73 matches
-
un loc de muncă mai bun, apoi se băgase la rate pentru una, alta, că o luaseră acolo, cum se spune, de la lingură, greu putea face față chiriei și celorlalte ... Dacă aș avea banii ăștia, îi explicase lui Sigi, care țâțâia să facă rost de suma cerută, mi-aș cumpăra eu însumi o mașină mai de Doamne-ajută, că uite, am japoneza asta, arătase înspre stradă, ca să pot merge la slujbă, luată la a nu știu câta mână, prin tabla căreia au
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Acasa > Impact > Scrieri > PORCĂRIA Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1322 din 14 august 2014 Toate Articolele Autorului Ina, ce-mi povestești tu pare nu din altă țară, ci de pe altă planetă. Am tot țâțâit eu până mi-am adus aminte că prin București, între cele două războaie, exista meseria de țuțăr - un bărbat prezentabil, care se posta în fața unei vitrine și exclama, admirând marfa: “Țț, țț!”. N-aveți pe acolo un post de țuțăr
PORCĂRIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372184_a_373513]
-
ce naștere preferi. Însă, la Început, aș vrea să aflu mai multe despre tine. Ești căsătorită, Înțeleg? — Da, Încuviințez din cap. — Și vine și soțul tău azi? Domnul Brandon, dacă am Înțeles bine? — Trebuie să apară din clipă-n clipă. ȚÎțîi din buze a scuze. — Are o scurtă Întrevedere de afaceri În mașină, chiar lîngă clinică. Dar trebuie să apară. — Mă bucur. Ridică privirea și zîmbește, cu dinți perfecți, de un alb strălucitor. — SÎnt sigură că soțul tău e foarte Încîntat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vine În minte. Adică Phoebe. Tallulah-Phoebe. Îi Întind banii vînzătoarei, iau căluții de lemn și reușesc, nici eu nu știu cum, să-i așez Într-un soi de echilibru pe cărucior. — Vă mulțumesc foarte mult! — Să fii fată cuminte, Tallulah-Phoebe, spune bătrîna țîțÎind admirativ spre cărucior. Să fii bună și să te porți frumos și cu mămica ta și cu frățiorul sau surioara ta care o să vină curînd. — O să fie! zic vioaie. Îmi pare bine că v-am cunoscut! Vă mulțumesc foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
așa la mine? Evident că nu e o glumă. Dacă arăți bine, te simți bine! E un analgezic natural! Toate gravidele ar trebui să fie machiate și coafate Înainte de naștere... Peste tot În jurul meu văd chipuri Încruntate și aud lumea țîțÎind din buze, singura care e Încuviințează de zor e o fată cu o bluză roz superbă. — Așa mai da! zice. Prefer de o mie de ori asta, decît să mă legăn În patru labe. Sau putem merge la cumpărături, adaug
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Auzi la el. Clatină din cap. — Așa, cine vrea șampanie? Unde sînt paharele de șampanie? Pune sticla jos și Începe să caute prin dulapurile de sub televizor. — Nu sînt sigură că au pahare de șampanie, zic. — Pentru numele lui Dumnezeu! Mama țîțÎie din buze și se ridică iar În picioare. — O să vorbesc cu administratorul. — Mamă, nu există un administrator. Dat fiind faptul că au mîncare bună și televizoare, mama pare să creadă că ne aflăm la vreun Ritz-Carlton sau așa ceva. Găsesc eu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
gură: — Este totuși curajos pe câmpul de luptă. L-am văzut cu ochii mei. Faptul că îi e teamă să bârfească are darul să-l înveselească pe instructor: — Mă, băiatule, când e vorba de mai marii zilei, văd că-ți țâțâie curul de frică, îl ia peste picior. — Nu-i adevărat! se apără tânărul, roșu la față. Rufus îl bate liniștitor pe spate. — Am să te învăț o regulă sănătoasă și cuminte, pe care, dacă ai s-o urmezi, n-o să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
falnic din curte și îngropă placenta la rădăcina acestuia. Legă apoi cu un ștergar curat de cânepă caseta de pieptul pruncului și îl dădu maică-sii să-l legene la piept și să-i cânte. Deschise caseta și privi îndelung țâțâind din limbă, încercând să tâlcuiască felul cum se așezaseră unele față de altele obiectele; un bob de porumb, un os de broască râioasă, o cheie, o mărgea de coral, un muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
