107 matches
-
dragule, spune Draga, se face la moment. Vine scena, eu deschid ușa și răcnesc: „Cucoană!”, dau să mă reped la ea și Draga mi-o taie fără drept de apel: ― Ieși afară! Apoi - către Rica: ― Auzi, țățică, ce baragladenă de țărănoi, intră colea, se face că se împiedică și-mi cotrobăie prin fuste. Ieși afară, măi animalule!(nu a inventat Iliescu replica) Mă uit la ea, se uită la mine, pune mâna pe un retevei și zvârr! după mine, ies, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
merseseră așa de departe. Keiko nu se lăsa la cheremul lui Yazaki, Își impunea voința proprie. Frecventa discotecile și cluburile, unde șoca mereu prin costumele sale bondage extravagante. Îi plăcea să-i provoace pe bărbați prin cluburi: „La o parte, țărănoilor!“, și prin asta a reușit să păstreze contactul cu exteriorul, să nu se Închidă complet În relația lor. Cu toate că Încercasem să orientez conversația Înspre Reiko, Gan părea să nu mă bage-n seamă. Desigur, nu-l interesa decât persoana lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cuvânt italian are origine obscură (NDE) sau necunoscută (Le Petit Robert, 1, Paris, 1991, p. 1127). Sunt zeci de propuneri etimologice: din arabul maha “peșteră”, mahias “distrugător obraznic, mahfil ädunare, întâlnire”; din siciliana mafiusu “arogant, curajos”, mafia “sărăcie” ,mafio “pitic, țărănoi, hoț”, mă fia “fiica mea” (în dialect sicilian vechi). Este cunoscut faptul că anul de naștere al acesteia este 1282, cănd populația din Palermo, cu ocazia vecerniilor, a masacrat soldații francezi în serviciul lui Carol I de Anjou, rege al
ETIMOLOGIA CUVANTULUI MAFIA. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360992_a_362321]
-
confortabil cu imobilele achiziționate. Unii și-au făcut vile, piscine...El și-a făcut o rețea clară de imobile...de toate tipurile...în toate zonele bune. Singura fobie o constituia...Complexul studențesc! Îi ura din suflet pe toți “sărăntocii...și țărănoii” care veniseră la Timișoara să se facă „domni”. Așa de puternic trăia acest sentiment...că se albea...îl apuca tremuratul...voma...dacă trebuia să schimbe urgent ceva valută...și n-avea unde altundeva decât în Complex. Într-una dintre turele
HEI, COŞAR, COŞAR...COŞAR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367193_a_368522]
-
etern biruitoare, însă se opri lipsită de vlagă pe mânerul bogat încrustat cu pietre prețioase și filigrane de aur. În ochii inorogului se lăsă o umbră și două lacrimi udară genele lungi. - Iar n-ai minte! Tu crezi că, dacă țărănoii ăia inculți, e vorba de străluciții tăi înaintași, și-au pus slugile lor să mă picteze îngenuncheat în fața leșinatelor voastre de domnițe, abia aștept să mă înhame’ unu ca tine. Scuză-mă, dar ești un cretin! Și dacă nu te
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
cu ardei iute și de sticlele cu bulion. Estera încă mai era fascinată de povestea de iubire și de teamă și de speranță a frumoasei femei, care se îndrăgostise de bestia aia de Vascodagama, italianul acela fanfaron și lăudăros, acel țărănoi grosolan care cînta canțonete napolitane și aria cea vestită a Bărbierului din Sevilla, “Fluturaș nu mai ai aripioare/ Domnul conte ți le-a retezat ... ”, cu o voce puternică de tenor, care le făcea pe femei să se extazieze și, de ce
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
sunt atât de gustoși, serviți-i cu plăcere în fiecare noapte! - îl întărâtă Arnăutu. - Dacă va fi pace... e de rău pentru neamul nostru. Voi, boierii, nu prea sunteți gustoși, că aveți prea multă grăsime și ni se apleacă, iar țărănoii sunt prea slabi și ne rupem caninii în oasele lor! Dar nu murim de foame, că mai e un imperiu spre soare-apune. I-am degustat, sunt acceptabili și ăștia! - Astfel spus, ne mai apărați de primejdii! - se bucură Conacu. - M-
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
acesta i-o respinsese aproape cu grosolănie, reproșîndu-i că ce mai așteaptă, să tragă el de ea, alte fete erau mai insistente și alea îi cîștigau pe băieții merituoși, proastele culegeau ce mai rămînea, adică vreo lepră ciudată sau vreun țărănoi nestilat - și, după acestă explozie de furie, el plecase și nu se mai întîlnise cu ea niciodată, iar la școală își ferea privirile cînd trecea pe lîngă ea, de parcă o ura. Această primă experiență o amărîse rău de tot cîteva
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
