1,282 matches
-
Și seamănă în cei credincioși eresuri, în cei drepți, păcate, în cei blânzi, prigoniri, în cei smeriți, trufie, în cei înfrânați, beție, în cei săraci, furtișaguri, în cei nevoitori, slavă deșartă, în cei luptători, trândăvie. Și a semănat în toate Țarinile: în cea a inimii, mânie; pe buze, minciuni și grăiri de rău; în ochi, pizmă; în mâini, răpiri și luare de mită; în pântece, nesaț; în coapse, poftă; pe limbă, vorbire deșartă, osândire și altele asemenea acestora; în urechi, auzire
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
toate răutățile : sau în uitare, sau în iuțime, sau întru neînțelegere. Din acestea trei se naște nesimțirea sufleteștilor simțiri și se face ochiul cel sufletesc, adică mintea, întunecată, și-l stăpânesc pe om toate patimile”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, „Crinii țarinii”, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 108. footnote>. Originea păcatului se află în libertatea, voința și alegerea greșită a omului, el putând sau nu consimți la alegerea lui, căci „...nu în firea lucrurilor stă păcatul
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
zidesc din întâlnirea și vorbirea cu el ; 3. că viețuirea lui place și lui Dumnezeu, și oamenilor ; și 4. că adevărat s-a izbăvit de păcatele sale cele multe după ce s-a depărtat în pustie”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, „Crinii țarinii”, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 180. footnote>. IV. Păcatele - amintirea lor și căderea în aceleași păcate Uneori, spun Părinții, omului îi vine în minte și amintirea păcatelor ce le-a săvârșit mai înainte. Dacă
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
expresivitate folosind “cuvinte frumoase”, și Creangă a preferat să folosească “un limbaj lipsit de eleganță”. Un țăran nepriceput, ce să mai discutăm... Dovada mai jos: Amu cică era într-un sat un țăran. Și țăranul acela a eșit odată în țarină să samene niște păpușoi. Și cum semăna el, tocmai atunci s-a nimerit să treacă pe-acolo Hristos și cu Sfântul Petrea. Hristos să nu tacă molcum și să-și caute de drum? - Da ce semeni acolo, om bun?, întrebă
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
în detaliu fiecare element. S-a binecuvântat holda, s-a „târguit” plata, s-a cosit, s-au legat snopi, s-au făcut cruci și cununi, s-au horit vechile doine ale secerii, totul încheindu-se cu un „danț” codrenesc pe țarină. Lansarea cărții „Povești din Țara Codrului”, vol. II, a d-lui prof Traian Rus a însemnat cuvinte elogioase rostite de cei doi episcopi , de profesorii Cedică Georgeta Robu și Mureșan Olimpia de la Ulmeni, Viorel Pop de la Fărcașa, preotul stavrofor Radu
ORŢENII ÎN SĂRBĂTOARE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1667 din 25 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380715_a_382044]
-
NU-S FERICIT, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016. Nu-s fericit Nu-s fericit că am ajuns un sclav Și dangătul de clopot sună grav La ce bun să invoc pe dumnezeu Când Țarina respiră tot mai greu Acum, când anul moare de bătrân Noi ne-am pierdut statutul de stăpân Pe plaiuri moștenite din strămoși Ne-au atacat călăii lui Gavroche Nu-s fericit. Cum suntem colonie Ne-au invadat borfașii din pustie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
au trădat mârșav Și ne-au furat trecut și bogății Ei renumiți în crime și hoții ... Citește mai mult Nu-s fericitNu-s fericit că am ajuns un sclavși dangătul de clopot sună gravLa ce bun să invoc pe dumnezeuCând Țarina respiră tot mai greuAcum, când anul moare de bătrânNoi ne-am pierdut statutul de stăpânPe plaiuri moștenite din strămoșiNe-au atacat călăii lui GavrocheNu-s fericit. Cum suntem colonieNe-au invadat borfașii din pustieși ne-au impus puteri imperialeSă ignorăm
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
la emisiunile de televiziune, am ajuns la concluzia că, în ziua de azi, dacă nu cunoști limba engleză ești un amărât stârnind milă profundă, o vietate doar având chip de om, dar cu interdicție de a călca vreun petic de țarină a UE... - Așa că, bade, șăzi fain-făinuț la poale de Carpați - zice Haralampy - și cântă Hora Staccato la foi de ceapa ciorii. Această cugetare s-a născut în mintea prietenului aseară când, în timpul meciului Totenham-Dinamo, un fost coleg al său de
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
Hunedoara, Aleea Viitorului nr. 2; Emil-Florin Popescu, Reșița, jud. Caraș-Severin, str. Ion Corvin, bl. 2; Angelica Radulov, Timișoara, str. Martir C-tin Zăbulică, bl. A/11; Elenă Rasă, Timișoara, str. Matei Basarab nr. 6; Cristina-Iulia Rădulescu, Caransebeș, jud. Caraș-Severin, str. Țarinei, bl. A4; Srdan Rankov, Cenei nr. 449, jud. Timiș; Dafina Rof, Timișoara, Spl. Nicolae Titulescu nr. 27; Ileana-Ana Rozgonyi, Vinga nr. 497, jud. Arad; Ioan Sărac, Arad, jud. Arad, Bd. Gen. Vasile Milea nr. 1; Valentin Săvescu, Timișoara, str. Cerna
