1,198 matches
-
în rezolvarea cine știe cărei dispute locative, în obținerea vreunei mult râvnite aprobări, făcând bine turmei pe care o păstorea și oricui apela la el. Pe Mârzea la început îl intrigă personajul, cum spuneam, îl intrigă și oarecum îl amuză, prin înfățișarea țeapănă și aerul vetust, devenind apoi o problemă pe care neapărat trebuie să o dezlege. Îl urmărește pe preot sau pune pe alții să o facă, îl caută el însuși la biserică sau îl însoțește prin cartiere, se lasă antrenat în
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
gurile în formă de o, / primitivi și naivi/ în tabloul lui Douanier Rousseau." Sînt, în fond, niște balade descusute și lăsate să pice, pe care le-ar putea înghiți, fără să mestece prea mult la ele, ,biografii" anilor noștri. Mai țepene își țin vîrsta poeziile din Boala de origine divină (1970, nu 1972, cum apare în antologie...). Pe ele nu prea ai cum, fie și uitîndu-te numai la cuvinte, să le miști în timp mai la dreapta: Cînd vine prietena albă
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
povestea, scrisă de o tînără femeie, despre copilăria-tinerețea unei femei. O fetiță, de fapt, care vrea să crească întîrziat, dacă se poate deloc, să nu treacă în pielea fostei colege de joacă, deja măritată, a mamei îmbătrînind dinăuntru, a mătușii țepene și nevricoase. Este nuanța, trasă în tușă fină, care ține departe un roman cu temă riscantă de excesele regretabile ale literaturii de gen. Nimic exaltat, bovaric în imprimarea pe bandă a unei vieți care nu duce lipsă de constrîngeri. O
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
repede la el, dar nici el nu mai are putere și, incapabili să se bată cu minimum de vigoare, cad amândoi peste ceilalți războinici, care se dau la o parte, tot mai slabi, fără chef. Unii, culcați, sunt atât de țepeni, încât e greu să-ți dai seama dacă mai sunt încă în viață. Ulise însuși simte că-și pierde curajul, dar nu-și poate permite. Troienii, repetă, de fiecare dată cu tot mai puțină convingere, pot ieși în orice moment
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
parterul casei lor și al celei de alături. Înaintând tot pe dreapta străzii urmau câteva case mai mici, apoi o curte lungă cu gardul vopsit În albastru , unde locuia doamna Iutzi, o coafeză foarte cochetă care-și flutura din mersu-i țeapăn un păr blond platinat , totdeuna aranjat impecabil. Arăta ca scoasă din cutie la orice oră o Întâlneai, iar noi, copiii, o urmăream cu simpatie și curiozitate fiindcă lăsa În urmă un parfum de violete ce ne amintea de primăvară. Era
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
avea de ce să se dezbrace. Iar dacă se dezbrăcase nu avea de ce să treacă de perdeaua ce despărțea cele două familii plimbându-i-se pe sub nas de parcă ar fi știut că dumnealui nu doarme, ci ține ochii întredeschiși și capul țeapăn cât să nu o sperie. Și nu era vorba de o trecere rapidă prin cameră ci lent, cu încetinitorul. Ba chiar cu un stop cadru prelungit! Probabil că, dacă și-ar fi ales alt traseu prin cameră și alt loc
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
vîrste, cu părul tapat și lipit de fixativul Farmec, cu rotunjimile scoase în evidență de fustele plisate de tergal, cu picioarele presate în pantofii cu vîrf Louis Quinze, și de bărbați trupeși, cu ceafa îngroșată și fălcile lățite peste gulerul țeapăn, întins de balene, al cămășii. Toți păreau că-și țin fără efort ochii goi pironiți pe masa, învelită în roșu, a prezidiului, doar ea, un biet animal sălbatic închis într-o cușcă, cu nerăbdarea zvîcnindu-i în glezne și palmele inerte
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
agitat ce seamănă cu respirația unei sticle de șampanie o privesc fix în ochi are naivitatea unui țânc prins cu mâța-n sac / așchii de lună îmi atacă imediat zona mâloasă a nervilor sar ca ars direct pe burta întunericului țeapănă și catifelată / o apuc de plete și-o balansez ca pe-o păpușă gonflabilă nici țipenie de coasă prin jur asta mă înfurie și mai rău o trag spre mine o înalț un pic peste un nor obez și-o
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
în șir indienesc-furnicesc, din mușuroi în mușuroi, silențioase, robace, amestecate de-a valma cu melcii bătrîni, cu rîmele portocalii, cu șerpii, cu cîrtițele neprihănite și cu duhurile necurate. se deplasau spre țeluri dulci, definite de ouăle albe, cărate, datorită instinctelor țepene, spre protectori joviali. Iarba albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni organizaseră fatale capcane tremurătoare
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
am putea? Cum am putea sta de vorbă ca să vorbim? ape curgătoare pînă la capătul pămîntului care și-au devorat toți peștii munți orizontali și vulturii lor striviți de pașii oamenilor nori săpînd galerii subterestre aidoma cîrtițelor și noi deasupra țepeni înfoiați gesticulînd cum surdo-muții. Poezia Cuvinte jucîndu-se cu alte cuvinte așa cum pisica cu șoarecele. Semn de carte Niciodată văzduhul n-a fost mai curat decît tremurînd deasupra mlaștinii cum flacăra deasupra unei lumînări. Vom mulțumi Vom mulțumi vom părăsi împovărătoarele
