34 matches
-
pe strănepoții mei privește-i ce fac pentru slava Ta - la Kuciuk Kainargi”. „Bine, Vasea, va zice Dânsul. Ia escadronul ăsta de îngeri și du-l la instrucție. Ești liber”. Așa va fi - spuse Vasea, întorcându-se spre tejghea: Macek! Țal! Episodul 107 îN CARE POVESTITORUL îȘI CONTEMPLĂ PANA. CIUDATĂ SCULĂ! Ai zice că nimic pe lume nu-i mai gingaș, mai diafan, mai neînsemnat, în fond, decât o pană de gâscă. De câte ori, în umbletul nostru existențial plin de importanță prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-și ție impulsurili În frâu, și mi-am zis că să dau cuminte ascultare la ordenu ăla, poa că fără voia lu maître d’hotel. Nici bine nu m-am tras, c-am și ginit pă bune că șleahta țalilor Îmi alipea masa la una mai baștană, iar statu major dân salon să Îndoia slugarnic În plecăciuni, pencă se-nfiripa alde Lagrange. Pă parola mea dă bărbat că nu-i tratează ca pă gunoaie. Prima, mi-a atras atenția dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-n faruri pă Jacqueline, a cu bustu mai dezumflat. Poyarré, cu servilismu lui, ne-a făcut cinste c-un rând dă lichior dă anason; mandea, ca să nu rămân mai prejos, m-am săltat strigând „Șampanie la toți!“, care din fericire țalu a luat-o dă banc, da Gaston i-a dat peste nas c-o parolă. Fieștecare clondir destupat mi-a fost ca glonțu-n pept și am șters-o dân terasă, cu gându că văzduhu are să mă Învioare, da mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pă cai mari În mine! Bieții dă ei mă privea fără nici un Înteres. Io n-am vrut să le cer prea mult dân prima noapte, pen’ că japonistu n-are rezistență și vine ca matol dă amețală. Marți de matina, țalu mi-a fredonat că, când m-am dus rostogol jos, japonii m-a cărat și m-a pus În patu meu privat. În noaptea aia jalnică, mâini necunoscute m-a ușuratără dă două bătrâne juma dă pesos. Legea o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cineva”. Aci lui i se pare că e o mică bătaie de joc, o exprimare intenționat vulgară. Ceva ca în Caragiale, unde, n-aș putea nega că, în mai multe locuri, există o asemenea intenție. O să amintesc doar exemplul din „Țal!”: „mulțumesc din suflet pentru buna ta invitațiune! am petrecut minunat - onoare ție!... zic eu [nenea Iancu - n. m.] cu un ton pe care filozoful meu îl înțelege pînă-n fund...” Sînt de acord cu el - i-am spus - în privința „răului ontologic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este, de altfel, o constantă a lumii caragialiene gurmande, amatoare nesățioasă de petreceri, bâlciuri sau sindrofii în care elementul gastronomic devine catalizator al discuțiilor sau monedă de schimb pentru diverse interese și servicii (La Moși, Cam târziu, Politică și delicatețe, Țal, Boborul!). Expresie a unei predispoziții spre culminații și exces, captată involuntar în mult comentata formulă "simt enorm și văz monstruos", grotescul are la Caragiale acel scop homeopatic de care aminteam în preambulul teoretic, întrucât intenționează și izbutește prin exagerările caricaturale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne învață tovarășul Stalin...", fie că era vorba de al doilea sistem de semnalizare sau de psihicul la animalele cu sistem nervos ganglionar"75. Caragiale a pus în circulație memorabil și figura veleitarei, a personajului feminin cu înclinații literare ironizabile (Țal, O conferință). În piesa lui D.D. Pătrășcanu Cine răspunde, descendentele "Muzelor Daco-Romane"76 își exhibă invidiile legate de succesele literare în dispute de mahala soldate cu provocări la duel ale nevinovaților soți, în scene care amintesc și de furtunoasele gelozii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asocierea lui Stamate cu tipul "savantului", atât cel din versiunea satirizată în schița de profil din ciclul Moftangii, cât și cel din Momentele centrate pe imaginea semidoctului surprins în grăitoare contexte profesionale, precum Un pedagog de școală nouă, High-life, Intelectualii, Țal!... etc. Din schița caracterială pe care i-o dedică, rezultă că trăsătura definitorie a acestui "exemplar de lux", anume inutilitatea publică, este invariabil dublată de impostura care-i certifică indiscutabil valoarea de farafastâc: "Teorii nouă din cărți vechi invențiuni pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-i împiedică să țină conferințe pe teme artistice și să se bucure de succes grafomanul plătit să le întocmească o biografie romanțată își însușește mimetic termeni prețioși clișeizați în contexte exegetice, iar Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]