4,027 matches
-
-l! Du-l tu, că ești bărbat, ce Dumnezeu! - m-a Îndemnat Elena În timp ce mia pus În mână ditamai hangerul. Câteva clipe mai târziu, bietul animal mai grohăia Înfundat. Ghici Îi Înfipsese cuțitul În inimă, Îi tăiase beregata; valuri de sânge țâșneau fierbinți În afară, peste mâna sa. Am tras cu coada ochiului spre Elena. Câteva clipe, și ea Își acoperise cu podul palmelor ochii, chiar dacă privea ritualul ca pe un firesc anume. Tocmai În acest timp, când Își ascundea privirea, bunicul
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
la Ciorogârla?! Din fericire, bazaconia nu i se adresează în primul rând românului. Dl. Agathon mizează pe stupizenia proverbială a neamțului și pe credulitatea incurabilă a elvețianului care, deîndată ce vor răsfoi pliantele cu un Neptun invadat de palmieri va țâșni direct la aeroport și nu se va opri decât în brațele primitoare ale d-lui Agathon. Să fim serioși! Dacă străinii vin în România, vin din cu totul alte motive decât umbra discutabilă a palmierilor ciupiți în vârf ai rubicondului
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
în față iarba,/ răul de Nord: un fluid/ în care se ridică trombe de reflexe/ înșurubîndu-se-n aer și căzînd înapoi în/ lut ca o oglindă spartă în mii de/ forme. (Așadar, ca un viscol ce spulberă argintul) Imaginile par a țîșni de-a dreptul din revolta materiei ce-și reneagă tiparele, își vomează principiile, își blestemă condiția. Însă Nordul e plurisemnificativ. El face posibilă apropierea antipozilor metafizici, care se întîlnesc nu în arena înregistrării mecanice pe care o săvîrșește scriptorul, ci
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
în care se pot identifica reminiscențele valorilor pierdute, încastrate în magma imaginarului infernal, în vederea unei reprezentații al cărei titlu ar putea fi luat din Blake: "căsătoria cerului și a infernului": "Trăiam la Veneția, departe de judecata de apoi,/ și stînjenei țîșneau din gura mea./ Sub luna de smoală pluteau palatele/ ca niște vulturi negri cu pliscul prins în dantelă./ Nu știu nici acum dacă era o vestire ori o năpastă de seamă./ Bancherii rîvneau să-ți atingă încheieturile gotice/ sau să
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
a înfățișat la urne? Acum îl împingeam cu degetul. Cu pași cabrați, pătrundeam pe aleea finală, simțeam cum îi crește împotrivirea, mă lăsam la voia întâmplării. De la un geam deschis un iz fierbinte de cozonac tocmai scos din cuptor ne țâșni în nări. Dublul meu se poticni, ca săgetat. - Ascultă, i-am strigat, dacă mergi la vot, acolo e tombolă! - Tombolă? - Cu televizoare color din ultima generație - ecran plat, teletex. Ai televizor? - Deci, n-am. - Și este bufet, cu brioșe, cu
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
limba înghețată pe dig/ cu morunii înăuntru ca într-o vitrină/ iar sufletul meu desfășurat spre larg/ e un bilet de închiriat din hîrtie velină.// Înainte Marea se îndoia la orizont/ ducînd Luna înflorită ca un crin departe/ și batistele țîșnind din mîini fluturau, fluturau,/ păreau iepuri călcînd peste holde sărate.// Într-acolo prea și-a decolorat numele prin toți porii/ femeia cu coadă de pește./ Într-acolo pe vîslele mele cu pene/ din locul unde Marea s-a rupt, Crucea
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
forcepsul în jurul gâtului/ îmi ard părul îl împletesc cu moțul tău de la un an mama mă gâdilă cu părul pe față/ acum părul nostru încolțește în carne se ghemuiește sub negi eu de sub birou bat cu pumnii/ în calorifer apa țâșnește în lichidul ăsta de consistență gelatinoasă mă simt ca în/ propriu-mi uter sunt postere la ieșire mare spectacol mare EU”. A fost acesta textul numerotat a fi al cincilea din poemul în 11 părți intitulat Mandala, din care îl
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
Prin viața mea treceți zburând,/ Doar amintirea unui cocostârc/ bolnav de ceruri/ Îmi zăbovește-n suflet/ Până când, uitare și tăcere,/ Vor ninge’n geamuri cu povești.// Mi’e sufletul greu/ și parcă’mi ninge pe mormânt/ În duminica asta/ Mugurii țâșnesc din tăcerea unei crengi/ Asemeni ochilor păgâni de lumină/ Ai îngerilor căzuți/ Pentru că au inventat întunericul.” A fost acesta un mic poem din seria Răstignirilor, din care aș mai transcrie unul, păstrând apostroful și acolo unde nu se află deloc
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
uriaș și începuse să hohotească: ho, ho, ho, ho. Plînge? Rîde? m-am întrebat. Își bate joc de noi? Joacă teatru? Cred că nu juca teatru. Cred că, într-adevăr, din oboseală o supapă sărise și din egoul în ebuliție țîșniseră lacrimile sincere, autentice, singurele sincere și autentice, ale înduioșării de sine. Cîtă putere și cîtă singurătate, aici sus, înconjurat de mulțimi în delirul iubirii, acesta trebuie să fi fost gîndul care-i stricase supapa, făcînd să țîșnească lacrimile. Ce mi-
