74 matches
-
și să precizez că toate miracolele astea și-au găsit loc în calendare înainte de ziua, ora, minutul și clipa nașterii lui Matei; ca să mă gândesc dacă e bine să continui. Miracolul F: băieții pe Anfield Road, Dumnezeule, și inima mea țâțâind încă de dimineață, mai întâi o inimă cât un triunghi de brânză topită, cât o prună după orele de chimie și geografie, cât o ridiche după toate orele, la prânz ca o cireașă, după-amiaza cât un cățel de usturoi, seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai hazlie, cu cât Otilia își pierdea nasturii ei fără nici un regret, și mai degrabă arunca o rochie la gunoi, decât s-o repare. Felix venea supus și pre-gustînd voluptatea apropierii. Otilia îl trăgea spre ea cu o dulce violență, țâțâia din gură nemulțumită, atârna un fir de ață în gura lui Felix, ca să nu uite (superstiție pe care o cultiva mult), și apoi cosea nasturele, în vreme ce Felix îi sorbea parfumul părului ei risipit sub chiar obrajii lui. De la o vreme
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gură: — Este totuși curajos pe câmpul de luptă. L-am văzut cu ochii mei. Faptul că îi e teamă să bârfească are darul să-l înveselească pe instructor: — Mă, băiatule, când e vorba de mai marii zilei, văd că-ți țâțâie curul de frică, îl ia peste picior. — Nu-i adevărat! se apără tânărul, roșu la față. Rufus îl bate liniștitor pe spate. — Am să te învăț o regulă sănătoasă și cuminte, pe care, dacă ai s-o urmezi, n-o să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
erau aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit enervant. Du-te, îi șopti femeia, că viu acu! El plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu i se auzea respirația. Se făcu liniște nu se mai auzea nimic, nimic. Ea săltă ușurel capul, privi către fete apoi își strecură picioarele în afară de plapumă, se ridică încet, oftând... Cele două fete avuseseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să curăț și oglinda și etajera și chiuveta și pe urmă, gata, nu mă mai uit nicăieri cu ochi de mahalagioaică, dacă perdeaua de la bucătărie e înnecată în fum, fie, eu rămân tot doamna avocat Sidonia Trofin, indiferent cât ar țâțâi prietenele mele și ar clătina din cap a jale. În ziua următoare însă, Sidonia se afla deja la saturație. Totul se repeta identic, ca și în ziua precedentă și asta însemna prea mult pentru nervii săi. Bărbatul ei a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o șchioapă pe prima pagină. — Uite ce-au pățit celelalte ziare când au făcut asta. Au sfârșit prin a-și tăia creanga de sub picioare. Le-a crescut tirajul pentru o vreme, dar au afectat industria pe termen lung. — Jack, Jack, țâțâi nesuferitul de Nelson, mă uimești. Încă mai consideri concurența un lucru bun, nu? — Sigur că da. Fără ea începi să te complaci și, când te complaci, s-a dus jurnalismul de calitate. Trebuie să-ți dorești să urmărești un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
O jumătate de oră mai târziu, Stevie se întoarse, plină de ea, anunțând că Jack voise doar să-i ceară sfatul. — I-ai spus? întrebă Fran, fără să se poată abține. Ce să-i spun? — Că am anulat nunta. Stevie țâțâi. — Îmi pare rău, Francesca. Pesemne că am uitat. Dar într-un orășel ca ăsta probabil că a aflat deja. Fran simți că-i piere elanul. Stevie avea dreptate. În Woodbury bârfele circulau cu viteza luminii. — Firește, există o singură modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asculta calm cum Logan se plângea că doamna inspector Steel Îi pusese În cârcă și ancheta celui fără genunchi. Era doar un sergent! Nu putea să se ocupe de mai multe cazuri de crimă În același timp! Insch Îl ascultă, țâțâi și-l compătimi, apoi Îi spuse că situația era nasoală peste tot și că n-ar trebui să facă În halul ăla pe victima. — Ce mai ai la cazul cu punga de gunoi? Întrebă Insch. Logan strânse din umeri. — Apelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