falnic din curte și îngropă placenta la rădăcina acestuia. Legă apoi cu un ștergar curat de cânepă caseta de pieptul pruncului și îl dădu maică-sii să-l legene la piept și să-i cânte. Deschise caseta și privi îndelung țâțâind din limbă, încercând să tâlcuiască felul cum se așezaseră unele față de altele obiectele; un bob de porumb, un os de broască râioasă, o cheie, o mărgea de coral, un muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pățit nimic. M-am asigurat că n-o să pățească nimic. Tessie: Și e destul de necăjit. A crezut, când voi doi ați făcut sex, că asta înseamnă ceva pentru tine. Detta: Mda, mă rog, tu l-ai omorât pe tata. Tessie (țâțâind): Apropo de a ține dușmănie. Detta: Uite, du-te și lasă-mă s-o omor pe fetișcana aici de față. Eu: De ce vrei să mă omori? Detta: Din cauza lui Colin. Eu: Colin? Ce...? Oh, Doamne, e fiul tău? Ea: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de inimă. Weekendul trecut fusesem teribil de rușinată, imaginându-mi ce-ar fi zis Helenka și alte persoane șic din New York dacă m-ar fi văzut jucând așa ceva. Toată seara nu făcusem decât să dau ochii peste cap și să țâțâi din buze. Asta pentru cazul în care Helenka ar fi avut cumva puteri parapsihologice. Dacă era așa, atunci Helenka își putea da seama că participam la jocurile respective numai fiindcă eram obligată, dar că nu mă distram sub nici o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de Magnumuri și de clătite crocante tot repetând „Mulțumesclarevederemulțumesc“. Ce mai exercițiu! —Erau Magnumuri cu mentă, s-a apărat Helen. Nu meritau să ocupe tot spațiul ăla. A fost o crimă din milă, un gest umanitar! Mama a continuat să țâțâie dezaprobator din buze. Parcă era Skippy, cangurul de prerie, care încerca să anunțe că Bruce căzuse din portavion, își fracturase brațul în trei locuri și trebuia salvat dintr-o mlaștină plină de crocodili. —în orice caz, da, mulțam pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dietetică peste unul dintre picioarele încălțate în sandale ale femeii. — Doamne Dumnezeule, la dracu! Piciorul i-a țâșnit involuntar în sus, iar Susan a țopăit de mai multe ori pe loc, așteptând ca durerea să i se diminueze. Sunetul unui țâțâit din buze i-a distras atenția, așa că Susan a întors capul numai ca să dea cu nasul de doamna Tufnel, o vecină obsedată de Biblie, care stătea înțepenită la doar câțiva metri distanță și se uita încruntată în direcția ei. — Draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
secunde până când unul dintre ei să scoată vreun cuvânt. Nici unul nu era sigur dacă era doar o întâmplare sau dacă într-adevăr erau blocați și nu mai urcau nicăieri. Bărbatul s-a uitat, din nou, la ceas, după care a țâțâit din buze. Eram deja în întârziere și-acum asta... Remarca fusese rostită fără vreo destinație clară, dar de vreme ce Alison era singura altă persoană din lift, a considerat că era de datoria ei să răspundă. Da, înțeleg perfect. Eu am pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în bucătărie, ținând-o de mână pe Milly. Instantaneu, ochii bărbatului s-au luminat la vederea unei uși de la dulap care atârna puțin într-o parte, din cauza balamalei stricate. Ia uite în ce hal e ușa asta, a remarcat el țâțâind din buze, în vreme ce palmele uriașe se ridicaseră ca să așeze ușa în poziție corectă. O s-o repar cât ai clipi. —Mulțumesc, Bill, dar nu e nevoie. De ce nu te odihnești și tu? Susan și-a păstrat tonul vesel, deși tremura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spus că Sofia s-ar fi putut descurca și singură fără nici un fel de problemă, dar c-a vrut să-i facă o demonstrație. Ceea ce desigur c-a și reușit fără prea mari eforturi. Julia s-a încruntat și-a țâțâit din buze. Poate c-ar fi cazul să-mi urmezi exemplul. Susan s-a uitat la ea nevenindu-i să creadă. — Adică să-și petreacă toată ziua la coafor? Julia nici măcar nu s-a obosit să-i răspundă, dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să merg cu ei și să mă arunc cu parașuta“. Nu sunt sigură c-ar merge, a răspuns ea cu timiditate. Nu voia s-o supere pe Julia, când femeia se arăta atât de interesată de viața ei. Julia a țâțâit, din nou, din buze. —Păi, n-o să fii sigură până nu încerci, nu? În fond, nu mi se pare că situația s-ar putea înrăutăți. N-ar putea decât să se îmbunătățească. Ai făcut cunoștință cu ea? a întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