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
egoul în ebuliție țîșniseră lacrimile sincere, autentice, singurele sincere și autentice, ale înduioșării de sine. Cîtă putere și cîtă singurătate, aici sus, înconjurat de mulțimi în delirul iubirii, acesta trebuie să fi fost gîndul care-i stricase supapa, făcînd să țîșnească lacrimile. Ce mi-a spus totuși, Adrian Păunescu, înregistrat pe o casetă, niciodată ascultată pînă acum, în primăvara anului 2003, din neplăcere, desigur, fiindcă între timp mi se pare că reușisem să fac în mintea mea un loc acestei întrevederi
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Lume peste lume șosea cu sufletul la gură; butoaie, otgoane, coșuri cu albituri stînjeneau trecerea; mateloții nu răspundeau nici unei întrebări; călătorii se îmbulzeau; baloturile erau urcate în cele două tambururi ale vaporașului și harmalaia se pierdea în fîsîitul aburilor, care, țîșnind de sub plăci de tablă, învăluiau totul într-un nor albicios, în timp ce clopoțelul din fața sună neîntrerupt. În sfîrșit vasul pleca, iar cele două maluri, ticsite de magazii, de clădiri cu schele și uzine, alunecară înapoi că două panglici lațe desfășurate pe
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
vă falsifice, călcați-l în picioare pe el, și singură în singurătate, gândiți-vă la un plural etern spre care să vă îndreptați cu adevărat, așa cum sugerați în versul final din Oglinda. Povestea firului de iarbă ( dar fără grijuliu, fără țâșnească și mai ales fără sufrageria lui Dumnezeu) face dovada că pledoaria mea nu bate în pustiu, că e cu putință îndreptarea unghiului și găsirea țintei serioase Poezia: "Un gând tremurător/ copilăros/ Ca o splendidă răsărire pe pământ/ De fire dulci
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
medieval avânt/ Spre o lumină fermecată vie/ Din cenușiul vetust/ Spre aparentă ideală veșnicie// Se-ndreaptă strecurându-se spre El/ Pe care îl știa din alte vieți/ Soarbe-nsetat parfumul altei dimineți/ Dă grijuliu peste doi nori grăbiți pământul/ Ca să țâșnească spre a-l lumina..." Finalul scade vertiginos, chiar dacă îmi place surâzătorul buchet de fire fericite. Acum, Poezie pentru ochi cuminți pare, chiar poate fi un detaliu semnificativ într-un portret liric mai amplu și mai profund, dintr-un viitor poem-amalgam
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
a tras numele, le este necesar cadrul naturii, unde puiandrii să se hârjonească în voie. Când locul ales ar fi Grădina Botanică a Cotrocenilor, spațu generos, udat de ploi vesele și bătut de vânturi regeneratoare, atunci primii vizitatori ar vedea țâșnind după fluturi și tupilându-se după gușteri, zvelț patrupezi dințaț de tip stradal, aparent inofensivi, nelătrători, jucăuși. Eroare, fatală eroare Tigrul tasmanian, la ora mesei, s-ar repezi asupra vizitatorului cel mai apetisant, devorându-l cu o înfiorătoare rapiditate, chiar
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
prostia mimetică a dramaturgilor, de a prelua exclusiv (și chiar ostentativ) tot ce țne de terorismul minoritarist al corectitudinii politice, aducând în scenă cu precădere homosexuali, handicapaț, nimfomane, alcoolici ș.a.m.d. într-o scatofilie generalizată." l Cum literatura nu țîșnește doar din epidermic și afectiv, ci și din conflictele de idei, avem mare nevoie acum de polemici literare de substanță, și nu de certuri interpersonale născute din resentimente și frustrări - mai crede criticul. Bun, asta-i partea așa-zicînd de creațe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
că în timpul somnului creierul se protejează de lumea exterioară, fiind mult mai puțn sensibil la zgomote, mirosuri și lumină. Dar creierul pare, dimpotrivă, bombardat din interior de o furtună de vise care năvălesc în valuri. Miliarde și miliarde de imagini țâșnesc așadar în fiecare noapte și aproape imediat se risipesc, acoperind Pământul cu o mantie de vise pierdute. Totul, dar absolut totul este imaginat într-o noapte sau alta de către un creier sau altul și apoi este din nou dat uitării
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
săgeți, în adîncul uneia din nările ei; Pisicuța sorbea și își umfla pieptul său puternic cu jumătate din atmosfera pămîntească; iar cînd aerul, astfel sorbit, era înapoiat cerului sub forma ruptă și zguduitoare a unei furtunoase note de trombon, musca țîșnea zăpăcită din nara Pisicuței și îi trebuia vreme să se dezmeticească și să se descurce din ierburile încîlcite în care fusese aruncată, spre a-și găsi din nou echilibrul de luptă... De la o vreme, musca își schimbă planul de atac
