185 matches
-
creată pentru a ațâța pe nemulțumiții din Basarabia. Vintilă Brătianu considera cu luciditate că „crearea unui stat român între Rusia și noi” va permite dezvoltarea în URSS „a unei vieți naționale românești” (59). Tiraspolul în alfabet latin Moștenirea lăsată de țarism era înfiorătoare: populația agramată, școli de limbă maternă lipsă, conștiința națională stinsă, oamenii în mare parte neștiind de unde se trag și cine sunt, limba la condiția de limbă păsărească (60). Demn de menționat că în RASSM i s-a spus
TOTUL DESPRE TRANSNISTRIA de VIOREL DOLHA în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344364_a_345693]
-
țaristă și cu Anglia ar fi periculoasă pentru viitorul românilor. Pentru I. Slavici, ca și pentru C. Stere, regimul țarist din Rusia era un simbol al asupririi și brutalității. Apropierea lui I. Slavici de Austria se datora și repulsiei față de țarism. Scriitorul condamna dualismul austro-ungar, dar avea încredere în împărat, care putea fi o frână în politica de deznaționalizare a guvernelor de la Budapesta . Pentru mulți ziariști onești, I. Slavici era considerat mortul între vii și ziarul nu prea avea trecere în
LEGĂTURILE LUI IOAN SLAVICI CU PRAHOVA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364750_a_366079]
-
românești, începând cu ocuparea Crimeii de către ruși (1787), vecinătatea rusă devine cel mai mare și mai dezastruos pericol pentru Țările Române, mai ales că „Niciodată, preciza K. Marx, situația internațională nu a fost atât de favorabilă planurilor de cucerire ale țarismului ca în 1762, când marea curvă Ecaterina a II-a s-a urcat pe tron”. Rusia, printre multe altele, obține un „hatișerif” de la sultan, prin care i se permitea să se amestece în toate treburile principatelor, ea venind, de la Marx
Cum s-au comportat rușii și ungurii / Karl Marx despre români () [Corola-blog/BlogPost/339980_a_341309]
-
bisericească de după Primul Război Mondial, mai ales că încă se mai vehiculează ideea că atunci a avut loc un "rapt" neloial făcut de Biserica Ortodoxă Română pe seama unei Biserici-surori. 3. Schimbări în viața bisericească dintre Prut și Nistru după prăbușirea țarismului În perioada 19-25 aprilie anul 1917, a avut loc la Chișinău, sub președinția Arhiepiscopului Anastasie, "Adunarea extraordinară a clerului și mirenilor din Eparhia Chișinăului", care trebuia să se pronunțe asupra viitorului Bisericii Ortodoxe într-o Basarabie care, deocamdată, se dorea
CÂTEVA CONSIDERAŢII ISTORICE DESPRE MITROPOLIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A BASARABIEI – TRECUT, PREZENT ŞI PERSPECTIVE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344962_a_346291]
-
să radă scîrboșenia de pe perete? Cine-o mai vede? Prefectul, oricum, nu. Și cîte, cîte altele! Zorii suficienței leneșe să-i căutăm, unde? în chiar zorii bolșevismului, între salvele de tun ale Aurorei? Cînd bestiile isterizate de Lenin au sugrumat țarismul și au deschis calea comunismului internațional, Rusia mai păstra încă la sînul ei prunci răzgîiați în ale artei, sugînd țîță maternă, dar cu ochii larg deschiși la biberonul Occidentului. Candizii Malevitch, Chagall, Kandinsky și mulți alții ca ei, unul din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pentru o corectă înțelegere a rolului eliberator al Rusiei, el trebuie însă limitat la subminarea și slăbirea dominației sau stăpânirii otomane și, în acest sens, la eliberarea creștinilor numai de sub jugul Porții, dar în interesul, cu întinsă durată istorică, al țarismului. Or, tocmai comunitatea de religie cu popoarele creștine din Imperiul Otoman a oferit politicii țariste avantaje de care Austria a fost văduvită cu deosebire din momentul în care prozelitismul ei catolic a devenit în Estul continentului o politică practică de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
naționale de aici și s-a străduit să aplaneze contradicțiile dintre naționalități. În ceea ce privește Imperiul Otoman, cuvintele lui Dembinski spun totul: „bun polonez sau bun turc = două expresii... sinonime”. Pentru a fi bun polonez sau bun turc „trebuia să fii inamicul” țarismului. După cum se știe, străduințele lui Czartoryski de a înlesni închegarea unei alianțe a naționalităților în sud-estul Europei au eșuat în 1848, în vreme ce constituirea unui front antițarist, al cărui pivot să-l formeze Turcia, s-a lovit, din motive lesne de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Otomană, în forma în care se exercitau ele atunci, constituia un motiv de reticență pentru români în relațiile lor cu polonezii și dacă acea reticență nu s-a agravat este tocmai pentru că principala primejdie la adresa revoluției române venea atunci din partea țarismului. După intrarea trupelor țariste în Moldova, revoluția română era din nou direct și iminent amenințată. Și românii și polonezii au depus mari strădanii pentru a preveni această lovitură mortală pentru cauza revoluției. În iulie 1848, M. Czajkowski s-a adresat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Potocki Adam Czartoryski i-a cerut lui Golescu un memoriu în chestiunea averilor mănăstirilor închinate cu gândul că, înmânat capitaliștilor englezi, ar putea da unele rezultate. Șeful partidei aristocratice polone opina ca românii să pună pe primul plan apărarea față de țarism; accentul activității să fie mutat în țară, „pe lucrul” cu tineretul; această sarcină să fie încredințată lui N. Bălcescu, singurul în măsura să o înțeleagă. În sfârșit, Adam Czartoryski adăuga unele idei esențiale ale concepției sale: Biberstein (Budzynski) să gândească
