44 matches
-
din „Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă și-un câne!” (de preferință o corcitură Pitbull-Rotweiler)...; când Ana lui Manole, cu stimă și respect față de profesia și funcția constructorului șef al Mănăstirii Argeșului, murea bocind: „Manole, Manole/ Meștere Manole,/ Zidul rău mă strânge,/ Țâțișoara-mi frânge...” I-auzi! Ce demnitate de folclor! Nici urmă de revoltă, sau de vreun reproș cât de mic, pe când în zilele noastreeee... Ana s-ar numi Andreea, numele tatălui din fruntea lui Manole ar fi pocnit fără prejudecăți cu
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]
-
și uguit de turturele ascunse-n crengi. și fîșîit de pneuri pe asfalt. și zuruit de zaruri cu ciudă izbite în scara corăbiei noastre. și rîsul fetelor lăutarului cînd puștanii le toarnă porcărioare în urechi sau le miră sub tricouri țîțișoarele calde și amețite... roșie e poezia din curtea ca un trup mustind de-adrenalină din degete picurînd - multă de poți să o strîngi în garafe, ca seva lăstarilor pentru leacuri băbești, noaptea,-n tăcerea somnoroaselor vii. invocație turturică din cîmpiile
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
niciodată bine/ pielea asta-n care abia de-ncap sufletul în ea nu mi-l mai ține. /rozioare buze moi am tot iubit cât mi-a fost să mă mai țină vlaga/ o să-mi fie teamă când voi tremura lângă țâțișoara ei ca varga/ cicatricele pe pielea mea or să semene cu gura ei rujată/ pe când peste mine se lăsa toată bucuria ei nevinovată / o să-mi fie teamă chiar să mă privesc în oglinda secerând prin casă/ floricele mici de busuioc
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
me kiss your cheek your brown/ Toudoritza, darling!/ Kiss your eyes and Lashes now,/ Toudoritza, darling!"/ m-aș trage totuși la căldură pe undeva mai aproape de vatră/ pe undeva către centrul Pămîntului/ aș îngropa toată Geologia în litere/ pîn' la țîțișoare/ pîn' la mezosferă/ și chiar mai adînc/ ca Basarab la Posada cînd l-a dus de nas pe Karol Robert/ iar mai tîrziu Țepeș pe turci îmbrăcîndu-se în șalvari și Ștefan/ cu vuiet de tobe și trîmbițe în ceață și
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
bine, avertizează Roja, știai bine că printre ei se mai infiltraseră o mulțime de neaveniți, ei au spart petrecerea, i-au curățat pe cei care credeau în cauza nobilă, la ăștia trebuia să fii cu ochii în patru, nu la țîțișoarele alea fragede, la măgarii ăia pe care-i durea în cot de tot ce o să se întîmple, care fuseseră atît de ușor transformați în masă de manevră. Căzuse în păcat. Las-o mai moale, Părințele, îți cunoaștem pe de rost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pur și simplu, nu pot, pur și simplu, nu vreau să închei un contract prin care să mă culc cu o singură femeie pentru tot restul vieții. Gândește-te numai: să zicem că urmează să mă însor cu A, cu țâțișoarele ei faine și așa mai departe; ce-o să se-ntâmple când o să apară B, care le are și mai faine - sau, în orice caz, mai inedite? Sau C, care știe să dea din cur într-un stil cum nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Bob. E vineri seara, o să fie toți fătălăii ăia acolo. Hai și noi! Nu, a zis Farah. Nu vreau să merg. Johan, te rog! Hai, surioară, fii drăguță! Hai să ne distrăm nițeluș. Ce zici, Johan? Toată lumea știe că au țâțișoarele cele mai formidabile din tot orașul. Vreau să le văd rochițele alea scurte din care li se văd bucu lițele, zău așa! Johan a zâmbit și a dat din umeri. S-a făcut, de ce nu?! Încetinise, Îndată ce au părăsit luminile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să mă atingă acolo, la inimă, el îmi mângâia de fapt sânul, partea lui de jos, țâță de fată mare, nemângâiată de nimeni, dom’ profesor!, mă jucam cu el, îmi plăcea asta, el își plimba degetele încet, rotund, pân la țâțișoare, recita mereu, ne uitam unul în ochii celuilalt, eu transpiram de emoție, de ce ești udă?, mă întreba el parșiv, de aia!, răspundeam neputincioasă, pe atunci nu puteam comanda inimii mele. Ca acum. Lui i se aprindeau ochii ăia demonici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să facă nimic pentru strălucirea aia a ei... Uite-acolo microfonul, apeși pe butonul albastru, știu să mânuiesc un magnetofon!!!, mă cocoșesc eu, păi, dă-i drumul dacă știi, zice profa pisicindu-se, am simțit asta. Pân la buzișoare Pân la țâțișoare... Recitam și mă uitam pe plapumă, îmi plimbam ochii pe mătasea aia, deloc în ochii profei sau pe pielea ei. Franțuzoaica, așa-i ziceam la școală, se ridică deodată, era goală complet, țin minte că era bronzată, fusese la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la școală, se ridică deodată, era goală complet, țin minte că era bronzată, fusese la mare, în vară, probabil, și se duce pe hol, ia o cană cu apă, vine înapoi, se bagă în pat, așa, de formă, că o țâțișoară îi rămâne afară, ea n-o vede, e degajată, gustă din când în când din apă, a băut multă apă în ziua