moaștele, cu celofan învelite, în rezervorul closetului) nu-mi hâțână siguranța apofantică. De parale nu duce lipsă. Sexulcursit de cursă lungă, nu-i așa? Ba-i astfel. Colonelul Wolf posedă, în centrul Iașilor, algenția de turism Alwo. Ghinărarului Pleșiță îi țâțâie curul amintindu-și de complicitățile de care-l acuză Vestul cu teroristul Carlos, dar ouă cărți, fabulează, la tembelizor ce vrei și ce nu vrei, în legătură cu Goma, Vintilă Horia, Clinton & Arafat, arogându-și un rol bazial în istoria contemporană. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ori o lăsam sus și o trăgeam, după aceea, de jos. T. îmi făcu, deodată, un semn energic, să-i dau lui valiza; l-am ascultat, el o apucă lesne, o depuse în pragul ușii și mă privi cum cobor, țâțâind și dând insistent din bărbie, orizontal și vertical, dar mai ales mohorât, mișcare și sunet conjugate caraghios, ca în bancul acela care-l fermeca pe Lucian Raicu - un rus, după o beție zdravănă, așteptând un castravecior care se face tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
se spulberă în gara Kievskaia: nu mă aștepta nimeni pe peronul imens, abundent populat peste care se revărsa din nu știu câte difuzoare: Tomnaia noci cântată indiscutabil de Mark Bernes, prima romanță sovietică auzită cândva, când intraseră rușii în București și tata țâțâia ca T. în compartiment. Încremenit, am auzit cum explodează în mine o panică nouă, neașteptată, din care se adunară câteva silabe, rămase și ele în viață dintr-o rusă învățată cântând Tomnaia noci, Dasfidanie, mama...: Pasolstvo... ambasadă... rumînskoie pasolstvo! Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Emma mă aștepta. La Caița o adusese cineva, fiindcă ea Își pierduse vederea de cîțiva ani. Pe Matthias Îl pierduse chiar mai Înainte. O Îngrijeau vecinele, era tare mulțumită de ele. Una dintr-Însele o Însoțea și se minuna mereu țîțÎind din buze cum de pot exista doi orbi care mai și stau față În față și conversează de parcă nimic nu li s-ar fi Întîmplat. Tanti Emma luase cu ea două perechi de ochelari pe care a ținut să mi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Până atunci n-am știut că poartă mesa.“ Halal prieten! se înfurie Eleanor, după care adaugă: Tu i-ai spus? — Bineînțeles că nu, riposta Adrian. Ia zi, unde-i marmelada aia cu conținut redus de zaharuri? — S-a terminat. Adrian țâțâi dezaprobator, iar Eleanor continuă să citească cu glas tare din ziar: — „Desigur, aceste zone interzise nu au făcut decât să-mi stârnească și mai mult curiozitatea. În cea mai mare parte a timpului petrecut alături de Samuel Sharp am stat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
falnic din curte și îngropă placenta la rădăcina acestuia. Legă apoi cu un ștergar curat de cânepă caseta de pieptul pruncului și îl dădu maică-sii să-l legene la piept și să-i cânte. Deschise caseta și privi îndelung țâțâind din limbă, încercând să tâlcuiască felul cum se așezaseră unele față de altele obiectele; un bob de porumb, un os de broască râioasă, o cheie, o mărgea de coral, un muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ordinea zilei fotbalul. Mai ales acum, când niște arbitri au ajuns după gratii, cel puțin temporar. Face deneaul curățenie, Sandule, mormăie Gore, uite că și Prunea e luat la ochi, le-au pus ăștia telefoanele sub ascultare și acu’ le țâțâie fundul la toți. Nu mai miroase a iarbă crudă și a ciorbă de ștevie, vine iz de procese cu garnitură de cătușe. Gicu bate ritmul cu piciorul, pe sub masă, și gustă câte o gură din paharul În care are vodcă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tuturor oamenilor muncii, indiferent de țară, de naționalitate și de numărul de la pantofi. Una două, o dați cu comunismul... Mai știți și altceva? Acu’ În capitalismul românesc care stă pe năslie, cu mâinile pe piept, privegheat de fondu’ monetar - vă țâțâie fundul cotidian, vă mor portofelele de foame, șomajul a pus geana pe voi și vă face marcaj om la om, În schimb stați cu ochii pe televizoare, fiindcă aveți posturi din belșug și v-ați pus toți aere condiționate. Când
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să le dau la maculatură, când o să am puțin timp. E pe lista mea. — Iar ai venit târziu. Doamna Farley se află lângă mine, cu o stivă de cămăși învelite în plastic. Ocupate mai sunt fetele din ziua de azi ! Țâțâie din buze. Săptămâna asta n-ai venit în nici o zi înainte de unșpe ! La asta mă refer când spun curiozitate insațiabilă. Probabil că-și notează toate astea într-un caiețel. — Mersi foarte mult. Dau să-mi iau hainele de la curățătorie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
