133 matches
-
mută pentru Iorgu Bugan De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Auzi livada bunicii scâncind în noapte? Auzi frunzele rupându-se în furtuni electrice în noapte? Auzi păianjeni văduva-neagră sugând vlaga pomilor la umbra lor născătoare? Auzi cum țărna se întoarce pe dos? Cum livada Domnului Ion se preface într-o gaură neagră? De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cavalerii mărșăluiau în bătătura cea veche castelul se sfărâma în himere de plumb Vânătorii de găini plantaseră
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
te ia dracu', te ia și din pragu' bisericii. ...Acu' și pentru mine tot una-i. Am ajuns o rogojină veche pe care nici cînii n-ar roade-o. Ce să mai trăiesc?! Sapa și lopata ș-o mînă de țărnă-n ochi. De-acuma copiii și nepoții să-mi trăiască și să se bucure de lume, că eu mi-am trăit traiul, mi-am mîncat mălaiul”. * Căutînd prin podul casei, dau peste o lămpiță: veche-veche și hîrbuită, cu burlui subțiratic
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1083 din 18 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului CUNUNI DE FLORI PENTRU EROII NOȘTRI LEGENDARI Căzuți în Revoluția din 1989 Dumnezeule bun și dătător de viață, oprește-ți privirea peste plaiul României și vezi în țărna acoperită de voalul uitării, că au trecut 24 de ani de când acei tineri entuziaști, nepunând preț pe cel mai scump odor cu care i-ai înzestrat - VIAȚA, s-au jertfit pentru LIBERTATEA noastră. Ei au fost GHIOCEII ÎNSÂNGERAȚI care au
TINERILOR CARE ŞI-AU JERTFIT VIAŢA ÎN REVOLUŢIA DIN 1989 PENTRU LIBERTATEA NOASTRĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347700_a_349029]
-
989 din 15 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ce-o rămâne după mine, Ce rămâne, Doamne Sfinte? Mă va plânge, oare, cine? Spune-mi Tu, să iau aminte. Ce rămâne din noi, Sfinte? Mă întreb și nu țin minte, Decât țărna, pe morminte, Și un pumn de oseminte. Am trăit strângând talanții Tot sperând că n-o să mor, Că-n pământ vor intra alții, Eu voi fi nemuritor. Astăzi simt, ca niciodată, Cum puterile mă lasă Și-o senzație ciudată În
CE RĂMÂNE DIN NOI, SFINTE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365041_a_366370]
-
trupul mă apasă. Lasă-mi, Doamne, doar o lună, Să-mi așez cum se cuvine, Să-mi pun ordine în urmă Și-apoi fă ce vrei cu mine. Ce rămâne din noi, Sfinte? Mă întreb și nu țin minte, Decât țărna, pe morminte, Și un pumn de oseminte... Referință Bibliografică: Ce rămâne din noi, Sfinte? / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 989, Anul III, 15 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CE RĂMÂNE DIN NOI, SFINTE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365041_a_366370]
-
01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ninge ca o mântuire ieri a fost pe-aici verdeață ca o sfântă glăsuire cerne-ntreaga noastră viață peste-o cioară seculară albul nu-i decât o pată neagră soartă și amară când dai țărna c-o lopată totuși iarna e crăiasă croncăne cioara sinistru dacă n-o să fiu mireasă am să cânt în alt... registru Referință Bibliografică: ninge ca o mântuire / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul II, 01 ianuarie
NINGE CA O MÂNTUIRE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361650_a_362979]
-
păzite cu gealați; de-am schimba imnul de țară, s-ar trezi și-n cimitire, (că doar le ajunge somnul, în tămâie afumați), toți iobagii ăstei nații care au cerut pământ și le-au dat pe săturate, le-au dat țărnă până-n gât, parcă țara asta-i goală, parcă nici români nu sânt, parcă toată plebea doarme, doarme, doarme și... atât! Referință Bibliografică: ÎNTR-O LUME AIURITĂ... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 886, Anul III, 04 iunie 2013
ÎNTR-O LUME AIURITĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346240_a_347569]
-
poame... pomul. Omului urmărit de două griji ancestrale (după două zicale) Nesigur bietul om e-aici, în lume, Căci două griji îl țin ca în frigare: Să nu îi cadă ceru- n cap, pe bune, Și să nu-i fugă țărna sub picioare. Referință Bibliografică: DIN CINCI ÎN CINCI - CATRENE AFLATE ÎN VECINĂTATEA UMORULUI / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CATRENE AFLATE ÎN VECINĂTATEA UMORULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369097_a_370426]
