52 matches
-
nouă, măi. Dacă le ziceam să termine odată cu naveta asta, să-și găsească ceva de lucru în capitală, zâmbeau superior și naiv. Cine i-ar angaja pe ei? Abia în timp mi-am dat seama că încercau să-și protejeze țărănia lor cu parfum învechit. Asta îi enerva teribil pe unii profesori de la Filologie: ați ajuns până în anul trei și vorbiți tot ca în sat la voi? Alții, însă, erau de-a dreptul încântați. Așa era Ovidiu Drimba, care îi chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sincopate, cu sincronizări bruște, aiuritoare pentru elite, dezarmante pentru cei mulți. Amețitoare salturi civilizatorii, sfidând rădăcinile, forțând racordări neavenite, cumpănindu ne sadic între franco, germano, ruso și (mai rar) anglofilie. Patru: pe fondul ăsta belaliu, vezi bine că - la o țărănie admirabilă, de sublimă noblețe, aristocratică în esență, dar desculță-n aparență - am avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă, lacom-egoistă, pleziristă, mai totul fiind încropit, ezitant și ambiguu în evoluția ei, în flagrant sau nonșalant dezinteres față de ființa națională. Știu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
calea arborelui său genealogic, ar fi găsit, de-al de Vasile al lui Vasile, cu vreo două secole În urmă. Din neam În neam, din moși strămoși, așa i se dusese numele, acestei deosebit de lungi dinastii de țărani, din cătunul Țărănia de Vale, a comunei Tutova, nu prea departe de apa râului Bârlad. Savantul a fost și continuă să fie nume atribuit după ce, Vasile al lui Vasile cel Mic, a devenit paznic de câmp, În cooperativa agricolă de producție din Țărănia
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Țărănia de Vale, a comunei Tutova, nu prea departe de apa râului Bârlad. Savantul a fost și continuă să fie nume atribuit după ce, Vasile al lui Vasile cel Mic, a devenit paznic de câmp, În cooperativa agricolă de producție din Țărănia de Vale. Neamul lor era de oameni săraci. Se țineau, de la generație la generație, mai mult cu munca pe la alții. Abia la Împroprietărirea de după cel de al doilea război mondial i-au fost atribuite, și acestui Vasile al lui Vasile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În văile din ținutul Imerina, dimpotrivă, constituirea endogenă a unei categorii de notabili comercianți este izbitoare: ei se află în interior și produc o diferențiere endogenă. Activitatea comercială nu este terenul unei separări de universul local: aceștia coabitează acolo cu țărănii și cu citadinii, care au legături intense, îndeosebi ceremoniale, cu văile de origine. Această diferențiere socială, generată de îmbogățirea prin activitățile comerciale, se poate citi în case, târguri, morminte, toate acestea fiind semne ale acestei scări ierarhice interne. Să revenim
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fixa mai temeinic și mai precis obligațiile dijmașilor față de stăpânii satelor. Căci dacă, în prima sa parte, actul pare a ameliora și a avantaja pe țăranii din categoria vecinilor, prin prevederile din final el face o asimilare a lor cu țărănii dijmași, înrăutățind și agravând situația social-economică a acestora. Accentul este pus în lege pe forța de muncă necesară stăpânilor de sate și moșii, aspect ce se desprinde și din prevederea următoare: „Și când s-a vinde moșia, oamenii să nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în deplină stăpânire sătenilor nu va fi mai mare decât 2 treimi ale unei moșii. Se înțelege că pădurile nu intră în această socoteală”, pădurile fiind exceptate de la expropriere, respectiv scoase din dreptul de folosință pe care l-au avut țărănii de-a lungul veacurilor. După cum se vede, legea din 1864 păstrează o reglementare din Urbariul dat de Alexandru Moruzi în 1805. Ea se referă la moșiile cu suprafețe mici, ce nu puteau acoperi părțile convenite prin vechea și noua reglementare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Totdeauna", strig eu atunci, inspirat, să restabilesc echilibrul, Iată, corbule, sau cobe, sensul adevărat, răscolitor! Alertele confesiuni din ciclul La Lilieci (șase volume primul din 1973, ultimul, postum, 1998) compun o spirituală monografie a oltenismului rural contemporan; texte amintind de "țărăniile" lui Creangă! Un Nea Florea cugetă cu socoteală: Îmi arăta încă de cu toamnă opincile viitoare pe spinarea porcului gras"; un convorbitor sărac, "avea pământ doar pe sub unghii, cum zicea el". Chipuri precum Mama sau văduva Mitruța (cu o casă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cai frângându-și picioarele în pădure sub copacii pe care erau puși să-i tragă..." Detalii ca acestea o fac să privească admirativ spre Marin Preda ("Scriitorul"); îl citește mișcată și-l comentează consonant, căci autorul Moromeților păstrase ceva din "țărănia" alor săi. În felul unui personaj moromețian, godeanca își scrie temele în câmp, plânge și se roagă să fie lăsată la școală, să devină învățătoare. Refuz patern îmbufnat ca în Moromeții: "Acum de școală ne arde nouă"! Peste ani, la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că mor de foame ! -.Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: ―dar așa, un boț cu ochi ce te găsești, o bucată de humă însuflețită din sat de la noi, și nu te lăsa inima să taci; asurzești lumea cu țărăniile tale! Creangă evoca ținuturile de lângă Humulești și rememorează întâmplările de la școala din Fălticeni, unde a fost admis după ce ―două merte de orz și două de ovăz a dat tata cui i se cuvine-. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Haholi de la vărsarea Dunării de la Sfântul Gheorghe, nici printre Staroveri 65 orizont de conversație în care să poți vorbi fără a stârni un zâmbet de "senzația destinderii totale și totalitare, a momentului perfect, a clipei privilegiate". Este punctul în care "țărănia" lui Elpi se lasă complet strivită de livresc și doar lectura Lexiconului ne readuce cu adevărat în cadrele originare pentru înțelegerea raportului cu apa. Va trebui să așteptăm însă patru decenii până acolo. La un an după nota deja copios
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și semnificație nu lasă loc incertitudinii: el e strâns legat de grecescul Georgos care înseamnă "lucrător al pământului, agricultor, țăran". Cu această soartă predestinată parcă se confruntă eroul din nuvela slaviciană. El vrea să se rupă cu orice preț de "țărănia" în care s-a născut pentru că o vede sinonimă cu sărăcia. Desprinderea de condiția sa inițială va fi echivalentă însă cu pierderea propriei identități. Bărbatul încetează să (se) comunice, ruptura pe care o declanșează în relația cu soția sa îi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ambrozie a artei. Arta încearcă să mențină în plisc ramura de măslin. Arta înnobilează chiar și misterul morții. Fascinația majoră a creatorilor de artă este eternitatea. Cultura este incubatorul valorilor unei națiuni. Arta instigă la dialog. Artistul acest caimac al țărănii. O inimă de poet pe un afet de pescăruș. Poetul - lacrima de cristal a omenirii. Arta a fost întotdeauna „ la per tu ” cu marile idealuri ale omenirii. O carte de literatură poate fi, ori tava pe care autorul își pune
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu umor, a stratului arhaic al limbii (în ce are ea mai crud ca expresie: blestemul, imprecația, afurisenia etc.) și atitudinii populare, în genere, reprezintă, la Arghezi, un gest polemic implicit, nu doar în creația lirică (unde Al. George remarcă "țărănia proclamată ostentativ", ca sfidare a prețiozității căutate și calofilismului sufocant din versificația sămănătoristă mediocră), ci și în proza publicistică, unde potențează, de regulă, umorul frust. Un alt aspect al vecinătății literare a celor doi publiciști ține așadar de tentația alegorizării
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aprins, în timp ce alaiul de nuntași chiuia. Totul era placat cu marmură, dar și gresie, ceea ce pe ansamblu lăsa impresia unei imense toalete (tualetă’, cum ziceau sărmanii studenți basarabeni din căminele studențești de pe vremea mea). Dar cea mai bună probă a țărăniei mi s-a părut atunci când am văzut un câine (setter?) legat cu un lanț ordinar de gard, să nu-i muște pe invitați. Fără a mai vorbi de modul lor de a vorbi, de a se purta, de a se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
a fi făcută după un program de vorbire în cazuri de accident. Ca și Anton Pann, însă cu mai multă spontaneitate, Creangă aduce în scrierile lui mult lexic țărănesc, dar mai cu seamă proverbe, zicători, ce alcătuiesc așa-zisele lui "țărănii". Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit și nicidecum de ordin folcloristic, și compararea cu Rabelais, Sterne și Anatole France, oricât ar părea de paradoxală, apare legitimă. Erudiția unui Rabelais încîntă prin veselia care o întreține
