23,577 matches
-
Patapievici în cartea „Discernământul modernizării“ (2004). Dar ea nu este susținută cu cifre, deși se știe că scăderea ponderei populației agricole este un indicator esențial al procesului de modernizare. Iar datele arată : la recensământul din 1932 populația cu ocupație agricolă (țărani) reprezenta 78 % din total ; în 1938 acest procent scăzuse doar la 72 %. În schimb în 1989 cei ocupați în agricultură reprezentau cca. 35 %, pentru că în anii tranziției să crească din nou. Acum, în 2007, cifrele nu mai sunt relevante pentru
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
abia se întreține pe sine ca muncitor). 3. Corporatismul nu este cumva un proiect socialist mai cu cap ( tot “fiecăruia după nevoi”)? Cine controleza nevoile, controlează tot (v. manipularea după Maslow). 4. În satul devenit neinteresant, din care au plecat țăranii, nu s-au întors domni, ci tovarăși. 5. Două soluții: sărăcia că eliberare și virtute (creștinism), sărăcia că păcat (“să ștergem diferențele”) și motiv de supunere, recompensată cu asistența socială (comunism). 6. Vaccinul presupune contactul cu agentul viral (atenuat). Frică
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
chiamă chiar așa: Arca lui Noe. Cu două subtitluri: De la neolitic la Coca-Cola și Materiale care destabilizează. De dimensiuni impresionante, Arca lui Noe este rezultatul unui proiect la care au colaborat mai bine de treizeci de persoane, etnologi de la Muzeul țăranului Român, dar și "nespecialiști". Povestea pe care aceștia o imaginează ca pretext al proiectului e frumoasă. De la Nostradamus încoace, eclipsa din 1999, ai cărei martori am fost, i-a tot sperit pe astrologi. Panica s-a întins în preajma evenimentului și
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
de față al revistei). Ceea ce m-a frapat de la început în aceste romane despre sat este că nu seamănă deloc cu acelea ale lui Marin Preda. Teleormanul natal, comun lui Preda și Stancu, a putut da, iată, perspective incompatibile asupra țăranului român și a universului său moral. Ca și satul lui Rebreanu, acela din Moromeții este încă unul cu o involuție inteligibilă, chiar dacă tragică, locuit de oameni care păstrează o brumă de rațiune și demnitate. Țăranii lui Stancu urăsc pămîntul și
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
da, iată, perspective incompatibile asupra țăranului român și a universului său moral. Ca și satul lui Rebreanu, acela din Moromeții este încă unul cu o involuție inteligibilă, chiar dacă tragică, locuit de oameni care păstrează o brumă de rațiune și demnitate. Țăranii lui Stancu urăsc pămîntul și culeg via cu botnițe la gură. Aparțin unei umanități primare și întunecate, devastată de stihiile unei istorii care nu pare să mai aibă nici un înțeles. Preda se întreba retoric, comentînd Desculț, unde a putut vedea
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
neobișnuite și sfîrșind cu onomastica absolut bizară. Și Stancu, și Preda (și Rebreanu, de altfel) au părăsit satul de foarte tineri. Preda s-a întors la el fără sentimentalism, dar nu și fără nostalgie: în ipostaza de cel din urmă țăran, Moromete simboliza pentru el o civilizație pe cale de dispariție. Și Stancu se întoarce mereu la sat (în Ce mult te-am iubit se întoarce, așa-zicînd, fizic, ca să-și înmormînteze mama): dar nu se regăsește în el, i se pare străin
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
desăvîrșire lipsit de atractivitate sau de poezie. Voiam să spun cîteva cuvinte despre om. De cîte ori l-am vizitat, mi-a venit în minte portretul făcut de Călinescu lui Goga în Istorie, ca întruchipînd finețea unei rase străvechi de țărani. Stancu venea din altă ruralitate decît aceea ardelenească. El era chiar fiu și nepot de țărani. Avea, în trăsăturile somatice, aceeași extraordinară frumusețe pe care o descoperă Călinescu la poetul de dincolo de munți. Era încă un bărbat splendid la peste
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
ori l-am vizitat, mi-a venit în minte portretul făcut de Călinescu lui Goga în Istorie, ca întruchipînd finețea unei rase străvechi de țărani. Stancu venea din altă ruralitate decît aceea ardelenească. El era chiar fiu și nepot de țărani. Avea, în trăsăturile somatice, aceeași extraordinară frumusețe pe care o descoperă Călinescu la poetul de dincolo de munți. Era încă un bărbat splendid la peste șaizeci de ani, cînd l-am văzut prima oară în carne și oase. înalt, impunător, degaja
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
