114 matches
-
Gândirea în volumul publicat la Sibiu sub titlul Ortodoxie și românism.) Volumul din anul 1938 reproduce în anexă utopia politică a lui Nichifor Crainic cristalizată - după un periplu dominat de adeziuni și deziluzii care l-au condus de la iorghism și țărănism, trecând prin carlism și gardism (legionarism) - la formula „Programului Statului Etnocratic” (publicat inițial în anul 1937 în Sfarmă-Piatră). În esență, acesta este o variantă ortodoxă a corporatismului fascist italian, discipolii directorului Gândirii văzând în acest program „doctrina salvării și misiunii
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
Mouffe, The Challenge of Carl Schmitt, Verso, London, 1999. 67. Prima dezbatere publică detaliată pe această temă a avut loc În 1923, În contextul unei serii de prelegeri publice sponsorizată de Institutul Social Român, intitulată „Doctrine politice”. Pe lângă liberalism, conservatorism, țărănism și naționalism, unii vorbitori au pus, de asemenea, În discuție „solidarismul” și „corporatismul”. Vezi Institutul Social Român, Doctrinele partidelor politice, București, 1923. Unul dintre vorbitori, Mihail Manoilescu, cea mai importantă voce a corporatismului În România, a devenit ulterior bine cunoscut
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
pp. 174-207), University of California Press, Berkeley, 1978. Oldson, William, A Providential Antisemitism: Nationalism and Polity in Nineteenth Century Romania, American Philosophical Society, Philadelphia, 1991. Ornea, Z., Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995. Ornea, Z., Țărănismul. Studiu sociologic, Editura Politică, București, 1969. Ornea, Z., Tradiționalism și modernitate În deceniul al treilea, Eminescu, București, 1980. Paul, Diane, Controlling Human Heredity, 1865 to the Present, Humanities Press, Atlantic Highlands, N.J., 1995. Paul, Diane, „Eugenics and the Left”, Journal
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
practicarea vieții instituționale. Modelul dezvoltării sociale ca suport al identității culturale. Evaluări ale unui fond fără forme Principalii teoreticieni ai modelului dezvoltării întemeiate pe solidarități proprii, specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare se caracterizează prin contestarea împrumutului extern; în același timp, adepții acestui model consideră legitimă dezvoltarea organică a societății, înrădăcinată în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxia etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a modernității susținute
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sate, Românism-europeism, De la Kant la Nietzsche, Cultura europeană, Universitatea și politica. Numărul 202/1927 publică, sub aceeași semnătură, Apelul la organizare către intelectualii dinăuntrul și afara partidelor). Alte articole și studii demne de interes semnează Virgil N. Madgearu (Intelectualii și țărănismul), Em. Bucuța (Întâile timpuri ale Junimii, Baudelaire, Sufletul Indiei vechi, Românii din America, Patru orașe din Ardeal), Tudor Vianu (Al. Vlahuță, Expresionismul, o estetică nouă, Hermann Keyserling), Charles Drouhet, Ramiro Ortiz, Em. Bucuța, Alice Voinescu, Marcu Beza (Poeți englezi de
IDEEA EUROPEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287501_a_288830]
-
în primii ani de după război, ca cei mai importanți purtători de cuvânt ai intereselor maselor țărănești. Date fiind asemănările dintre punctele programatice, baza socială și metodele de acțiune ale partidelor țărănești din țările răsăritului Europei, adeseori istoricii din Occident prezintă țărănismul ca pe o mișcare unitară, specifică acestei zone. Analiza partidelor țărăniste a generat în istoriografia din țările apusene puncte de vedere contradictorii. Unii observatori din Vest au afirmat că dezvoltarea conștiinței politice a maselor rurale - mișcarea țărănistă - constituia un eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cunoștințelor de limbă franceză - a fost foarte acută și toate persoanele care treceau linia erau prea tentate să scape cât mai repede posibil de originile lor țărănești. În aceste condiții, absorbția de către Partidul Țărănesc a principiilor nețărăniste, prin abandonarea originalului țărănism al anilor 1920-1922, radical, dar lipsit de orizont, pentru un mai promițător grup de idei, a fost începutul adevăratei sale alienări de țărănime 24. Oricum, în pofida eșecurilor suferite chiar de la începutul guvernării, Partidul Național-Țărănesc a continuat să se bucure, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