aia, eu recit mai departe, automat. Mă uitam ca boul, ia să-i fi băgat eu pula în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bine, avertizează Roja, știai bine că printre ei se mai infiltraseră o mulțime de neaveniți, ei au spart petrecerea, i-au curățat pe cei care credeau în cauza nobilă, la ăștia trebuia să fii cu ochii în patru, nu la țîțișoarele alea fragede, la măgarii ăia pe care-i durea în cot de tot ce o să se întîmple, care fuseseră atît de ușor transformați în masă de manevră. Căzuse în păcat. Las-o mai moale, Părințele, îți cunoaștem pe de rost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rezistă mult și, oricum, nu mai puteam risca să rămân multă vreme sus pe deal. Mai devreme sau mai târziu, mai mult ca sigur și-ar fi făcut apariția boschetarii și îndrăgostiții. Ieri am remarcat că-i al naibii de mândră de țâțișoarele ei - chiar și când le-am ars cu Chesterfieldurile. M-am hotărât să i le tai pe îndelete. Era încă înmărmurită, poate chiar șocată. I-am arătat bâta de baseball a lui Joe DiMaggio de la Louisville Slugger, care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
călușul i-a alunecat adânc în gâtlej. I l-am scos cu totul o secundă, iar ea a strigat-o pe maică-sa. I l-am pus înapoi, de data asta mai strâns, și m-am apucat să-i tai țâțișoara dreaptă. Rănile făcute de frânghie încep să i se infecteze. Frânghia i-a pătruns în glezne și tăieturile îi mustesc de puroi... Am pus caietul jos, știind că sunt în stare s-o fac, știind că dacă mă apucă șovăiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mărturisesc că, până la Trandafir, n-am fost niciodată ceea ce s-ar putea numi un gigant sexual. Pentru dotarea mea ar fi mai potrivit termenul de pigmeu. Nu am dat vina pe doamne, drăguțele de ele, dulci creaturi cu fundulețe și țâțișoare. Cine ar vrea să fie storcoșită sub mine? Trandafirul mi-a dat încredere. Am călătorit spre lumi noi, unde bărbații grași erau la fel de căutați ca și doamnele rubensiene. Eu, Virgil, spaima țâțelor, un sex-simbol! Remarcabil. Nu prea îmi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să fac mare năvală". Este, apreciază universitarul bucureștean, o premieră pentru un poet erotic în lirica românească, unul care îndrăznește să vorbească de astfel de lucruri și să arunce o privire concupiscentă spre trupul femeii. A dezveli sînul, a vedea țîțișoara rumenită, a ridica ,"di pi picioare orice fel de-nvălitoare" - constituie un imens curaj. Va mai trece aproape un secol pînă ce să apară, în poezia română, un lirism al corpului. Promisiunea de "mare năvală" de la sfîrșitul poemului este și mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a mea suflare. GÎndule, mergi și-i vestește Că iubitul ei sosăște, Spune-i să se descernească Și să nu mă mai bocească. Du ochilor drept vestire A plînsului contenire, Du guriței bucurie De sărutări cu trufie. SÎnul, peptul dezvălește, ȚÎțișoare rumenește, Rădică di pi picioare Orice feli de-nvălitoare Și spune cu Îndrăzneală C-oi să fac mare năvală.” Este prima oară, după știința mea, cînd un poet erotic Îndrăznește să vorbească de astfel de lucruri și să arunce o privire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spune cu Îndrăzneală C-oi să fac mare năvală.” Este prima oară, după știința mea, cînd un poet erotic Îndrăznește să vorbească de astfel de lucruri și să arunce o privire concupiscentă spre trupul femeii. A dezveli sînul, a vedea țîțișoara rumenită, a ridica „di pi picioare orice fel de-nvălitoare” - constituie un imens curaj. Va mai trece aproape un secol pînă ce să apară, În poezia română, un lirism al corpului și o poezie care să vorbească despre plăcerea sexuală. Promisiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adoratori fanatici ai ochilor. Grigore Alexandrescu rezumă acest cult al privirii În poezia română: „O singură privire viața vestejește Cu lanțuri de amor”... După ochi, În scara de valori a lui Conachi vine sînul sub forma, uneori, mai Îndrăzneață a țîțișoarei. Complexitatea simbolică a ochiului s-a putut constata. Vocația sinului e să „Înghie”: „Spre sînul cel de albcțc, Alunei patima mă-nghie”... Ochiul provoacă pasiunea, sînul naște delirul erotic. „SÎnuri cu mici țîță” (Cine-i Amoriul?), „țîțișoara dezvelită” cutremură, smintesc simțurile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uneori, mai Îndrăzneață a țîțișoarei. Complexitatea simbolică a ochiului s-a putut constata. Vocația sinului e să „Înghie”: „Spre sînul cel de albcțc, Alunei patima mă-nghie”... Ochiul provoacă pasiunea, sînul naște delirul erotic. „SÎnuri cu mici țîță” (Cine-i Amoriul?), „țîțișoara dezvelită” cutremură, smintesc simțurile. Farmecul lor (unul dintre...) vine din albețea lor. Din sin izvorăsc nurii, blindera și dulceața, trei din componentele pasiunii erotice. Aerul ce aburește I Dintr-un sîn... zice În chip tulburător poetul. Mai departe, Conachi, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]