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
etc. În privința politicii externe a României, A. D. Xenopol era pe deplin conștient de poziția delicată a țării noastre, așezată într-unul din locurile sensibile ale confruntării dintre marile puteri. El socotea, și pe bună dreptate, că rivalitatea între Habsburgi și țarism a salvat fie și o parte a poporului român, de unde și înțelepciunea ce se cerea în conducerea politicii noastre externe. Salvarea ființei noastre naționale impunea, după părerea lui A. D. Xenopol, să ne sprijinim „pe formația cea mai puternică”, și din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
masă de cunoștințe, pe care i-o bănuim, într-o operă masivă și închegată consacrată crizei orientale. În numeroase lucrări se află răspândite informații și argumente menite să demonstreze caracterul relațiilor româno-ruse, efectele lor pozitive, dar și țelurile acaparatoare ale țarismului. Mai presus de toate, însă, N. Iorga s-a oprit cu vădită plăcere asupra relațiilor româno-franceze în epoca luptei pentru Unire. Această preferință poate fi explicată și prin profunda admirație pe care o avea Iorga pentru Franța. Dar, limitându-ne
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
altfel, reforma din 1861, care a marcat trecerea Rusiei din orânduirea feudală în cea capitalistă, a fost precedată de o situație revoluționară și a fost pusă în practică pe fondul aceleiași situații revoluționare. Pe de altă parte, politica externă a țarismului între <anii> 1825 și 1861 nu poate fi explicată fără a se lua în considerare trăsăturile caracteristice ale raporturilor internaționale în ansamblul lor, fie și numai pentru faptul că, odată angrenată în ele, a fost constrânsă la decizii dictate și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
eliberare socială și națională, cu mișcările democratice și de emancipare, în general. În structura feudalo-autocratică a statului rus stau și forța și slăbiciunile politicii sale externe. De la analiza acelei structuri au pornit Marx și Engels în studiul politicii externe a țarismului. Cea mai întinsă și închegată examinare a temei o datorăm lui Fr. Engels, care, între decembrie 1889 și februarie 1890, a elaborat studiul Politica externă a țarismului rus. Fără să ia în considerare toate determinările interne ale politicii externe țariste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
analiza acelei structuri au pornit Marx și Engels în studiul politicii externe a țarismului. Cea mai întinsă și închegată examinare a temei o datorăm lui Fr. Engels, care, între decembrie 1889 și februarie 1890, a elaborat studiul Politica externă a țarismului rus. Fără să ia în considerare toate determinările interne ale politicii externe țariste, studiul nu e mai puțin o profundă disecție în materie. După cum se știe, Marx și Engels au atribuit expansiunii țariste în est unele rezultate pozitive pentru popoarele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Jaxartes, făcând din Rusia o țară mare, puternică și temută și deschizându-i calea spre dominația mondială”. Engels explică unele împrejurări ale tăriei și slăbiciunii politicii externe țariste: „În ochii publicului vulgar - patriotic, laurii victoriilor, ciocnirile succesive, puterea și grandoarea țarismului compensează cu prisosință toate păcatele lui, toate actele de despotism, nedreptatea și samavolnicia; înfumurarea șovinistă îl despăgubește cu prisosință de toate loviturile de picior primite”. Rusia - spune Engels - este tare numai în apărare, datorită imensității teritoriului; în atac este slabă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de toate loviturile de picior primite”. Rusia - spune Engels - este tare numai în apărare, datorită imensității teritoriului; în atac este slabă, iar în ofensivă rezistă numai cu aliați; „numai împotriva unor adversari net inferiori ca, de pildă, Turcia și Persia, țarismul duce război de unul singur și, în acest caz, nici nu mai trebuie să împartă cu nimeni prada”. La mijlocul secolului al XVIII-lea, „această țară omogenă, inexpugnabilă, avea ca vecini exclusiv țări care, aparent sau în realitate, erau în declin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
