123 matches
-
un ar-ticol degajat, so, cine se simte deranjat, you know, poate să dea pagina." N-am dat-o. Am citit până la capăt. Și ce-am dedus din el? Nimic. Infinite și arogante precauții, jargon britanic preluat cel mult de la MTV, țâfne frustrate adresate nimănui, felicitări care cad în gol. După o asemenea lectură năucitoare, Cronicarul a deschis televizorul și, pentru prima dată, i s-a părut că agramatismele nefericitului antrenor Gică Hagi, clișeele animatorilor de emisiune matinală și zâmbetele lucioase ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
care se deschid citindu-l și văzînd, de ce nu, un spectacol-bijuterie. Un fel de manifest pentru normalitate în artă, un apel pentru întoarcerea la esențe, la căutarea adevărată în teatru, în orice formă de spectacol. Cu patimă și smerenie, fără țîfne, fără ipocrizie, fără sminteală. Aceasta este și miza. O punere în scenă plină de ludic, de umor fin, fin, de o simplitate extraordinară care concentrează atenția și plăcerea privitorului exclusiv pe interpretare, pe sensul cuvîntului, pe compoziția muzicală, pe relația
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
scoată o vorbă, o plecat, cu același mers târâit... De unde venea nenea Jănel? a întrebat un gospodar de la o masă vecină. De ce nu ai răbdare? Așteaptă, că am să vă spun. Toate la rândul lor - a răspuns Pâcu, cam cu țâfnă. Tocmai atunci, dinspre cuhne a intrat Măriuța crâșmărița, cu un chersân învârfonat cu plăcinte poale-n brâu aburinde, iar din urmă o seconda Costache crâșmarul, cu o oală burduhoasă plină cu vin răcoros. La vederea acestora, s-a auzit murmurul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sigur!” „El cântă pe gardul ista pentru că îi mai puțin înalt ca celelalte și se urcă ușor, că s-o cam îngrășat, bătu-l-ar norocul” - i-am spus eu babei. „Eu așa știu și pace” - o răspuns baba cu țâfnă. „Bine, Catincă. Am să am grijă. Luăm fiecare câte un țol, ca să acoperim sacii dacă plouă, și gata.” De asta ai spus tu aseară să luăm țolul? Eu, să fi fost în locul tău, de mult faceam borș cocoșul - și-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a întrebat moș Dumitru. După oala ceea în care de obicei se găsea vin... Ce fel de botez îi aista? Cu gâtul uscat ca iasca? Am trăit s-o văd și pe asta. Că smintiți am văzut - a grăit cu țâfnă prefăcută Pâcu, privind semnificativ la moș Dumitru. Să știți voi, aiștia botezații, că Pâcu are dreptate. Unde s-o mai văzut botez fără udătură? i-a sărit în ajutor moș Dumitru. Costache! Umple și tu oala ceea cu vin din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se vedea bine că nu are chef de vorbă - i-a răspuns: Dacă Pâcu zice așa, apoi n-ai încotro. Trebuie să-l asculți. Bine! Dacă spui tu... atunci am să mă încui, ca o măicuță - a răspuns Măriuța cu țâfnă. S-a întors grăbită și a intrat în cuhne, lăsând ușa întredeschisă cam un lat de palmă... Dintre toți cărăușii din crâșmă, doar Hliboceanu a băgat de seamă acest lucru, pe care de altfel îl și aștepta. Măriuța era mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în brânci. Ei, hai că nu dăm chiar așa, în brânci, mai bine te-ai duce să vezi ce-i cu găina aia pestriță, că tu n-ai ce face de-aia te ții de capul fetei, vezi că are țâfnă și-i cam atârnă aripile. Controleaz-o și tu de vezi are ceva în gușă? Dacă nu, să-i retezăm gâtul până n-o găsim țeapănă. Mai vezi și tu prin grădină, ceapa aia a ieșit? Mai udă zarzavatul, nu sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul tresări. În ochi i se aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să vorbesc cu dirigintele, declară solemn bătrânelul. Își aranjă În grabă ținuta și se Îndreptă demn spre ușa cu pricina. Nu-i nimeni acolo, strigă oficianta. Șefu a avut zi liberă azi. Și, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jidani, ci numai evrei.” Se despărțea de un loc În care Își trăise toată viața. Și de câțiva prieteni pe care Îi bănuia undeva În preajmă. Ei nu plecau nicăieri. Nici măcar În concediu. Cum o să plece? Se mira Gheretă cu țâfnă. La etatea lui? Să moară printre străini și să Îl Îngroape fără caracterizare? Unii nu vor să plece, iar alții n-au unde. De ăștia e cu siguranță greu, Își zise Cain. Chipul i se lumină căci un gând bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bătrânicioase, descalificate ca stil, roșeața violentă a trandafirului de plastic, înțepenit în glastra de plastic, tic-tac-ul ceasului de masă, marca Pobeda, așezat pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu a părut trist, obosit sau plictisit că mă vede la față (nici măcar vânzătoarele după opt-zece ore de lucru); mai mult, m-am simțit permanent înconjurat de bunăvoință afectivă și de atenție nedisimulată. Vinovat eu însumi de tarele naționale ale țâfnei și suspiciunii față de celălalt, mă simt reconfortat că există un colț de lume în care umanitatea nu a abandonat bunătatea, respectul mutual și demnitatea. Partea a doua GIUVAERUL Dansul ceremonial al hârtiei A simți recunoștință și a nu o exprima
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-se fără doar și poate la strofa pe care o va compune dacă ieșea basma curată din primejdia aceea. Ochelarii Îi căzuseră pe piept și atârnau de șnurul lor, alături de roșia cruce de Santiago; și ataca feroce, asudat, cu toată țâfna lui teribilă pe care și-o rezerva de obicei pentru versuri, și care, În Împrejurări ca aceea, țâșnea și din vârful spadei. Șarja lui violentă și neașteptată Îi făcu să șovăie câteva clipe pe atacatori, ba chiar reuși să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
măreția acestui gest de distrugere a operei nu poate fi înțeleasă decât de cineva care îi seamănă întrucâtva, cum este Povestitorul, el însuși cititor și scriitor. De altfel, în recitirile lui din Mateiu I. Caragiale, criticul Matei Călinescu consideră că "țâfna lui plină de resentiment se apropie de umorul involuntar" (v. Testamente, sinucideri post-mortem, kitsch), punctând faptul că Pașadia alege o răzbunare de care nu vor afla cei cărora li se adresează. Ca unică interpretare salvatoare a gestului său criticul o
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
deliciile unui "chief", cum e în noaptea de 1 spre 2 iulie 1966, cînd cinează cu E șEugen Ionescu?. Rezultatul e pe măsură: se întoarce acasă la 3 după miezul nopții, "beat criță", iar dimineața suportă consecințele: "mahmureală, vomă, o țîfnă morbidă". Înspăimîntat de "arterioscleroza noastră de familie" și de ceața din propriul creier, respectă interdicția de sare și de grăsimi și e satisfăcut că " După patruzeci de zile de regim, fără sare firește - starea sănătății mele s-a ameliorat", tensiunea
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
luminii ce cădea pe el ca o aură. Cocoțat puțin deasupra orașului, pe calea spre turn, aflat la o răscruce de drumuri, de istorii, de destine, teatrul e pus solemn mai presus de vremuri. Și de oameni vremelnici. Probabil că țîfna ce o are în eleganta-i înfățișare a iritat. Poate și de asta s-a dorit să fie dus de acolo. Toate detaliile arhitecturii, perfect refăcute după schițe și planuri, strălucesc, răsfățate de soare. Înăuntru am amuțit. O intimitate voluptuoasă
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
autonom, e și el, până la urmă, o asemenea risipire monahală, cu gând diacronic ascuns, a vocației de prozator. Mulți pun faptul pe seama umorilor personale, avându-și poate dreptatea lor, dar omițând să chestioneze, măcar en passant, exclusivismul metodologic. Cum de țâfna lui Agopian rămâne apatică în situația cărților care nu au nici în clin, nici în mânecă cu un raționament de tip istoric ? Mă îndoiesc că, bunăoară, complicata lui mecanică demolatoare nu s-ar lăsa pusă în funcțiune de, să zicem
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
este nevoie. Însă, e adevărat, de fiecare dată cam cu zgârță. Când nu e absorbit de studiul profund al fantasmelor, românul are vocația temeinică a veșniciei pe sponci. Asta e, contractul lui cu eternitatea e valabil doar o clipă! Datorită țâfnei posomorâte împotriva realității. A oțărâtei pizme pe această lume. Pe legile ei. Pe rânduielile ei. Pe durata ei. Și atunci, mintenaș și buclucaș, vâră o pană de îndoială în butucul mașinăriei lumii. Drept urmare, aceasta își schimbă cursul. În sfârșit, e
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
