124 matches
-
crezi că ne-am fi concentrat asupra posibilității ca cineva să fi intrat pe acolo? mă Întrebă el pe un ton inutil de condescendent. — Ei bine, habar n-am pe ce vă concentrați voi, polițiștii, bine? i-am răspuns cu țâfnă. Atunci, varianta asta se respinge. La dracu’, mi-am spus. Și-mi păruse o idee așa de bună. M-am ridicat și-am mers să fac niște cafea. El m-a urmat la masa din bucătărie. Am umplut filtrul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce-l privea pe Canafas era să-i Întrebe de cinci-șase ori pe zi pe cei doi felceri: „Băi, băieți, da’ calul ăla a băut și el ceva apă pe ziua de azi?”. Într-un rând, unul Îi răspunsese cu țâfnă: „A băut, cum să nu, dom’ Doctor, că-i era sete de la câtă lucernă și ovăz a crăpat În el ca spartu’!”. Pe Doctor, Însă, ascuțișul vorbelor nu-l Înțepase căci, grijuliu, Îl sfătuise pe felcer: „Mai ponderat cu hrana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dimineață" nu s-a adeverit în cazul meu; prima discuție cu ministrul Corneliu Mănescu fusese aproape o ciocnire; el îmi reproșase ceva (ceva ce nu era real), eu i-am răspuns cu condescendență, dar fără urmă de teamă, chiar cu țâfnă; din mândrie, n-am regretat atitudinea avută, dar nici nu mi-am făcut iluzii, pentru ca, după ani de zile, Corneliu Mănescu să dea dovadă că este totuși un om drept, corect, fără ranchiună pe motiv că un oarecare subaltern n-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
a recurs, încercând să apere aparențele și să își conserve demnitatea de mare scriitor, l-a consumat enorm. Călinescu nu este, în orice caz, un profitor mărunt al regimului comunist, așa cum au scris destui, cu o judecată pripită și o țâfnă meschină 1. Călinescu sub vremi Mă voi ocupa în următoarele pagini de publicistica lui Călinescu de după 23 August 19442. E un subiect fierbinte, care nu s-a răcit, deși tentativele de epurare a scriitorilor compromiși, încrâncenate la începutul anilor '90
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pare să aibă un ascendent profesional asupra insului -, când dracu’ era să fii tu director, că mai mult decât un ducător de reflectoare pe platou n-ai fost niciodată?!“ „N-am zis că era să fiu numit - răspunde plin de țâfnă îngerul -, ci că puteam. Oricine își dă seama de diferență. Refuzul a fost punctul meu de vedere la toată mizeria de atunci. Un refuz ferm. Eu n-am fost niciodată unul de-al lor!“ Gazda e strâmtorată și ridică din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
spun, m-ar acuza că aș cere prea mult de la oameni și de-aici așteptările mele să nu coincidă întotdeauna cu manifestările lor. Cum să fie ocupațiunile noastre mintale identice? Sigur că iarăși par că mă dau rotund, dar fără țâfna asta uneori nu faci nimic. Scriu și nu știu cât din ce scriu este efect al bolii și cât este memorie curată. Memorie reactivată de porcăriile astea pe care încerc acum să le enumăr, repusă în funcție de medicamente, anestezice. Cât e asta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
una-două, ca Fănuș, nu se putea să nu-mi câștige simpatia. Era adeseori pripit în judecăți, repezit, nedrept cu unii și disprețuitor de nuanțe, dar în toate era sincer și spunea pe față ce credea, lucru rar. Și apoi, dincolo de țâfnă, de îmbufnări, de răstelile omului căruia îi sărea muștarul din orice, eu îi ghicisem cumsecădenia și firea miloasă. Trecea de altfel iute de la supărare la dispoziția contrară, azi te călca în picioare (cu vorbele) și mâine îți întindea prietenește mâna
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
În lupta cu mate ria și ei Înde ei. Timiditatea, cu Întreg complexul ei, dă Însă - lucru curios! - Îndrăzneală și libertate de spirit prin aceea că te izolează, În chip firesc, de tentația lumii gălăgioase, de interesele, deșertă ciunile și țâfnele ei, pe care, dacă te pune naiba să le Împaci cumva, satisfăcându-le pe toate, ieși până la urmă tocit, uzat, măcinat. Apoi, iarăși din timiditate disprețuitoare, nu am solicitat prie tenia sau colaborarea oamenilor ajunși, pe care i-am socotit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spune Țamblac împungându-l. Ștefan hohotește de face să zdrăngăne fereastra: Să nu-și facă iluzii că se vor mai amesteca în treburile Moldovei, ca odinioară! Nu sufăr eu belciugul nimănui. Cazimir a semnat el, spune Stanciu, dar avea o țâfnă cât Ceahlăul, pentru "credința nestatornică" a lui Vodă Ștefan. S-a dat înspre îngâmfatul de Mateiaș! " Nu poți sluji la doi stăpâni odată: și lui Dumnezeu și lui Mamona!" a orăcăit el. Iată-mă și "slugă"! se vaicăre Ștefan, de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o mai măreață catedrală? Cea mai măreață catedrală e sufletul omului, rostește Țamblac ridicând fruntea. Dacă o spune "Marele Învățat", să-l credem... Dar să ne întoarcem la oile noastre... Boier Stanciule, ai poposit la Cracovia. Măritul Jagelon-Crai, tot cu țâfna scorocită-i? O ține morțiș: "Închinare și iar închinare". E foc și pară că Măria ta nu respecți "Omagiul închinării personale"... "Să fie clar! amenință el. Să fie clar: până nu pune un genunchi în pământ, ca să presteze personal "Omagiul", cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea mic pentru ce se așteaptă de la mine. Mă bucur pentru Moldova, mulți, abia acum au aflat că existăm, spune Ștefan și se oprește în fața hărții Europei atârnată pe perete. Dacă aș fi mai mult ajutat... Ba, unii au și țâfne, adaugă și parcurge cu degetul calea dintre Suceava și Cracovia. Stanciule!... Ai bătut calea aiasta și călare și pe jos. În câte zile ajung turcii de la Suceava la Cracovia? Doamne ferește! Să socotească singur, și nu fără sudori reci.... Credeți că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Toți domnii munteni până la urmă... Ce să facă și ei? Taci, cloșcă muntenească! își varsă Ștefan năduful. Toți?! Toți, în afară de bunică-su Bătrânul Mircea. ...Și de Vlaicu!... Și de Țepeș!... Parcă s-au înțeles cu toții! spune Ștefan revoltat. Toți au țâfne! Numai noi... noi, singurii care dăm totul și nu primim nimica! Mă tot îmboldesc: Fă război, că-i sfânt!" Îmi tot dau în cap cu crucea! "Fă o năvălire în Turcia! Zdrobește-i! Nimicește Împărăția Antihristului!!" Dar cine-și închipuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Păcat. Stanciu e om greu... Se și grăbea, pleacă la Stambul cu solie de pace. De fapt, în spatele lui, tot eu trăgeam sforile... Și ce?! Vodă vrea pace cu turcii?! întreabă speriat Cupcici. N-avem nevoie de pace! îi sare țâfna lui Isaia. Aiasta ne-ar încurca socotelile! Da' Mahomed acela nu mai vine odată?! întreabă boier Cupcici... Vine! Vine! Și nu vine singur; aduce cu el domn nou: pe Alexandru Aron, fiul răposatului Aron Petru Vodă. Să te audă Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
C., profesoară ridicată dintr-o familie de țărani, mi-a vorbit despre faptul că s-a înscris pentru o călătorie în Franța. La un moment dat, referindu-se la cei ce-i vor fi tovarăși de drum, și-a trădat „țîfna”, spunînd cu sarcasm, „zdrobitor”: „Nu mai încapi de «clasa muncitoare»”. Ce-o rodea la rînză? Pe lista de 40 de persoane era înscris și un muncitor, - unul cu înaltă calificare! Deși un moment am avut impulsul să-i demonstrez, apelînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în cazul cuiva care i-ar fi cerut evidențele, bilanțurile: „Deăi scrisă, astăzi, clipa cea divină La „Roata Lumii”să mă dau în lanțuri, Tovarășul Butușină Ar zice: „Timpu-i de întocmit bilanțuri!” Să leăntocmim Dar vezi, puțin îmi pasă De țâfne, socoteli, dobânzi, arvună! Tot poezia viețiiăi mai frumoasă Ia să vedem balanțele cum sună!” — Este exploatare burghezoămoșierească, ziceau unii. Zicea și mama. Că ea, în adâncul ei, vorbindu-mi despre realitățile satului, se gândea la mine, la viitorul meu, la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
decât în extaz. Mamaia olteancă dă filmului nu doar tonul răstit, ascuțit și complice , ci mai ales vocea (inconfundabilă). Dacă Rodica Tapalagă este de nerecunoscut (marea actriță dispărând efectiv în spatele personajului său), Mama RomâNica este imediat recognoscibilă, cu toate ticurile, țâfnele și înduioșările sale. Este România orală și viscerală, canibalizată de politica la televizor și ea însăși canibală abulică, șleampătă, rătăcită-n tranziție cu aceeași sacoșă și pe care o înțelegi, dar cu care nu te poți înțelege. E monstrul născut