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vorbă spui și-ndemni să ne-nfrîneze?..." "Mai las-o moale, Telemah băiete, Și nu mai face gură, nu fi aprig..." "Măicuță, hai și scoate-mi în ulcioare Din vinul cel mai bun păstrat de tine..." Calipso lucrează la stative în țărănia fabuloasă a basmelor eminesciene. Ușurința cu care tălmăcitorul descrie, ca și când n-ar avea în față un text care să-l țină pe loc, e învederată în plastica înfățișare a lui Ulise, jegos de apa mării: Iar Ulise Se coborî la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în care mă ridicam împotriva vătăvismului și a crîș-mărismului țărănist, am adus cele mai mari elogii dlui Sadoveanu. Vremea mi-a dat dreptate: astăzi dl Sadoveanu este primul scriitor român necontestat aproape de nimene. În fața țărănismuli literar, care parodia și caricaturiza țărănia, bădărăniza literatura și arăta dispreț culturii și literaturii străine, stătea "poezia nouă", care parodia și caricaturiza artificialismul parizian și repudia elementul național. Această poezie era veche, căci începuse cu Macedonski încă de pe la 1880. Cuvântul acesta: "nou" nu e o noțiune
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
l-a caracterizat lapidar pe Nicolae Petrașcu drept „un dac cult”. Și într-adevăr acesta este punctul de plecare când urmează să se încerce fixarea personalității lui Nicolae Petrașcu în devenirea istorică a Mișcării Legionare și implicit a neamului românesc: țărănia lui genetică cu adânci și străvechi rădăcini în istoria noastră nescrisă, originară. Virtuți fundamentale ca ale dacilor: credință, tenacitate, spirit de jertfă pentru un ideal, conștientizate și trăite în secolul pe care a avut și am avut nenorocul să-l
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ulterior: „o carte”, „un om”, „o gravură”, „... și câteva puncte de vedere” sau: „două probleme”, „o statuie”, „o idee”, „un sistem”, „...și câteva puncte de vedere”. Dintre editoriale se remarcă Prilej de îndoială. La o răscruce de drumuri: spre o țărănie, o mitocănie și un stil „național”, semnat de H.H. Stahl (2/1934), preocupat de dilema conștiinței intelectuale „în lupta de moarte care începe” între civilizația urbană și cea sătească; în Situația intelectualilor români (5/1935), Anton Golopenția contrazice de la dreapta
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
pe dos. Soluția, ca totdeauna este calea de mijloc, media res. Mai cu seamă că limba noastră, fiind latină, cere rigoare, logică și corectitudine sintactică, morfologică... Despre Ion Creangă numai că este calofil nu se poate spune. Și totuși în ciuda "țărăniilor" sale, la care tresărea din când în când partea mai distinsă a Junimii, scrisul său frust este de un rafinament colosal. Citiți, recitiți Capra cu trei iezi și vă veți trezi, stilistic, uneori, în mijlocul unei narații ca Iliada și Odiseea
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
dețineau controlul a 2.100.000 km² de teren împărțite în 16 milioane de proprietăți agricole. După revoluție până la colectivizare, țăranii au avut controlul asupra 3.140.000 km² terenuri agricole împarțite între 25 de milioane de proprietari. Înainte de revoluție, țărănii produceau 50% dintre recoltele de cereale și consumau 60 % din recolta totală. După revoluție proporția s-a schimbat la 85 % produs - 80 % consumat. Acest rezultat a făcut să apară unele cantități de cereale ce puteau fi vândute pe piața, inclusiv
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
Galațiului, pe care îl transporta cu măji (maje), niște care mari, trase de patru sau șase boi. De aici și porecla de Petru Măjerul (Măjariul). Petru Rareș a ajuns pe tronul Moldovei cu ajutorul micii boierimi, al târgoveților și al răzeșilor (țărănii liberi), dar și prin voința predecesorului său Ștefăniță Vodă, care, așa cum scria cronicarul Grigore Ureche: „"aflându-se bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârși el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
interbelică și postbelică. Pe parcursul a o mie de pagini și aproximativ douăzeci de ani, autorul ilustrează dezagregarea lentă a nucleului social rural, familia patriarhală, și distrugerea spiritului țărănesc. Marin Preda a trebuit să-și taie toate punțile de întoarcere spre țărănie și spre sat. Copilul, tânărul și poate chiar omul matur Marin Preda a trăit o dramă tipică pentru generația sa. De la 10 ani își dorește să nu mai fie țăran. Însă viața avea să-i rezerve surpriza paradoxului de a
Moromeții (roman) () [Corola-website/Science/309271_a_310600]
-
inteligent, în măsură să conștientizeze, în modul lui caracteristic, dramele existenței și ale clasei sociale din care face parte. Aspre, dure, polemice sunt aproape toate bucățile din volumul de debut, încărcate de un patetism anume, antiidilizante, respirând efortul smulgerii din țărănie, a cuceririi vieții și carierei ca pe o pradă. Calul a fost scrisă cu o duritate pe care a pierdut-o ulteior (a fost citită chiar în fața lui Eugen Lovinescu care a recunoscut imediat talentul lui Preda, dar căruia nu
Moromeții (roman) () [Corola-website/Science/309271_a_310600]