abandonând pretextele eliberatoare, dădea următoarea definiție chestiunii orientale: „pentru Rusia, toată chestiunea faimoasă a Orientului se rezumă în aceste cuvinte: de care autoritate depind strâmtorile Bosfor și dardanele ? Cine este deținătorul lor ?”. Este de la sine înțeles că politica externă a țarismului nu putea să nu se afle în centrul atenției istoriografiei sovietice. În această materie, ea a parcurs mai multe etape, începând cu cea a totalei negări și condamnări până la justificări derivând din invocarea „rațiunii de stat” sau a „interesului de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cuceririlor țariste fiind ignorat sau plasat cu totul periferic. A. V. Fadeev dezvoltă ideea că Rusia, fiind mai înapoiată pe scara evoluției sociale, a suferit mai puțin influența contradicțiilor fundamentale între capitalismul în ascensiune și feudalismul muribund, ceea ce a îngăduit țarismului să acționeze decisiv împotriva forțelor sociale progresiste nu numai în Rusia, ci și pe arena internațională, politica externă a Rusiei înfățișându-se, cu adevărat, ca o prelungire a politicii interne reacționare; țarul nu se gândea la eliberarea națională a popoarelor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pretinsul rol de apărare jucat de puterile apusene. În această din urmă privință, istoricul sovietic ține în mână atuuri justificate, numai că s-ar cuveni să nu piardă din vedere că, în epoca la care ne referim, orice înfrângere a țarismului echivala în Europa cu o defecțiune a reacționarismului. Firește, politica externă țaristă nu poate fi redusă la aria ei de manifestare europeană. Iată de ce este utilă precizarea făcută de N. S. Kineapina că Asia centrală nu a ocupat un loc
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de N. S. Kineapina că Asia centrală nu a ocupat un loc central, asemenea Orientului Apropiat, în politica externă țaristă, și că de-abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a slăbirii poziției internaționale a țarismului și a dezvoltării capitalismului în Rusia, a crescut și interesul pentru Asia centrală. Acesta nu înseamnă că expansiunea țaristă în acea direcție nu și-ar fi urmat cursul, numai că ea nu s-a aflat până după războiul Crimeii în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se spune că, după 1815, Rusia a jucat un mare rol în relațiile internaționale, străduințele claselor posedante de a dezvolta feudalismul în spațiu activizând politica externă în prima jumătate a secolului al XIX-lea, pentru ca, după războiul Crimeii, când rolul țarismului a slăbit, guvernul rus să continue politica de lărgire a piețelor externe și să participe la împărțirea lumii. Cel puțin prima parte a acestei formulări ni se pare simplistă și în bună măsură inexactă. Politica poloneză și cea balcanică a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a slăbit, guvernul rus să continue politica de lărgire a piețelor externe și să participe la împărțirea lumii. Cel puțin prima parte a acestei formulări ni se pare simplistă și în bună măsură inexactă. Politica poloneză și cea balcanică a țarismului pot oare să-și găsească explicația în extinderea pe orizontală a feudalismului ? O altă problemă fundamentală a politicii externe țariste între <anii> 1825 și 1861 este cea a confruntării cu mișcările de emancipare națională a popoarelor, mișcări ce urcau către
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Rusiei nu putea ignora interesele Imperiului său în libera navigație prin strâmtori. La Alexandru I au prevalat primele considerente, dar ecuația s-a modificat sub urmașul său, Nicolae I. Potrivit opiniei unor istorici, A. V. Fadeev ar fi exagerat slăbiciunea țarismului în acțiunile diplomatice și militare în anii crizei orientale redeschisă în 1821. Credem că observația este valabilă numai pentru diplomația lui Alexandru I. G. L. Arș sublinia cu deplină îndreptățire că, odată cu venirea pe tron a lui Nicolae I, activizarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fi pus capăt conflictului cu Iranul. În descifrarea diferendelor ruso-iraniene s-ar cuveni să plonjăm adânc în istorie și să luam în considerare și inserția concurenței engleze în regiune. Oricum, în prim plan s-a aflat politica expansionist-colonială a țarismului. Marx observase că Rusia a pătruns în Persia, pentru prima dată, sub Petru I, dar fără urmări imediate și că, prin pacea de la Ghiulistan (1813), țarul Alexandru I a răpit Persiei 12 provincii situate în cea mai mare parte la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe care l-a jucat „cauza română” în apropierea franco-rusă (1856-1859) și încercarea de dizlocare a sistemului de alianțe stabilit în anii războiului Crimeii. Lucrarea noastră învederează, sperăm, și o convingere mai veche, și anume: deși recunoaște caracterul reacționar al țarismului (cu întregul său regim diriguitor-despotic în toate planurile), istoriografia sovietică continuă să privească politica sa externă nu cu ochii Leningradului, ci cu cei ai Petersburgului. Iași, 30 octombrie 1980 L. Boicu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]