mare atenție, așternându-și apoi sub ea, foarte preocupat de gestul său, semnătura. Avea o semnătură, țin minte, cu tot soiul de mici dichisuri, nu uita niciodată să-și treacă particula von înaintea numelui. S-a umplut armata germană de țărănoi, mi se adresase cândva, dacă noi ăștia, care am construit-o, de la Friederich cel Mare începând, nu știm să ne respectăm, atunci cine naiba să ne mai respecte?... Era să-mi scape, Herr Leutnant, tocmai mie, ofițer de cavalerie, îmi
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
într-un fel nou, american. Așa cum jazz-ul de început a fost făcut exclusiv de compozitori și interpreți negri, muzica de blue grass este definitiv albă. La început blue grass-ul a fost numit folk music, apoi hillbilly (după porecla dată țărănoilor de la munte; hillbilly s-a restrâns azi la stilul dansurilor rapide și foarte ritmate din blue grass), apoi a venit frumosul nume dat după culoarea cu care se văd de la distanță munții Apalași și de la iarba verde întunecat (genul Poa
Blue Grass, muzica zonei Apalașe () [Corola-blog/BlogPost/338816_a_340145]
-
-l atrăgeau ca un magnet, că simți globurile ochilor că-i lăcrimează... de cât o fixase cu privirea. Părul castaniu îi cădea în inele mari peste roadele pieptului și se mișca seducător când la dreapta, când la stânga... făcându-l pe „țărănoiul” (îndrăgostit lulera) să se roge la providență (pică mară mălăiață în gura lui nătăfleață) ca pe drum... căruța să dea peste o groapă și, din neatenție, să-i cadă în barțe „zâna” boierului. Ochii verzi ca frunza de cireș înrourată
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
culegere care ar trebui să fie cartea de vizită a Chișinăului, ca cea mai urâtă capitală a planetei, unde niște oameni jegoși care seamănă cu corturile jegoase din centrul capitalei își bat joc de orașul Chișinău și de fiii de „țărănoi” care s-au mutat în orașul „lor” Chișinău, pe care noi îndrăznim să credem, de la Alexandru cel Bun încoace, că ne aparține. Referință Bibliografică: Cea mai urâtă capitală din lume / Iacob Cazacu Istrati : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960
CEA MAI URÂTĂ CAPITALĂ DIN LUME de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380449_a_381778]
-
tu! La vârsta ta, stai cam mult cu capul în hârțoage. Pot vorbi cu tata să te lase și pe tine! Mache rămase surprins de faptul că domnișoara asta, fiica patronului, care era și destul de frumușică, acordă atâta atenție unui țărănoi ca el, așa că zise: - Domnișoară, sunteți foarte drăguță, dar eu am fost angajat de tatăl dvs. să muncesc pentru ca să-mi câștig existența, nu să mă plimb pe la bâlciuri, sau să mă scald în apele Dunării. Poate cândva, când voi fi
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
Gh. P. doi: Aiurea, îi cultivam ca pe niște prieteni... Păi ce, ca tine?; că fugeai de ei ca de foc! Și nu le răspundeai la bună ziua ca nu cumva să se creadă că te pui bine cu ei...! Un țărănoi, asta ai fost. Gh. P. unu: De acord. Am fost un țărănoi..., dar măcar știu că nici un cuvînt bun scris despre mine nu miroase a vin și friptură... Gh. P. doi: Măi coleg de album, sau de mormînt, cum spui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ca tine?; că fugeai de ei ca de foc! Și nu le răspundeai la bună ziua ca nu cumva să se creadă că te pui bine cu ei...! Un țărănoi, asta ai fost. Gh. P. unu: De acord. Am fost un țărănoi..., dar măcar știu că nici un cuvînt bun scris despre mine nu miroase a vin și friptură... Gh. P. doi: Măi coleg de album, sau de mormînt, cum spui tu, da tu, dragule, miroși tot a demnitate...! Gh. P. unu: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai acordau însă nici o atenție. Erau prea grăbiți să se retragă din calea unei arme pe care știau că nu o pot înfrînge. Și uite-așa, un pericol minor, dar recunoscut de toată lumea, poate pune pe fugă o gloată de țărănoi care, fără să știe, se împotriveau unei arme cu adevărat mortale. E în asta un învățămînt profund, care zice multe despre natura curajului. Barbarii abia dacă se mai zăreau la orizont când lângă Rim ajunseră aproape două sute de călugări înarmați
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
urmă, Raymond Chandler vede o soluție: reapropierea englezei americane de cea britanică. Altminteri, frumoasa limbă în care a scris Shakespeare s-ar putea contamina de un bolnăvicios alexandrinism ori, mai rău, ar transforma întreaga lume anglo-saxonă într-o populație de „țărănoi” (boors). Deși ordinea e inversă (limba decade prin proastă folosire și nu individul regresează prin uzul unei limbi insuficient de subtile), această judecată are, la nivelul gândirii globale a lui Raymond Chandler, o indubitabilă îndreptățire. Ceea ce s-a produs prin