mare diferență) al unor persoane publice, combinat cu limba de lemn prostovană, hipercorectitudinile de școlar tocilar (este, nu ieste, aceasta nu asta, în limbajul colocvial), clișeele ideilor primite de-a gata îmi relevă impostura. Dacă îmi place la nebunie firescul țăranilor în graiul locului lor, chiar și atunci cînd se știu filmați, mă indispune sărăcia de vocabular din sondajele de stradă, mai ales liceenii care nu sînt în stare să-și exprime o părere favorabilă decît în exclamații argotice (cool, super
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
Calendarul Ortodox și ziua lui Horia Bernea. "Era să uit!", apuc să șoptesc în grabă cu care mă îmbrăcam ca să ajung la mormîntul lui din curtea bisericuței Mavrogheni de pe strada Monetăriei, singurul drum care îl desparte de ctitoria să, Muzeul Țăranului Român. Abia în mașină îmi dau seama ce frig era în casă. Tot drumul soarele blînd mi-a mîngîiat obrazul și i-am simțit căldură prin par. Mormîntul îmbrăcat în piatră, sobru, rafinat și discret. Mă așez pe băncuța, tot
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
ale sale, e pentru balcanic de o superioritate evidentă, de netăgăduit, și prin urmare orice nume de acolo poate căpăta, rostit într-un anume fel ("un Bergami"), rezonanțe nobiliare. Sigur, cu excepția celor cîteva, clasice și arhicunoscute, de valeți, cameriste și țărani naționali. Poate pe această prejudecată mizează și autorul, și Pașadia, dar sonoritatea numelui Bergami e pînă la urmă înțeleasă de Povestitor ca o iluzie acustică din moment ce îi atribuie lui Pașadia alte origini decît cele sugerate de acesta. Să lăsăm la
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: mai degrabă scund, cu mîini grele și butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu unghiile înnămolite, cu fața brăzdată, nebărbierită și pămîntie,cu priviri candide și sfioase de țăran, de țăran exilat din geometria severă a pămîntului și din armonia ciclurilor pastorale direct în vîltoarea ilogică și în ceremonialul barbar al unui oraș care nu și-a găsit nici ordinea, nici scara, și nici cadența, taciturn și febril în
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: mai degrabă scund, cu mîini grele și butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu unghiile înnămolite, cu fața brăzdată, nebărbierită și pămîntie,cu priviri candide și sfioase de țăran, de țăran exilat din geometria severă a pămîntului și din armonia ciclurilor pastorale direct în vîltoarea ilogică și în ceremonialul barbar al unui oraș care nu și-a găsit nici ordinea, nici scara, și nici cadența, taciturn și febril în același timp
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
bucureștean a efectuat-o în Piața Obor. Ca să descopere, ce? Ceea ce primarul Onțanu știa de mult. Ca și prefectul Capitalei. Și anume că două bande țigănești controlează piața trimițîndu-și oamenii cu noaptea în cap să cumpere pe nimica marfa de la țărani și să o revîndă la prețuri piperate. Primarul a destituit Administrația pieței. Dar ar fi trebuit să se uite și în ograda primăriei, de unde pleacă regulat, cu o oră-două înaintea raziilor, informațiile necesare mafioților de la tarabe ca să-și ia, provizoriu
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
mitologii țărănești, născută o dată cu sămănătorismul, în zorii secolului 20, și avîndu-și apogeul în literatura genială a lui Sadoveanu, căreia Rebreanu, cel mai realist dintre scriitorii noștri rurali, nu-i dăduse totuși lovitura de grație. Nicăieri, ca în Întâlnirea din pămînturi, țăranul nu fusese mai puțin poetic și mai lipsit de aură în elementaritatea lui. "Dezbrăcat" de farmec, de folclor și de cutume, satul zugrăvit de Preda l-a surprins, prin tranșanța viziunii, pînă și pe hîrșitul E. Lovinescu, acela care, singur
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
Lovinescu, acela care, singur împotriva tuturor, a lui Iorga, ca și al lui Arghezi, salutase romanul Ion. Tematic, există în aceste scurte proze un viol, belirea unui cal bătrîn, blestemele unui muribund, ciomăgeala dintre flăcăi pentru o fată, supărarea unui țăran pe sat ori mărunte satisfacții negustorești rezultate din vînzarea grîului. Nimic eroic, nimic sublim, nimic izvorît din milenare tradiții agrare și religioase. Stilistic, nuvelele șochează printr-un comportism radical, în care nu găsim nici o apreciere a întîmplărilor, oricît de teribile
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
