35 matches
-
strecura printre draperii. Își înghiți flegma uscată, rememoră ultima imagine, se ridică și se duse să bea o gură de apă de la chiuvetă. Tocmai lua o înghițitură zdravănă din căușul palmei când sună telefonul. Al doilea țârâit, pauză, al treilea țârâit. Danny ridică receptorul. — Karen? Fata aproape că-și pierduse răsuflarea. — Stația celor de la oraș. Caută-l pe omul de serviciu de la Griffith Park în parcarea observatorului, la capătul cărării spre munte. Doi morți, LAPD în alertă. Scumpule, știai că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unde vedeau cu ochii, dar le era frică să nu fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de număr, sau dintr-un contact greșit a sunat la un vecin, cu atât mai mult cu cât în casa aceea nu răspunde nimeni, iar telefonul continuă să sune; atunci, conform logicii iraționale pe care mi-o provoacă întotdeauna acel țârâit, mă gândesc: poate e într-adevăr pentru mine, poate vecinul e acasă, dar nu răspunde, căci știe, poate chiar și cel ce sună știe, că a chemat un număr greșit, dar o face dinadins, ca să mă țină în starea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am imaginat și scoate un nor de aburi înspăimântător. Cu maximă gingășie, îl cobor spre țesătura de bumbac. N-am nici cea mai mică idee ce parte din cămașă țintesc. Mai bine închid ochii. Și din senin se aude un țârâit venind dinspre bucătărie. Telefonul. Slavă Domnului... slavă Domnului... slavă Domnului... — Of, cine-o fi ? spune Trish, încruntată. Scuze, Samantha. Cred că trebuie să mă duc să răspund. Nici o problemă ! Vocea mi-o ia fără voia mea pe înalte. Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vine să cred că totul s‑a sfârșit. Până în ultima clipă, am sperat în sinea mea, cu disperare, că poate cineva se va răzgândi și îmi va oferi o slujbă. Sau că Luke mă va implora să rămân. La fiecare țârâit al telefonului simțeam un spasm nervos, sperând că miracolul se va produce. Dar nu s‑a întâmplat nimic. Firește că nu. Când mi‑am luat la revedere de la Luke a fost ca și cum aș fi jucat un rol. Voiam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
al ploii de toamnă temeinice, cu timbrul mai moale pe iarbă și paie decât acasă pe tablă și ciment. (Antonia spunea că ploaia de vară îi stârnea o spaimă care nu se potolea decât prin sex. Ploaia de toamnă lungă, țârâită, ca în luna nașterii mele, îi dădea doar nostalgii morbide și mirosul pământului îngrășat din cimitir. Pentru ploaia cu bulbuci însă, cu tunete și fulgere, avea antidotul de care ți-am spus. E ca și când aș face dimineața un duș semicald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o partidă directă pentru trupul mort al lui Moise, s-a stăpânit să rostească împotriva acestuia cea mai măruntă judecată de ocară, zicîndu-i doar: "Yahveh să te mustre!" Ceas al mustrării care, iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am visat pe Costache. Până la urmă am uitat să-l întrebăm: vine sau nu la masa de Crăciun? 3 Costache apăsă cu atenție pe butonul soneriei electrice pe care Generalul Ion Algiu și-o instalase de curând. Se auzi un țârâit și, în aceeași clipă, un lătrat. La ușă, pașii ordonanței și ai patrupedului ajunseră deodată, ca la un concurs de alergare, iar când soldatul îi luă pălăria, un splendid ogar barzoi sări cu labele pe pantalonii de uniformă ai polițistului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și poveștilor, înoată prin zumzetul barurilor pline până la refuz de sâmbătă seara, dă ocol buclelor și crestelor numerelor de telefon schimbate. Un apel își greșește destinația și, la kilometri distanță, sinele meu inconștient se foiește în somn, deranjat de-un țârâit. De la patru grade de izolare, umbra de sub apă prinde mirosul. Un semnificant încovoiat, în ascensiune, o idee neagră o înotătoare plină de avânt și concentrare străbate distanța care ne desparte într-o ploaie de meme [1]. Am deschis ochii. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dar în clipa aceea se aude țârâitul telefonului și Iulia Barbu pune jos Magazinul, lăsând articolul necitit până la capăt. N-o să-l termine nicicând, a citit și așa în dorul lelii, să treacă timpul. Ce tâmpenie! își zice. Al doilea țârâit al telefonului îi șterge însă din cuget orice părere și, precum un Ferrari de formula 1, ia un viraj abrupt pe lângă fotoliu, dărâmând aproape lămâiul din hârdău, trage ușa din țâțâni și iese pe coridor unde, așezat alb pe măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]