D.C., Record Group Number 59, Decimal File 1930-1939, doc. 871.01/84. • Programul a fost lansat la 10 septembrie 1933 („Dreptatea“, 13.IX.1933). • Vezi Anteproiect de program al Partidului Național-Țărănesc, p. 7-11; Programul Partidului Național-Țărănesc, București, 1935; Zigu Ornea, Țărănismul. Studiu sociologic, București, În același an, au apărut și câteva lucrări ale unor reputați agronomi și economiști, membri ai P.N.Ț., consacrate noii orientări pe care partidul urma să o dea statului țărănesc 28. Autorii lor, pornind de la analiza realităților
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
două județe constituia o reacție instinctivă „împotriva tentativelor aventuroase de dictatură“40. În prima parte a anului 1938, o polemică pe tema transformărilor structurale ale proprietății funciare rurale de după reforma agrară din 1921 a avut loc între unul dintre liderii țărănismului românesc, Ion Mihalache, și cel mai autorizat purtător de cuvânt al intereselor marii proprietăți funciare, Constantin Garoflid. Pornind de la rezultatele recensământului agricol al României din 1930, potrivit cărora exploatările de peste 100 ha, care reprezentau doar 0,4% din totalul exploatărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și În rândurile acestui alt segment de populație, cel cu instrucție literară. Grație Împrejurării favorabile care a făcut ca Între 1859 și 1918 statul român să se desăvârșească, iar naționalismul românesc să producă un discurs identitar ce privilegia tradițiile populare, țărănismul și creștinismul răsăritean, Miorița a putut părea expresia unui creștinism cosmic, iar ciobanul suspicios, care poza În victimă, a fost interpretat ca un bun creștin (gata să se lase masacrat fără a opune rezistență, după modelul Mielului Divin). Meșterul Manole
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Societății „Prietenii istoriei literare”, publică frecvent în revista cu același nume (1931-1934), al cărei director este, și în „Preocupări literare”, pe care o conduce nu numai în intervalul 1936-1938, când figurează în caseta redacțională ca director. Mai colaborează la „Dreptatea”, „Țărănismul”, „Deșteptarea”, „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Jurnalul” (la acesta și între anii 1944 și 1947). Ulterior, i se publică foarte rar articole și studii în „Limbă și literatură”, „Glasul Bisericii” și „Biserica Ortodoxă Română”. În anii 1964 și 1965
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
celor mulți”, sugestie prezentă în majoritatea articolelor publicate de revistă: Camil Petrescu, Sensul civilizației, Pan M. Vizirescu, Între literatură și neam, George Acsinteanu, Destinul tineretului, Scarlat Struțeanu, Naționalism și democrație, Dragoș Protopopescu, Dreapta europeană, Dreapta românească, Stat țărănesc, stat naționalist, Țărănismul poetic. Alte comentarii sunt dedicate însă exclusiv problemelor de cultură: Toma Vlădescu, Caragiale, azi, Dragoș Protopopescu, De la Lucian Blaga la Tudor Mușatescu, Horia Teculescu, Un dascăl de naționalism: Aron Pumnul, Un dar de lumină: Lucian Blaga, I.P. Prundeni, Cultul lui
LINIA DREAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287818_a_289147]
-