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în acest caz, pentru delegitimarea spiritului critic? Nu. Sugerăm doar dublarea autorității lui prin politețe și respect față de aproape, dublarea inteligenței prin bună tate, și dublarea libertății prin virtutea discernământului. Altfel ne vom sufoca în îndârjire, scrâșnirea dinților, bășcălie malignă, țâfnă și arțag. Și vom ieși din tranziție desfigurați, ca după un caft de cartier. Pentru o politică mai feminină Sunt o fire conservatoare. Nu-mi plac ideologiile de ultimă oră, activiștii modelor corecte politic, fundamentalismul ateu și feminismul militant. Din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se explică prin nebunia latentă a vanității. Există femei fru moase pe care vanitatea le schimonosește fizic, există premianți care ratează cariere onorabile pentru că alunecă într-un sterilizant narcisism, există cupluri care sucombă din cauza unor intratabile accese de vanitate, de țâfnă auto-complezentă (de ambele părți). Dizolvantă la nivel individual, vanitatea nu e mai puțin primejdioasă la nivel colectiv. Vanitatea de partid, combinată cu impure interese de grup, pune cu ușurință între paranteze problematica adevărată a țării și a națiunii. Vanitatea națională
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și el, de mult, în retorică țățească, în tacla de bodegă, în sentimentalism turmentat. Seară de seară, o echipă de cuconițe nervoase își dau poalele peste cap în diferite studiouri de televiziune, întrecându-se una pe alta în mediocritate și țâfnă. Oamenii politici, la rândul lor, au, în majoritatea cazurilor, comportament de parlagii. Gigi Becali a ajuns voce a națiunii. Bunul-simț, buna-creștere, măsura, discernământul sunt în comă. Împotriva exasperării mele se invocă, de regulă, trei tipuri de argumente: unul șmecher, unul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
aici nu operează ca entertainer-i decît în cel mai puțin glorios sens al termenului acela de oameni plătiți ca să riște ridicolul pentru amuzamentul nostru. Excepțiile sînt două la număr : Baranski, care are nu doar voce, ci și genul ăla de țîfnă profesională care-i permite unui artist de pe Broadway să-i vîndă publicului orice melodie, în orice condiții (deci chiar și aici, unde coregrafii nu ajută deloc) ; și Streep, care, din păcate, nu reușește să vîndă cine știe ce, deși nu din cauză că n-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
emisiunea de la „Realitatea”, din 27 decembrie 2007, moderată de doamna Crețulescu, având ca invitați pe Corina Dragotescu, un alt ziarist cunoscut și, bineînțeles o „romă” și un „rom”, „roma” de la Agenția Națională pentru romi, „romul” din partea Partidei romilor. Lăsăm deoparte țâfna țigăncii, asupra căreia vom reveni, vom spune că cel care prezintă o emisiune cu o problematică atât de complexă, gingașă și controversată, trebuie să fie pregătit, să fi studiat, informat, întrebat anterior, altfel spus să vină cu lecția învățată, să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
decât să te descalifice. Întâi și întâi li se poate reproșa liberalilor de astăzi că încheie alianțe nefirești: pe la Timișoara cu Cavalerul Tristei Figuri; mai nu știu când o alianță, tot de dreapta, cu Miluț, șef de partiduleț, născut din țâfnă, ambiții și răzbunare. Cât de orbiți sunt liberalii dacă n-au văzut până acum că PNȚ-ul cu credința-n coadă (CD), a fost și este un avorton, care nu merită nici să spele picioarele națiunii? Să nu știe liberalii
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
toată încordarea de peste vară; noi ne-am ales cu fumurile, ifosele, certurile, împăcările guvernanților, lipsa de consistență și de orizont. Dacă ajungi în situația să împrumuți bani ca să plătești pensiile, să ții statul, cum poți fi catalogat? Un nimeni cu țâfnă, „o aia”, niște închipuiți cu blazonul mânjit cu „zoaie”. Pe 15 septembrie am avut tacâmul complet. Președintele a găsit prilejul de a ține un raport cu realizări de premier, dând a înțelege că și el își asumă răspunderea, candidând pentru
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Rotari a azvârlit cât acolo un vas cu jăratic, stârnind un zgomot înfundat și o volbură de scântei pe marmura podelei. Încremenisem. A fost nevoie să-i blochez brațele, ca să-l împiedic să n-o pocnească. L‑a privit cu țâfnă și a avut îndrăzneala să continue: - Acum o să-mi dai tot ceea ce Arioald mi-a luat, dacă nu, mă voi sili ca Domnia Ta să nu dăinuie mai mult de o lună. Stăpânește-ți mânia. Stiliano mi-a povestit despre învățăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din urmă. Faci mult sport? — Nu în mod special. Oricât de bine ar fi depășit momentul, încă și-ar fi dorit să se simtă mai puțin stingherită în preajma lui. —Ești pregătită? întrebă el. — Ce întrebare! i-o întoarse ea fără țâfnă. Nu mi-am pierdut timpul săptămâni întregi cu prezentarea asta? N-a fost o pierdere de timp, îi zise el. Ceea ce știi tu ne poate fi de folos. —Probabil. Doamne, ce susceptibilă sunt, își spuse ea în gând. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]