Agenda2004-15-04-general8 () [Corola-journal/Journalistic/282289_a_283618]
-
a marcat și începutul slăbirii puterii otomane în Europa. Execuție Cu 85 de ani în urmă, din ordinul liderilor comuniști, au fost executați țarul Nicolae II, ultimul reprezentant al dinastiei Romanov, familia sa și câțiva slujitori. Rămășițele pământești ale țarului, țarinei și ale trei dintre copii au fost descoperite în 1991 într-o pădure de lângă Ecaterinburg, iar după identificarea prin analiza ADN a avut loc înhumarea oficială la Sankt Petersburg, în 17 iulie 1998. Faptul că trupurile țareviciului Alexei și marii
Agenda2003-28-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281228_a_282557]
-
Sabina dispare, minata de vocația unei noi trădări. Revelația acestei ușurătăți insuportabile a ființei ei Sabina o are într-un cimitir, la scurt timp după ce află de moartea lui Tomas. În fața unei gropi peste care cineva aruncă un pumn de țarina, astfel parcă poruncindu-i celui mort să nu se mai întoarcă niciodată, să rămînă pentru vecie în pămînt, Sabina își descoperă propria singurătate. Trădările, ușurătatea, fugă ei permanentă au rupt-o de orice, lăsînd-o pradă întîmplării. În cimitir, spațiul ultim
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
ajunge la hotel. Din infinitatea de moduri ale plasei care e viața noastră, iată, unul, care mi-a revenit în minte, ca o simplă amintire, cînd am aflat că nici Liviu Petrescu nu mai este. Fie-le, lui și Ioanei, țarina ușoară!
O simplă amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17757_a_19082]
-
și a altor rase,/ lumină, solitudinea, însăși moartea/ (cu fiicele ei)/ sînt substantive de genul feminin/ (chiar și secundă această în care/ regîndesc scrierea unei cărți vechi/ într-o lume și mai veche)// Încet, încet mă strecor printre cuvinte/ precum țarina din lopată/ deasupra gropii" (Matei din Rădăuți). Într-o halucinanta împletire, trecutul imemorial și viitorul fabulos sugerează o temelie a vieții, circumscrisa toposului originar, acesta, la rîndul său, o temelie a duratei: "Îți sărut/ plămînii carpato-danubiano-pontici./ Prin ei crește iarbă
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
la rîndul său, o temelie a duratei: "Îți sărut/ plămînii carpato-danubiano-pontici./ Prin ei crește iarbă,/ se primenește iubirea veche// Se prăbușesc catargele genovezilor,/ cînd îți sărut plămînii,/ cînd trag clopotele Europei în schimbare// Ești temelia gropii/ ești indiferență pumnului de țarina/ ești/ speranța -/ hamal în porturile orientale" (Ritual). Generațiile se succed holografic: În toate, doarme fiecare./ Se nasc, în somn,/ fiice, mame, alte fiice./ Nu mai grăim nici noi, nici Nietzsche -/ doar așteptăm, în ascultare,/ să vină Îngerul, să ne ridice
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
dacă, revenind,/ nu mă vei află/ tăiat de cuvinte, desfigurat, hăcuit/ eremit" (De pe un umăr pe altul). Uneori consista în exacerbarea fabulosului provincial: "Va scriu din lumi postjunimiste:/ că luna are sîni de ceară,/ că luna are lăzi de zestre// Țarina e un cer mirabil:/ ea are pivniti și bordele/ și subterane paralele// Va scriu din lumi extraterestre:/ că luna are lăzi de zestre/ și sîni de ceară./ Aleluia,/ dinspre Pogor spre Cetățuia..." (Misiva po(d)goreană). Alteori e fantomatic dionisiaca
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
sîni de ceară./ Aleluia,/ dinspre Pogor spre Cetățuia..." (Misiva po(d)goreană). Alteori e fantomatic dionisiaca: "Prietenii vin și se duc./ Unul bea vin, altul soarbe ceai alpin,/ celălalt gusta din toate cîte puțin// Umbrele se ridică în zori din țarina/ mîna de mînă -/una respira, alta inspiră, cealaltă îngheață/ cu mască mortuara a zilei de mîine pe fata// Toți sînt prietenii noștri/ și fiecare al nimănui,/ cu altarul gurii nevăzut, amărui" (Arhivele ochilor). Specific orientată în majoritatea cazurilor, se îndreaptă
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
pînă acum. Santiago spune că a murit, și în cuvintele lui se aude parcă un răsuflat de ușurare: "ăM-au omorît, mătușa Weneă, spuse. Se poticni de ultimă treaptă, dar se îndrepta imediat. ăĂ avut chiar grijă să-și scuture țarina de pe măruntaieă, îmi spuse mătușa Wene. Apoi intra în casa lui pe poarta din spate, care era deschisă de la ora șase, si se prăbuși cu fața în jos în bucătărie." Mai există un element important pe care românul lui Marquez