l-am sunat și i-am spus c-am hotărât să nu suflu nici un cuvânt cu condiția să nu mai ia niciodată droguri și să-i spună el lui taică-su, atunci când o să considere că-i momentul potrivit. Alison a țâțâit din buze și-a arborat o mină dezamăgită. — Ești sigură că e bine așa? Nu știu. Dar m-am gândit bine și-am considerat că asta e ocazia ideală pentru ca Jake să-și asume responsabilitatea pentru faptele lui, adică primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am hotărât ca, de-acum încolo, fiecare dintre noi să decidă, pe rând, ce să facem în fiecare sâmbătă. Putem să mergem la un muzeu... —Ăăăăă, ce plictisitoooooor! l-a întrerupt Milly lăsându-și capul pe un umăr. Nick a țâțâit din buze. —...sau să înotăm la piscina din cartier... —Daaaaaa! Milly a împuns aerul cu pumnișorul strâns. — În esență, o să facem exact ce-o să decidă persoana care e la rând în ziua aia, a adăugat bărbatul. Iar azi persoana care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a râs Susan. Numai tu ai fi putut să întâlnești un multimilionar liber, la doar câteva zile după ce te-ai despărțit de bărbată-tu. A, a exclamat Julia. Asta e singura mică problemă. Că nu e liber... încă. Toate au țâțâit sonor din buze. Există deci o prietenă? a spus Susan cu o privire dezaprobatoare. Nu... există o soție. Femeia s-a chircit sub cacofonia de „Julia, nu!“ și „Iarăși!“ care s-a abătut asupra ei. — O a doua soție, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așa făceai și cu biata femeie, m-ai lămurit... Oricum, femeia asta văd că ți-a transmis o anume nervozitate, o agresivitate din care se vede că vă gelozeați, vă certați, vă băteați, la care Milică, tu nu înțelegi?... Rafael țâțâia mustrător din buze, nu înțelege și nici nu poate fi convins, așa încât Milică se dădea de ceasul morții ca să-l convingă și că el ce-ar face dacă? Dacă ar avea o femeie, o soție eventual... Adică, ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai devreme, mai târziu, cum ne-o ajuta Dumnezeu. Ne ducem numai la Costești, să târguim câte ceva pentru copii, că vine vara și trebuie, iar la Pitești e prea departe... Așa, rămâi sănătos, Lazăre!... Hai, dă-i drumul, băiete! Vizitiul țâțâi la cai. Trăsura se urni scârțâind și ieși din curte, cotind spre dreapta. Când dispăru, un argat rîse: ― Ăsta s-a dus dorului... Nu se mai întoarce, cum nu plec eu! ― D-apoi să se întoarcă numai când l-oi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de toată povestea cu mașinile așa cum probabil că ți-am lăsat impresia. —Exact ce ziceam. Dar mersi că ai recunoscut. Simplifică nițel viața. Preluă conducerea turului, arătând spre fiecare suport de bere care fusese mutat de la noaptea accidentului. În timp ce mergeau, țâțâia, clătina din cap și repeta: Nu, nu, nu. Casa asta nu-i Homestar. Bonnie îi aduse înăuntru gențile de voiaj. Începu să se țină după el. —O să aranjăm totul, Marker. O să punem tot exact cum vrei tu. Karin se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o șchioapă pe prima pagină. — Uite ce-au pățit celelalte ziare când au făcut asta. Au sfârșit prin a-și tăia creanga de sub picioare. Le-a crescut tirajul pentru o vreme, dar au afectat industria pe termen lung. — Jack, Jack, țâțâi nesuferitul de Nelson, mă uimești. Încă mai consideri concurența un lucru bun, nu? — Sigur că da. Fără ea începi să te complaci și, când te complaci, s-a dus jurnalismul de calitate. Trebuie să-ți dorești să urmărești un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
O jumătate de oră mai târziu, Stevie se întoarse, plină de ea, anunțând că Jack voise doar să-i ceară sfatul. — I-ai spus? întrebă Fran, fără să se poată abține. Ce să-i spun? — Că am anulat nunta. Stevie țâțâi. — Îmi pare rău, Francesca. Pesemne că am uitat. Dar într-un orășel ca ăsta probabil că a aflat deja. Fran simți că-i piere elanul. Stevie avea dreptate. În Woodbury bârfele circulau cu viteza luminii. — Firește, există o singură modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]