-
oceane Cu țărmuri multe... și o arcă... Superbă robă cu volane! Veșmânt de mare bogăție Trimis de Domnul pe Pământ Dar și rai pentru hoție A omului creat de Sfânt: Acea ființă milenară Înzestrată cu intelect, De Creator, făcut din țărnă, Ca pe pământ să fie drept, Om ce s-a opus nespus, Să fie vrednic de iubire, Și a ucis... și a străpuns Inimi! Cu nesăbuire!... Și către apă s-a întors, La început doar pentru hrană Și sete de
APA! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370319_a_371648]
-
stăpână fără vreo crâcnire. Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Au crăpat sărăturile și încovoierea cojilor gri îmbogățea imaginația vreunui creator rătăcit de
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
stăpână fără vreo crâcnire. Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Referință Bibliografică: Arsita impovararii / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1680
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
astronom, desigur și filozof, care printre alte rubayate a scris: "Cel ce creat-a stele și-ntreaga vastă lume, Când a creat durerea s-a depășit pe sine. Voi, buze ca rubinul și voi, pleoape fine, Câte sunteți acolo sub țărna fără nume?" Cercetătorii afirmă că omul este neschimbat în potențialul lui intelectual, în ultimele șapte- opt milenii. Citind poeții antici sau pe cei de acum o mie de ani, ca să nu mai vorbim de Cartea Sfântă, le dăm dreptate! Noi
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU DESPRE VIRTUŢILE VINDECĂTOARE ALE POEZIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354288_a_355617]
-
pe aleele castanilor ce-și lepădau frunza, pe care o țesau în covor de vis, ca să calc pe el și să simt în inimă o părere de rău... că așa suntem și noi sortiți de Creator, ca să ne contopim cu țărna din care ne-a zămislit. Ușile palatului, arcade în dantelării de crizanteme nemuritoare care aruncau zâmbete din gingașele petale, mi s-au deschis ca unui prinț, iar de undeva din abisul unei săli împodobită cu mare pricepere și inspirațe de
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357149_a_358478]
-
pe aleele castanilor ce-și lepădau frunza, pe care o țesau în covor de vis, ca să calc pe el și să simt în inimă o părere de rău... că așa suntem și noi sortiți de Creator, ca să ne contopim cu țărna din care ne-a zămislit. Ușile palatului, arcade în dantelării de crizanteme nemuritoare care aruncau zâmbete din gingașele petale, mi s-au deschis ca unui prinț, iar de undeva din abisul unei săli împodobită cu mare pricepere și inspirațe de
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, T O A M N Ă ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357150_a_358479]
-
năruie malurili ... Doamne ferește! Acolo-mi putea fi mormântul ... - Ș-ai avut puterea s-azvârli grenada dupa el, măi Neculai, îl întreabă a' lui Țugulea, singurul din grupa lui care-a scăpat teafăr. - Drept să spun, n-am putut. Mă zâdise țărna de la gura borții, di mi-o trebuit un sfert di ceas până mi-am tras mâinile afară ... Da tancu' acela o luat foc oleacă mai încolo de groapa me' ... Pisemni trecuse peste-o mină. Locu' era împânzit de minele puse
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
Acasa > Stihuri > Momente > FUGE ȚĂRNA DE SUB MINE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 875 din 24 mai 2013 Toate Articolele Autorului străpuns de gheara timpului hain mă taie un sictir și-o greață, iar în oglindă fratele Cain mă ceartă și mă scuipă-n
FUGE ŢĂRNA DE SUB MINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344685_a_346014]
-
chitic, dar sar o dată-n sus și strig: pe cai! de-oi fi chemat cumva la alt apel voi fi prezent în firul ierbii și dacă n-o să zbiere niciun miel s-or repezi la mine... cerbii. Referință Bibliografică: fuge țărna de sub mine / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 875, Anul III, 24 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