DE EX. CLOR ? N-AM GĂSIT NIMIC. STRÎNGI CUTIILE DE CARTON DE LA MÎNCAREA CHINEZEASCĂ DINTR-UN MOTIV ANUME ? NU LE-AM ARUNCAT, PENTRU ORICE EVENTUALITATE. MENAJERA TA, JOANNE O văd pe doamna Farley că citește biletul. Aproape că aud cum țâțâie din buze în mintea ei. Luna trecută mi-a ținut un discurs cum că mi-ar prinde bine o caserolă pentru gătit lent, fiindcă tot ce trebuie să faci este să pui în ea puiul și legumele dimineața și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
meu și se strâmbă. — Ce-i asta ? Ai vrut să-ți faci singură șuvițe ? Râde cu poftă, încântată de propria glumă. — A fost un accident... cu o sticlă de clor. — I-auzi, un accident ! Își trece degetele prin părul meu, țâțâind din buze. Ei bine, nu poți să rămâi în halul ăsta. Zic să-ncercăm un blond drăguț. N-ai nimic împotrivă să fii blondă, nu, draga mea ? Blondă ? — N-am fost în viața mea blondă, zic alarmată. Nu sunt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o revistă. În spatele nostru, Trish deschide o sticlă de șampanie. O să-ți stea foarte bine. O fată atât de drăguță ca tine trebuie neapărat să-ți facă ceva la păr. Citește-ne și nouă previziunile. — Previziunile ? zic mirată. — Horoscoapele ! Annable țâțâie din buze. N-o prea duce capul, așa-i ? adaugă în șoaptă către Trish. Nu prea, murmură Trish discretă. Dar spală senzațional. Deci asta înseamnă să fii o femeie care se respectă. Să stai cu bucăți de poleială în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la radio n-am auzit, de unde să știu eu, la calapoadele mele...“ Chicoti, pocnind șmecherește din degete. - Deștept nea Trandafir. „Nu te omoară pă chestia asta, zicea. Da să nu semnezi nimic. Orice, da fără semnătură.“ V-ați prins? Nu țâțâie acu’ laminoru la tremurici din ăștia de-a semnat? C-a mai ieșit și ăia, care zice că umblă să-i prindă, să-i atenționeze, ceva în halul ăsta. Toată lumea vorbește. Am o consăteancă, Ralița, de i-a tras tac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de inimă. Weekendul trecut fusesem teribil de rușinată, imaginându-mi ce-ar fi zis Helenka și alte persoane șic din New York dacă m-ar fi văzut jucând așa ceva. Toată seara nu făcusem decât să dau ochii peste cap și să țâțâi din buze. Asta pentru cazul în care Helenka ar fi avut cumva puteri parapsihologice. Dacă era așa, atunci Helenka își putea da seama că participam la jocurile respective numai fiindcă eram obligată, dar că nu mă distram sub nici o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de Magnumuri și de clătite crocante tot repetând „Mulțumesclarevederemulțumesc“. Ce mai exercițiu! —Erau Magnumuri cu mentă, s-a apărat Helen. Nu meritau să ocupe tot spațiul ăla. A fost o crimă din milă, un gest umanitar! Mama a continuat să țâțâie dezaprobator din buze. Parcă era Skippy, cangurul de prerie, care încerca să anunțe că Bruce căzuse din portavion, își fracturase brațul în trei locuri și trebuia salvat dintr-o mlaștină plină de crocodili. —în orice caz, da, mulțam pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ploaie cumpărate cu o reducere specială pentru abonații la Mail on Sunday. Intră, ușoară și vioaie, și le explică ce se întâmplase. Cealaltă Carol apăru din spatele ușii de placaj și, avansând până la mostrele dispuse circular în mijlocul magazinului - limita fiefului ei - țâțâi din buze la auzul veștii că Dan devenise membru al Asociației Alcoolicilor Anonimi. Cealaltă Carol știa totul despre Asociație. Dar o privea ca pe un simplu concurent, iar crezul ei n-o interesa. Din punctul de vedere al doamnei Wiggins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
noștri turnători de meserie pe nevinovații, pe oprimații, pe năpăstuiții sorții, nu e asta culmea nerușinării? După serviciul religios, vreo 40 de persoane, asta însemnînd două-trei familii prietene, s-au strîns în fața Ambasadei de pe Strada 23, ca să facă ce? îi țîțîia fundulețul popii, zice Bătrînul, era speriat c-o să-l dea careva în gît că i-a umblat gura, că nu era altceva decît un infiltrat ca și ceilalți, c-o să piardă parohia și o să fie chemat la ordine în țară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]