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
în casă un necunoscut, acesta va avea, totuși, parte de un rond prin grădină, unde, în cea de a doua povestire, va zări un horloge solaire de bronz, coclit de vreme, un schelet de pasăre astrală din care, în loc să cadă, țâșnește în sus o săgeată meșteșugită. Ba chiar în acel moment - și era în decembrie! - un fascicol de raze cade pe cadran, încât, pentru povestitor nimic nu mai era, din acea clipă, întâmplător. {i cum ceasului solar îi lipsea postamentul, este
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
uitasem, ori nu-l mai deslușeam cum se cuvine. Abea atunci, copleșit de condiția tragică a acelor bieți handicapați ai văzutelor și auzitelor, regăseam, re-înțelegeam harul divin, comoara fără de preț, oferta dumnezeiască a substantivelor trebuitoare unei existențe raționale, a adjectivelor țâșnind din sufletele noastre bântuite și colorând viața atât de felurit, nevoia însemnărilor, a scriiturilor cum vor fi fost ele făcute, pe stânci ori pe piei de animale... Construcția... gramatica... sintaxa și ce mai trebuie spre a făuri, în timp, instrumentul
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
după moartea sa. Trei decenii mai târziu, necesitatea de a-și asigura bătrânețea și o rentă viageră soției l-a determinat să accepte o apariție mult avansată; el se plângea că-și "ipotecase mormântul", memoriile sale cum spune editorul Levaillant "țâșnindu-i din groapă", în 1850. În Chateaubriand par lui-même � Editions du Seuil), Victor-L. Tapie consideră că esențială în realizarea capodoperei a fost găsirea cuvântului memorii, care-i lăsa autorului cea mai largă libertate în alegeri: digresiuni, descrieri de
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
ochiul, deși am să-i fac o injecție deasupra globului ocular, tocmai ca să nu simtă nimic. Nu-i așa că nu ți-e frică?" Doktor Ambrosius pregătea tacticos o siringă pe care o umpluse și pe care o încerca făcând să țâșnească în sus un firicel de lichid ce străluci o clipă în bătaia lămpii îndreptată spre fața mea. Abia percepeam înțepătura, în schimb, pregătit de spusele medicului, simțeam sau poate doar îmi închipuiam că simt alunecarea rece a acului înfipt deasupra
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
care luciul apei să fie străjuit de patru lei de tradiție elenistică trecută prin filtrul bizantin, pe soclul cărora să fie trecut prenumele Constantin, Ștefan, Radu și Matei, iar celălalt să aibă șapte fântâni ca șapte cupe, apa care va țâșni din ele întruchipând lacrimile celor șapte domnițe. Tematica acestei expoziții, textele ca și imaginile, unele expuse pentru prima oară, sunt rezultatul unui amplu studiu asupra restaurării Mogoșoaiei făcut de arhitect Alexandra Chiliman, iar punerea lor în pagină, elegantă și ingenioasă
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
alt registru: rescrierea poemelor "de geneză" ale autorilor noștri premoderni, în special Ion Heliade Rădulescu ("pămîntul era transparent/ și se vedea la mii de ani/ un ochi rîzînd pe firmament/ și-n raza lui plîngînd vulcani;// din murii lustruiți perfect/ țîșneam șlogic ar fi țîșneau, n.m., R.R.ț columbe sidefii,/ sub aripi ascunzînd copii/ cu ochii reci ca un concept") și, inevitabil, Eminescu ("Hotar nu mai văzui atunci/ dorinței mele de-a zbura/ cu stolu-naripat de prunci/..."). Tonul general al poemului
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
de geneză" ale autorilor noștri premoderni, în special Ion Heliade Rădulescu ("pămîntul era transparent/ și se vedea la mii de ani/ un ochi rîzînd pe firmament/ și-n raza lui plîngînd vulcani;// din murii lustruiți perfect/ țîșneam șlogic ar fi țîșneau, n.m., R.R.ț columbe sidefii,/ sub aripi ascunzînd copii/ cu ochii reci ca un concept") și, inevitabil, Eminescu ("Hotar nu mai văzui atunci/ dorinței mele de-a zbura/ cu stolu-naripat de prunci/..."). Tonul general al poemului este grav-visător, promițător de
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
mai facă, i-au lipit de părțile cele mai plăpânde ale trupului plăci de aramă înroșite. Acestea sfârâiau, dar el rămânea neînduplecat, neînfrânt și statornic în mărturisirea lui, răcorit și întărit doar de izvorul cel ceresc al apei vieții care Țâșnește din coasta lui Hristos (In. 8, 38; 19, 34)”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea, I, 19-22, în PSB, vol. 13, p. 184) „Întrucât cu ajutorul lui Hristos răbdarea sfinților a făcut zadarnice toate aceste tiranice mijloace de pedepsire
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]