FUGE ŢĂRNA DE SUB MINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344685_a_346014]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CIRCARUL Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului mă culc pe țărna umedă de sudoarea ta feciorelnică și-mi acopăr obrajii cu palmele smulse din muncă cert păsările albe mai mult decât pe cele negre căci nu așa se împrăștie sămânța și-mi trag cerul cortină după care masca își toarnă lacrimile
CIRCARUL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360081_a_361410]
-
pe mama (mamăăă!), plângând așa cum plâng copiii, mai ales cei cu ghetele pe dos, mai ales cei cu picioarele goale!...deoarece foarte mulți (aproape toți) nu au cu ce se încălța!...și ce bine-i să mergi pe drumuri cu țărnă și nisip și praf și colb de vreme și timp!...nu te rănești la tălpi, simți cum energia ți se urcă prin oase, spre creștet, către cer!...simți ceva indescriptibil, mai ales că sub aceste drumuri și sub aceste cărări
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos () [Corola-blog/BlogPost/339921_a_341250]
-
vreme bună când plouă și când viscolește...dar și sapa, și lopata, și grebla, și sarea din palmele voastre mângâietoare de mămăligă și pâine! Și o să vedeți pe mâinile cui au început deja să rămână minunile lăsate de voi pe țărnă și pe cer, minunățiile trecute pe linia vieții și pe linia iubirii, mila și respectul, libertatea de a nu scuipa obrazul Planetei, fiindcă voi sunteți ai Domniei Sale, și nu Domnia Sa-i a dumneavoastră! Și o să mai vedeți de ce și cum
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului bate-n vânt șuvoi de ploaie mă îngândură gândirea, apa-n vale face zoaie și-mi spală de tot trăirea, la hotare cruci de piatră, răvășită-i țărna udă, doi țigani mută o șatră pe-un pavaj de lume crudă, astăzi mai cerșesc un chior, iubire universală, mâine am să încerc să mor pe coloana vertebrală, casa-mi este răvășită și în mine golu-i mare, lumea este dezgolită
TIMP NECUNOSCUT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377414_a_378743]
-
a decolorat. Și stă, și stă în vârf de deal Un soare roșu, infernal; Pădurile par pustiite, Iar lanurile adormite. Doar cucul se aude-n crâng, În cuib trei pui de barză plâng, Cocoșii cântă în canon, Se scaldă-n țărnă un clapon; Se odihnesc pe câmpuri snopii Și-și tremură frunzișul plopii. Referință Bibliografică: E VARĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2017, Anul VI, 09 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate
E VARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382119_a_383448]
-
au topit gerul, au încremenit spaima temnicerilor, au aprins în lumânări zăbrelele și au luminat văzduhul cu flacăra Colindelor și dragostea Iubirii lor de Hristos, de Măicuța și de Neamul nostru prea ales și prea des prigonit: „Primește-ți, lume, țărna înapoi,/ Că cerul nu ne-a vrut! Trufaș și rece,/ N-a vrut nici o centime să-și aplece/ Nici creștetul, nici poalele spre noi.// Pornisem dârji să dăm năvală-n el/ Și toată lumea s-o cărăm în stele,/ Dar vitregii
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
ne păstreze ea și să ne care/ În cerul plin de taine, pe furiș.// Dar limpezirea zării de cristal,/ Sub greutatea-nfrângerilor noastre,/ Și-a destrămat minunile albastre/ Și s-a surpat cu noi precum un mal.// Primește-ți, lume, țărna înapoi/ Și sapă-ne cât mai adânc mormântul!/ De cerul nu ne-a vrut, ne-o vrea pământul,/ Că toți suntem ai lui-și tu, și noi.” (Demonstene Andronescu, Primește-ți, lume, țărna înapoi! Peisaj lăuntric Versuri din închisoare. Fundația
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
noi precum un mal.// Primește-ți, lume, țărna înapoi/ Și sapă-ne cât mai adânc mormântul!/ De cerul nu ne-a vrut, ne-o vrea pământul,/ Că toți suntem ai lui-și tu, și noi.” (Demonstene Andronescu, Primește-ți, lume, țărna înapoi! Peisaj lăuntric Versuri din închisoare. Fundația Sfinții Închisorilor, Pitești, 2014) Sângele temnițelor devine pentru călăi roșii, stâlpul infamiei, stigmatele fierului înroșit, pentru Martirii dalbi, Cununi de-azur, iar pentru Mărturisitori mistici, Nimburi de dor ale sufletelor pure. „Doar cântecul
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]