liber”, „Dimineața”, „Fapta”, „Revista română”, „Minerva”, „Contemporanul”, „Secolul 20” ș.a. Și-a tradus teza de doctorat în filosofie, publicând-o sub titlul Ideea de revoluție în doctrinele socialiste (Studiu asupra tacticei revoluționare) (1926). Ca doctrinar politic, a elaborat studiul Perspectivele țărănismului în fața noilor curente sociale (1934), iar ca psiholog, sociolog și filosof, domeniile sale principale de activitate, a publicat numeroase lucrări: Formarea ideii de personalitate. Studiu de psihologie genetică (1924), Contribuții la știința societății (1927), Psihologie și viață (1938), Introducere în
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
aparține, cât și izolarea de care se va plânge după apariția, în 1906, a „Vieții românești”. Intitulată Împotriva clevetitorilor, seria încearcă să contrazică acuzațiile aduse sămănătorismului și să fixeze cadrele acestuia, așa cum le înțelegea marele istoric: Ura împotriva culturii străine, Țărănismul „Sămănătorului”, Adorația trecutului și, mai ales, „Sămănătorul”, o revistă personală?. Dar demontarea sistematizată a argumentelor „clevetitorilor” nu reușește să spulbere impresia de reacție umorală a unei personalități animate de mesianismul neoromantic, din perspectiva căruia trecutul trebuie să fie drapat într-
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
trecut la formula «Daciei literare» a lui Kogălniceanu, în care literatura era adusă la izvoare naționale. De la formula estetismului romantic și a artei pentru artă a «Convorbirilor literare» am trecut la formula artei sociale a «Contemporanului» lui Gherea. De la formula țărănismului exclusiv și militant al «Sămănătorului» am trecut la formula simbolistică a unor publicații mai anemice sau la poporanismul «Vieții românești». Pururi - o formulă și un steag de luptă”. În raport cu aceste limite, care motivează și poziția S. față de climatul în care
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
curentelor literare: „Sămănătorul”, TR, 1960, 3-5; Mircea Zaciu, A fost sămănătorismul un curent literar?, TR, 1960, 6; Pompiliu Marcea, Despre sămănătorism, AUB, filologie, t. XVII, 1968; Ion Rotaru, Sămănătorismul. Câteva puncte de vedere, AUB, filologie, t. XVII, 1968; Z. Ornea, Țărănismul, București, 1969; Ciopraga, Lit. rom., 95-217, 501-550; Micu, Început, 26-82, 183-249; Z. Ornea, Sămănătorismul, București, 1970; H. Zalis, Sămănătorismul în literatura română. Contribuții bibliografice, București, 1971; Poeți de la „Sămănătorul”, îngr. Petru Homoceanul, pref. Al. Piru, București, 1978; Vasile, Conceptul, 160-170
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
Jos labă, Urss-ule!). Abia când înfrângerea Germaniei devine evidență, în primăvara și vară lui 1944, orientarea ziarului începe să se schimbe treptat. Aurel A. Mureșianu vorbește acum despre „luptele comune ale românilor și slavilor împotriva asupritorilor”, Radu Enescu discuta despre „țărănism și marxism”, „democrație și cultură” sau laudă fără rezerve opera de „savant sociolog” a lui V. I. Lenin, jucând cu dezinvoltura rolul de „avocat al diavolului”. Speriat de articolele pe care le scrisese în „Țară” de la Sibiu în perioada imediat
TRIBUNA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290268_a_291597]
-
mai cu seamă Tudor Arghezi: „Știai câte speranțe privirea ta le curmă?/ Foșnea în ramul toamnei o frunză, cea din urmă...”. Un tradiționalism de altă nuanță, cu inflexiuni argheziene (din 1907) și cotrușiene, un tradiționalism mai mult în linia „Sămănătorului” (țărănism, istorism) decât a „Gândirii” (peisaj transfigurat) face specificul textelor din Poema Patriei (1977), îndeosebi al ciclurilor Negru Vodă (apărut și separat, în 1974), Să nu superi iarba și Capul de pe scările Gemonei, pe când în Vârsta sărutului (1963), Noapte de echinox
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
ale unui fond fără forme Proiectul poporanist și țărănist al dezvoltării societății românești întemeiate pe solidarități specifice Principalii teoreticieni ai modelului dezvoltării întemeiate pe solidarități proprii, specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare constituie, în esență, o critică a modernității (liberale) venită dinspre un „fond fără forme” și asumă amenajarea unui „spațiu de libertate” în fața instituțiilor statului (Barbu, 1995, p. 14), prin contestarea împrumutului extern ori, în cel mai bun caz