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
-ntr-un barometru/ vremea de ploaie" (Prin artere-mi circulă vedenii...). Pînă la urmă, e degajata civilizația obscură a materiei însăși, imanenta ei enigmatic organizată, înflorita într-o grație umbroasa: "uite/ pămîntul că un melc/ cum își scoate coarnele//prin țarina reavăna/ i-o sănătate-n univers numai noi/ lirici bîjbîim// apele cresc repede/ frunză decade/ copacul adună cercuri lumești/ norii deasupra încuviințează/ trecerea toamnei// ți-ai lăsat privirea-n jos/ părul mătăsos și moale/ ispitele// totul în univers știe ce
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
caz la caz, de suflet și simțire). Asta cînd nu travestesc întortocheat și imprevizibil referiri absolut neproblematice la realitatea pedestra: nu-mi pot explica în alt fel un pasaj aiuritor că acesta - escortînd un splendid vers arghezian. (Cu aripa în țarina și în vis/ Strînge la piept comoara ta deplină...): Imaginile poeziei, conchide abrupt și categoric autorul manualului, sugerează decăderea albinei din specificul activității sale." Nu mai insist asupra complicațiilor produse de metaforă, prezentată abuziv și fără nuanțe că o figură
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
în viață, a fost �o arhivă viețuitoare� - ne închinam - că înaintea unuia că puțini, care au avut energia de a lupta pentru o cauză vitabilă și sfîntă - ne închinam pioși că într-un templu și ne rugăm să-i fie �țarina ușoară�, ușoară că viețile multora, pe care mîna lui îi ajutorase". Peste cîteva luni, în octombrie 1919, îl va evocă, tot într-un necrolog, pe prietenul său mai în vîrstă, poetul și publicistul A. Steuerman-Rodion. Acest poet minor, care a
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
prieteni sau străini; lua parte la ele. Avea din plin impresia frumosului, se înduioșa ușor, uneori cu greu putîndu-si stăpîni lacrimile". Cînd venea la Bădăcin, primul drum era la mormintele celor dragi, apoi poposea la îndrăgită lui grădină, numită Dealul Țarinei, unde se produceau struguri și fructe, întotdeauna plăcute inimii lui, mai des prefăcute în vin și vinars, pe care le primea, cu dragoste, în damigene la București. Să observ, în treacăt, ca conflictul acut din 1908-1910 între oțeliți și pasiviști
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
meschine sau capricioase. Vor deveni adevărate individualități, Evenimente. Havel are dreptate. Ocidentul nu are nevoie de noi profeți, de noi imagini, de noi imnuri postmoderne să răsune în catedrale. Se cere însă urgent o operație radicală de arheologie culturală. Din țarina economismului și multiculturalismului, să fie recuperat Chipul întinat al democrației spiritualizate. Spre deosebire de "multiculturalism", care a creat modelul identității de grup, democrația transcendență mondializata va crea un nou individualism. Individul liber nu va mai fi considerat un "signifiant", o funcție, o
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
al lui Lord Byron în Grecia reprezintă cîntecul de lebădă al unui înfrînt: Ca și bardul care cade, mori și tu cu arma-n mînă/ Aici moartea niciodată nu-spăimîtă pe eroi/ Caută-ți un loc în care să rămîie-a ta țarină/ Și repauz-te apoi"14). Bardul Gr(ădiște)anu (Gr. Gellianu) lasă la 1 august 1876, arma criticii literare să cadă în lumea uitării, pentru a se consacra studiilor juridice și politicii. Bun orator, este ales deputat și senator, membru onorific
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
pornografic în sens literar. La sfîrșitul romanului se poate citi ceva de-a dreptul senzațional, unic: o listă de izvoare. Din care citez: Ion Stăvăruș, Povestiri medievale despre Vlad Țepeș Dracula; Ida Schottec, Metale și pietre prețioase; Henry Troyat, Teribilele țarine; Mihail Constantinescu, Doctor la oameni de seamă; Rath Vegh Istvan, Istoria culturală a prostiei omenești; Jean Oakes, Cartea parfumurilor. Cu alte cuvinte, documentația, backgroundul. Ce să fie asta? Un gest de mare scriitor, probabil. Dar de ce nu ne-a indicat
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
memorii orientate de la început în jurul unui sens indicat în prefața autoarei: necesitatea de a comunica, de a iubi și a mărturisi iubirea, prietenia, frumusețea vieții dincolo de toate vicisitudinile destinului. Iar această necesitate s-a manifestat cîndva în relațiile speciale dintre țarina Ecaterina și Diderot sau dintre Flaubert, George Sand și Turgheniev. O tradiție pe care anul 1917 a reușit să o distrugă și pe care Nina Berberova încearcă s-o reînvie scriind despre ea, despre prietenii celebri și mai puțin celebri
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]