că a ajuns o modă și a intrat în cotidianitate: vezi „polemica zilei"! Fiecare ins „își dă cu părerea", îmbătat de propriile dezlănțuiri de cuvinte. Orice mișcare a celuilalt e întoarsă pe toate fețele, cântărită, suspectată de motive perverse. Cu țâfnă și ifose, fapta e făcută harcea-parcea. Și de-ar fi să fie lăudabilă, bălăcăreala e mai tare. Nu poți fi convins decât de cel pe care îl asculți, iar la noi dialogul se poartă între surzi. Sau asurziți. Bătăliile se
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
și vecina bunicii mele ar fi putut deveni o celebră „artistă plasticiană". Cel puțin romburile și cercurile decupate din foarfecă aveau calitatea dobândită prin exercițiu îndelungat și control desăvârșit al instrumentului. La autorii de „instalații" și alte drăcovenii observi doar țâfna acră a urii față de valorile consacrate și lăcomia patroanei de bordel ce simte că i-a intrat, în fine, marfa capabilă să satisfacă poftele răcanilor aflați la prima permisie în oraș. Pentru noua confrerie, dușmanul de clasă e „bernismul" - numele
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
Covrig Roxana Jurnalistul Victor Ciutacu a scris, joi, pe blogul personal, că președintele PNL, Crin Antonescu, a arătat iar a lider politic. "Dincolo de țâfna și arțagul din ce în ce mai vizibile, Crin Antonescu a fost bun azi. Într-un discurs public fluent și ferm ca odinioară, omul s-a poziționat politic ca adevăratul luptător anti Băsescu de pe scena politică", a scris jurnalistul. Victor Ciutacu și-a bazat
Ciutacu: "Crin a arătat iar a lider politic". Cum argumentează by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/60799_a_62124]
-
Cronicar Mai binele e dușmanul binelui Tot astfel cum „mai bunele maniere" se opun „bunelor maniere". Răspunzând întrebărilor lui Andrei Manolescu (în DILEMA VECHE, numărul 320 din 1 aprilie 2010), Ioana Pârvulescu respinge țâfna celor dintâi în numele firescului intelectual al celor din urmă: „Nu mă deranjează cele care țin de preaplinul comunicării, de vioiciune, de vitalitate. Decât niște ipocriți care tac și-apoi îți fac mizerii, parcă-i prefer pe cei care spun ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
beție, dar se pare că legenda este mai solidă decât documentarea acestor domni. Ca toate personajele de legendă, Poe își are enigmele lui și în orice moment al vieții se retrage într-o umbră de nepătruns. Nouă ne plăcea această țâfnă; ne plăcea că acest student răspunea printr-o tăcere trufașă la întrebările impertinente ale biografilor săi. Despre lecturile lui știam prea puțin, căci un incendiu distrusese, spre sfârșitul secolului trecut, fișele de bibliotecă din care ne-am fi putut informa
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
după ce erau mâncați! Zeul - ce monstru! - îi pedepsise sisific atât pe vulturi, cât și pe Prometeu! Vina lui Prometeu era pusă pe aceeași tarabă cu sarcina belicoasă și caraghioasă a vulturilor! Vina lui Prometeu, lumina adusă de Prometeu din cer, țâfna lui Prometeu, era politica, fiindcă însuși Prometeu întrupa Politica. Dar, până la urmă, ținând cont de învățătura rezultată din inteligența și filosofia ciorilor, vulturul cu aripi de oțel - oțelite în bătălii duse de la 48, - Agamiță Dandanache, a descoperit adevărul ficaților politici
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
gură una-două, ca Fănuș, nu se putea să nu-mi câștige simpatia. Era adesea pripit în judecăți, repezit, nedrept cu unii și disprețuitor de nuanțe, dar în toate era sincer, spunea pe față ce credea, lucru rar. Și apoi, dincolo de țâfnă, de îmbufnări, de răstelile omului căruia îi sărea muștarul din orice, eu îi ghicisem cumsecădenia și firea miloasă. Trecea de altfel iute de la supărare la dispoziția contrară, azi te călca în picioare (cu vorbele) și mâine îți întindea prietenește mâna
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
deleagă/Să fiu și ncoronatul și Pindaru;!// De-i scrisă, astăzi, clipa cea divină/ La „Roata Lumii” să mă dau în lanțuri,/ Tovarășul contabil Butușină/ Ar zice: „Timpu-i de întocmit bilanțuri!”// Să le-ntocmim/ Dar vezi, puțin îmi pasă/ De țâfne, socoteli, dobânzi, arvună!/ Tot poezia Vieții-i mai frumoasă/ Ia să vedem balanțele cum sună!/” Dincolo de toate, însă poetul are conștiința propriei valori. și de aceea în Autoepitaf singaporean el scrie: E timpul ca să-mi sânger epitaful/ într-un sonet
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]