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Atanasiu (coord.), Structura socială a României socialiste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Mihăilescu, I., 1989, „Dinamica structurilor sociale din mediul rural”, în I. Drăgan, C. Atanasiu (coord.), Structura socială a României socialiste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Ornea, Z., 1969, Țărănismul. Studiu sociologic, Editura Politică, București. Ornea, Z., 1972, Poporanismul, Editura Minerva, București. Papacostea, C., 1935, „Ștefan Zeletin. Viața și opera lui”, Revista de filosofie, vol. XX, serie nouă, nr. 3. Parkin, Frank, 1971, Class Inequality and Political Order, MacGibbon & Kee
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
existența categoriilor sociale productive, rurale și urbane, dar mai ales de „țăranul social”, adică „țăranul sărac [...] care avea nevoie de reforme, de ridicare, de transformare”, prin „distrugerea totală a formelor vechi”. De aici decurge ostilitatea față de rămășițele economice feudale, de țărănismul și tradiționalismul conservator, de țăranul patriarhal „cu plete și chimir, care nu știe să citească și stă în poeticul bordei, cântând din trișcă”, dar și față de Neoiobăgia lui C. Dobrogeanu-Gherea, considerându-se că România „dacă nu poate fi scoasă din
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
dezvăluie comportamente „buimace”, născociri ale unor minți ce funcționează anapoda, iar tot ce se petrece, în orice istorisire, e îmbibat de poezia Bărăganului, a bălților dunărene, a Deltei. O poezie de genul celei cuprinse în eposul sadovenian, dar pigmentată de țărănisme iuți, asemănătoare parțial acelora din Desculț al lui Zaharia Stancu, de exotisme și senzualități vrednice de Panait Istrati, punctată de situații ce amintesc de proza rurală americană (Faulkner, Caldwell, Steinbeck), răscolită de freamăte ce răspund în felul lor tumultului din
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
de formalizare, instituirea unor convenții, clasificări și instituționalizare. Al treilea tip ideal al modernității este Întemeiat pe specificitatea identității culturale și a fost construit de teoreticienii ,,formelor fără fond” (Titu Maiorescu, M. Eminescu, N. Iorga, C. Rădulescu-Motru), ai poporanismului și țărănismului (C. Stere, V. Madgearu, M. Ralea, Dem. Comșa). În consens cu ideile romanticii germane, narodnicismului rusesc, literaturii agrariene europene, această orientare reprezintă o critică a modernității liberale și neoliberale și o centrare pe solidarități specifice, culturale, etnice, naționale. Al patrulea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nu pot fi, totuși, altele decât ale simboliștilor combatanți din jurul lui 1886. Autorul devine inventiv doar când trebuie să afirme caracterul național și înnoitor al curentului și să sublinieze poziția ideologică a acestuia în disputa cu „naționalismul demagog” și cu „țărănismul sectar”. Sprijinindu-se pe ideile filosofice ale lui Henri Bergson și Alfred Fouillée, el susține ideea fluidității vieții sufletești, care are nevoie de o expresie nouă, dar și a energetismului propriu curentului, deschis progresului tehnic. Astfel, simbolismul ar însemna nu
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
care îi readuce în actualitate pe Mihail Dragomirescu, H. Sanielevici și Petre P. Negulescu, toate celelalte exegeze care au urmat debutului sunt consacrate unor curente culturale sau sociale importante, examinate într-o succesiune cronologică, nu însă și ideologică, a junimismului: Țărănismul (1969), Sămănătorismul (1970) și Poporanismul (1972), completate în 1977 prin Curentul cultural de la „Contemporanul”. Ele dezvăluie nu numai un proiect ambițios și sistematic, dar consacră și o metodă. Autorul reconstituie ambianța unor epoci complicate, intrând în culisele și dedesubturile evenimentelor
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]