceea avea nevoie de șuieratul liniștit al unei ființe care doarme alături. Știa că, dacă vrea cu tot dinadinsul, se poate, dar nu-l rugă pe Dumnezeu să-i îndeplinească dorința, nu pentru că acesta nu ar fi în stare să facă asta, dar el nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
privind când în stânga, când în dreapta, ca și cum ar fi așteptat pe cineva, însă nu era decât o amânare a evenimentelor, menită să dea impresia de normalitate. Pregătise din timp întreaga acțiune și nu își permitea să facă nici o mișcare greșită. Un șuierat de locomotivă îl făcu să întoarcă privirea spre peronul rămas gol. Luminile gării îi dădeau acesteia un aer de mister amestecat cu cel al așteptării din cabina telefonică, atunci când, înfățișând calm și dezinteres, mâinile lui recuperau fisele pentru că la numărul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dăduse drumul reptilei. În locul strigătului așteptat, se auzi o lamentație întreruptă de înfricoșătoare hohote de râs, apoi un urlet nebun. Ușa se dechise, unchiul ieși. Fața îi îmbătrânise brusc, iar părul... Frica, zgomotul pe care îl făcea bestia târându-se, șuieratul șarpelui furios, ochii săi scânteietori, imaginea dinților otrăviți, a corpului său, a gâtului lung care se termina într-o excrescență sub formă de lingură, dominată de un cap minuscul, spaima făcură ca unchiul meu să iasă din hrubă cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
s-au strâns în jurul ei, plini de curiozitate, în timp ce tatăl meu - sau unchiul - încărunțit și adus de spate, așezat într-un colț, o privește gândindu-se la hruba întunecoasă, la zgomotul pe care-l face șarpele furios târându-se, la șuieratul său, la capul său ridicat, la ochii scânteietori, la gâtul asemănător cu o lingură și la semnul gri-închis în formă de ochelari, care se deslușea mai sus de gât. Pe scurt, încă eram copil de țâță, când am fost pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În stejari, se deplasaseră tiptil În spatele prusacilor, care sfârșiseră prin a se culca la umbră, fiind astfel luați ca din oală. În timpul bătăliei, adulmecase din nou mirosul de aftershave ieftin al inamicului, auzise nechezatul papucilor de plastic pe mozaic și șuieratul respirațiilor astmatice, simțise beția puterii ca În zilele bune, când, cu o singură falangă a degetului mic, putea trimite o armată la luptă sau la prășit. Mai mult, deși Încleștarea durase peste o jumătate de oră, iar el nu apucase
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
suflată În glazură albă, modificându-și relieful Într-un mod aproape insesizabil. Spre noapte, când zgomotele celor pe deplin mișcători se stingeau pe culoare, oftaturile statuilor lungite În paturi Încălțau ciorapi de lână și plecau la plimbare prin salon. Minusculul șuierat al lui Jimbo sufla precum crivățul, iar curentul transforma sipetele pline cu giuvaieruri din sinusurile sale În cutii de rezonanță. Anette plângea În interior, din ochii uscați lacrimile Îi curgeau prin catedrala de os a țestei, unind stalactitele de stalagmite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]