o evidentă autocenzură, nu atît de natură ideologică (deși există ici-colo indicii), cît de natură artistică. Prăbușirea vechii clase țărănești, ca urmare a colectivizării, nu putea rămîne fără urme în conștiința scriitorului născut la țară, iar Moromete, cel din urmă țăran, nu putea să nu-i trezească o nostalgie și o compasiune de neconceput în epoca Întîlnirii din pămînturi. Aspectul biografic, complet absent în primele proze, devine bătător la ochi în Moromeții și în celelalte scrieri (între ele, Viața ca o
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
personajului, care apoi va putea fi găsită în multe romane ale lui Breban. Și în Voința de putere, unul dintre protagoniștii principali, Amedeo Dumitrașcu, se transformă brusc dintr-un ziarist rațional, într-un militant pentru extrema dreaptă. Dumitrașcu este tipul țăranului ambițios, ne spune tot timpul naratorul tiranic, superomniscient. De altfel, s-a mai spus, naratorul este personajul dominant în orgia narativă brebaniană. Relația dominant-dominat este omniprezentă - de la structurile narative, pînă la personaje. Multe dintre romanele lui Breban par simple cărți
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
9. Abuzurile regimului totalitar capătă în răspunsurile copiilor forme caricaturale, chiar dacă nuanțele, situate undeva între comic și hilar, încep astăzi să se estompeze : "Ministrul e un om care a învățat zece clase și s-a dus la serviciul de miniștri", "Țăran înseamnă un om care vrea să facă buletin în București", "Ziarele sunt ca să spună că tovarășul Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu conduce țara"... Sînt însă și răspunsuri - nu puține - de felul " Noi ne iubim țara, că tovarășul Nicolae Ceaușescu ne
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
Alex. Ștefănescu Am văzut odată, în curtea unui țăran, doi cocoși bătându-se. Păreau fioroși și ocupau cu zbaterea lor întregul spațiu, obligându-le pe pașnicele găini să se refugieze pe lângă garduri. își zburliseră penele, mărindu-și neașteptat de mult volumul, se atacau în aer, la o înălțime de peste
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
zbaterea lor întregul spațiu, obligându-le pe pașnicele găini să se refugieze pe lângă garduri. își zburliseră penele, mărindu-și neașteptat de mult volumul, se atacau în aer, la o înălțime de peste un metru și făceau un zgomot de vijelie dezlănțuită. Țăranul s-a dus decis la ei și i-a despărțit, ridicându-l pe fiecare în câte o mână: - Ia uite, dom'le, a zis el cu umor, ce gălăgie fac cinci kilograme de carne de cocoș! Folosirea unei cifre precise
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
Reichului, comandantul de județ, Schenker, de profesie tăbăcar și cizmar, s-a lepădat de toate pieile lui. Fără să se sinchisească de ele sau să-și ducă într-un loc sigur familia, s-a aruncat într-o căruță, deghizat în țăran român cu un brîu lat și cu cămașă pînă deasupra coapselor, cu ițari albi și s-a lăsat dus de cărăușul Ollmützer, îmbrăcat și acesta în haine românești, și mînînd caii în piciore, spre vest, pe urma frontului german." Niciodată
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
centru. Prin cartiere însă se construiește într-un dispreț și mai mare față de acele reguli care fac dintr-un oraș un oraș, nu o strînsură de case. Diverși complexați de locuirea la bloc și invadați de vechi orgolii de nici țărani nici orășeni își înfig imobilul unde au ei chef, ca și cum Bucureștiul ar fi un cătun de munte unde fiecare construiește unde și ce îi trăznește prin cap. Pentru ca Bucureștiul să capete înfățișare de oraș european a fost nevoie de ucazuri
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
omenesc, multiplu diferit în una și aceeași persoană. Faptul că reînnoiește, din spusele lui E. Lovinescu și Vlaicu Bârna, întîmplarea dată uitării, "una din marile farse" în care s-au lăsat antrenați "sburătoriștii", cu mentorul lor printre ei, și pretinsul țăran din Ieud, talentat, care trimite scrisori inspirate criticului, este unul din modurile adiacente ale reconstituirii peisajului uman și material al literaturii. Dar Gabrielei Omăt i se datorează urmărirea manevrelor lui V. Eftimiu de a pune mîna pe conducerea Teatrului Național
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
culori care pentru cine mai ține minte ce a fost aici înainte de 1989, sunt strident de cunoscute. Astfel scena la care asistă deghizatul principe îi are ca protagoniști pe negustor despre care se spune că este "rotofei" și pe un țăran căruia i se asociază atributul "bietul". Sigur, e un caz, o poveste, nu o analiză de clase și tipologii sociale. Dar la clasa a doua se operează cu imagini și metafore și noțiuni simple care au rolul de a forma
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]