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pic tonul, insuflându-i o autoritate estică sau de Ivy League, al cărei efect nu se risipea nici măcar aici, În restaurantul de la șes. Chelnerița se supuse indignată. Plecă, iar Scheer se aplecă spre mine. Își luă din nou vocea de țărănoi: ― Toate problemele lu’ fătuca asta s-ar rezolva cu o tăvăleală bună În șură. Și tu ești masculu’ tocmai bun pentru treaba asta. Nu părea beat, dar vulgaritatea lui era inedită. Părea mai puțin sigur În mișcări și vorbea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai bine? Khaba consimți cu gravitate. — Cum nu se poate mai bine., încuviință el. — Ah! M-ai apărat. Eu... îți mulțumesc și, dacă îmi stă în putință... Ochii lui Balamber sclipiră de satisfacție. în sfârșit, îl adusese pe căposul ăsta țărănoi unde voia. Era momentul să pună degetul pe rană. - Bineînțeles! îi întoarse vorba. După care, întinzându-se de-a curmezișul mesei, adăugă: — Și o să ai și toate foloasele de aici, te asigur. — Ei bine? Vorbește, atunci. Uite, în câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ori chiar numai zgomotele mici, neașteptate, pe care animale nevăzute le făceau din când în când pe sub așternutul de frunze, îl făceau să stea în permanență într-o stare de alertă. Nu pentru că nu s-ar fi încrezut în Audbert: țărănoiul ăsta căpos se temea, în mod cert, prea tare ca să le joace vreo festă. Oricum ar fi fost, în ceasurile de dinaintea plecării, Balamber își luase măsurile lui de precauție: în timpul nopții, fără a-i da prea multe explicații, îl obligase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe Malaberga. E limpede: o alegere, o hotărâre de neînlăturat, fără întoarcere. — Ptiu! făcu Khaba. După mine, toate astea sunt baliverne. Vrăjitoarea asta are limba prea lungă. Hotărâri definitive! Alegeri de neînlăturat! Ce vorbe mari! Gogoșile astea să le vinzi țărănoilor de prin părțile voastre, babă neghioabă! Malaberga se aprinse și șuieră spre el ca o viperă: — Mânca-ți-ar furnicile creierul! Tu-mi spui mie babă? Neghioabă? Țeastă de hun! Porni să se ridice, dar își pierdu echilibrul și căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lăsându-se în genunchi, până ajunse aproape între picioarele roibului. — îndurare, Eminentissime! Ai puțină îndurare pentru acest slujitor umil al tău! Da, sunt un marcoman și vin din Suabia de Sus. Sebastianus își potoli calul enervat de prezența sâcâitoare a țărănoiului printre jaretele sale aristocratice. — Suabia de Sus e cam departe de aici și, din câte știu, aproape în întregime supusă hunilor. Deci, ai putea fi într-adevăr o iscoadă de-a lui Atila. Ce faci prin părțile astea? Audbert scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că printre acești asasini s-ar fi aflat și un războinic hun și că doar un trăsnet providențial îl împiedicase să-i asasineze pe amândoi. Așadar - reflecta Sebastianus, intrând în cetate prin Poarta de Miazăzi, sub privirile curioase ale mulțimii - țărănoiul de marcoman pe care îl ducea cu el îi spusese adevărul când jurase că Waldomar fusese ucis și nu erau motive să se mai îndoiască de celelalte informații ce i le dăduse, care, cu siguranță, în curând aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războiul cu hunii. Nimeni nu s-ar îndoi vreodată de ura sa față de Atila. Ești sigur de martorul tău? Sebastianus încuviință: — Da, nu am nici un motiv să mă îndoiesc de el. — E burgund sau galo-roman? — Nici una, nici alta. E un țărănoi de marcoman care a făcut-o pe călăuza pentru hunii ce au pus la cale crima. E omul pe care-l vezi aici, în dreapta, cel acoperit. Alpinianus se răsuci imediat și, după ce îl găsi pe Audbert între ilirii care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cap cu o expresie perplexă: — Etius mi-a scris că mama ta era burgundă; poți, așadar, să înțelegi cum stau lucrurile. Gualfard e o căpetenie importantă și azi e aici cu o suită numeroasă. Nu sunt sigur că mărturia unui țărănoi va fi suficientă ca să-l punem la zid. Dacă am încerca să-l capturăm, am putea să provocăm dezordini, și încă grave. Ne-ar conveni, poate, mai degrabă doar să-l prevenim pe Gundovek și să-l lăsăm pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]