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
-o înapoi, că nu putea să vîndă doar una, trebuia perechea!... eu o pusesem în bibliotecă și mă mîndream cu trofeul... iar Cici, acum, în ultima bancă a amfiteatrului, zîmbea nostalgic... da" nu-i o "nostalgică", Doamne ferește!... și Roxana sta țeapănă, pe urmă s-a și ușchit... n-am mai zărit-o... îmi place la nebunie cum graseiază, ca și Cici!, la telefon... îți tot vine să dai telefoane... da "nu despre asta vroiam să vorbesc... pormă, după lansare, unde au
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
Mă angajasem, mă prinseseră în evidență, cu nume, prenume, locul nașterii, renașterii, data părăsirii lichidului amniotic, călduț, paradisiac... cu tata, mama, căsătorit, necăstorit, copii, păpădii, fluturi, melci... De fapt, presupunerile, zvonurile, lăbărțările se înmulțiseră enorm. Ditamai raftul cu volume cartonate țeapăn deținea orice: zidul de bolovani de rîu, bătut de lumină, împrejmuindu-mi copilăria pierdută pe malul Nistrului, alipită imensului necunoscut... cantonul de la Merișani, cafeneaua (unde se juca biliard!) din Curtea de Argeș, pavilioanele C.F.R. din Ciceu, halta din Belcești, casa dărăpănată din
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
o țineam intr-a mea. Pînă la urmă, i-am dat drumul. Brațul înțepenise deja, si ieșea dintre frunzele moarte că brațul unui înecat care cere ajutor. Amorțita de frig, m-am ridicat cu greu și am început să merg, țeapăna, spre casă. Luminile de la ferestre se stinseseră. Percheziția se terminase. Cu inima bătînd să-mi spargă pieptul, m-am întrebat ce rezultat avusese. Aveam să aflu în curînd. Ajungînd la zidul dinspre grădină, am aruncat o privire precauta în curtea
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
propriei vieți. Desigur, așa este. Dar să nu uităm că opera celor mai mari scriitori e, de fapt, un jurnal! Întrebați-l (eu am făcut-o!) pe Dinescu!!! Și ca să fiu galant și pur, îmi scot pălăria albă de pai țeapăn, mă înclin cu bastonul subțire sub braț și-i sărut mîna incomparabilei doamne Sonia Larianovna! Cu stimă odobesciană, Emil Brumaru 17 VII-980
Apoi cît de trist am fost by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14195_a_15520]
-
mare, zăritu-l-am pe dulful Korin stînd singur pe țărm, gol, mirosind a rom, ca un marinar din Pireu. Dar cînd să-l ating și să-i cînt la ureche, văzut-am copitele nepotcovite și coada-nfoiată și coapsele-i țepene de faun. Cine să fie, oare, bărbatul acesta pe jumătate tap, cu trupu-i smead, cu barbă de harap? Hai, Kore, du-te, atinge-l, momește-l, sucește-l și isprăvește-l, de e bărbat cu-adevărat va ști, la rîndu-i
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
ritmic și sacadat direct din șolduri, printr-o lege a dinamicii articulare ce scăpa explicațiilor fiziologice. Pășea sacadat, aruncîndu-și picioarele în față într-o atitudine ambulatorie de mers militar, și totuși impresia pe care o lăsa nu era de balerină țeapănă și rigidă, ci de zbatere silnică a unei ființe căreia lumea fizică în care trăia îi pusese condiția nemiloasă și aspră de a se deplasa printre oameni în modul chinuitor al posturii bipede. Tălpile și le repezea înainte cu același
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
care se desfiră și se-adună, trase-strînse de potriviri de sunete, la plușuri epice, pe care te lungești de plăcerea unei istorii poetice a poeziei, de la beauté avant toute chose, și la petice de catifea sau de piele, portrete concentrate, țepene, deși stofa lor e vorba. De toate găsești, în mica prăvalie de antichități din familie, "cînd o ușă/ deschide-se ca o copertă." Cartea, ilustrată de autor, mai puțin un crochiu al Miei Foarță și două desene ale lui Daniel
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
în 1920, Averescu era cel mai popular om politic din vechiul regat. Poate mai ceva decât Cuza! Nu prea era apreciat de Palat, se bucura de o constantă bănuială din partea lui Brătianu și Știrbei. Avea un stil scorțos. Spinarea prea țeapănă nu-i permitea plecăciuni. Și totuși a fost chemat la palat. Ferdinand îl considera un gentleman. Au fost alegeri. De astă dată, excepțional de libere. Partidul averescan a ieșit cu o majoritate zdrobitoare, și... sinceră. Acum, îi spunea generalul iubitei
File de istorie (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10599_a_11924]
-
învăluie teama. * Machiavelli se îmbrăca în cel mai de preț costum al său, cel de ambasador, și scria în picioare între sfeșnicile aprinse. * Mitropoliții și cronicarii noștri luminați oficiau tot drepți, în strane, între lumânări, iar bărbile lor, dimineața, erau țepene de picăturile cerii pe firele sure. * Faulkner a scris Pe când trăgeam să mor, pe o mască de sudură, în vacarmul unei uzine - zgomotul și furia... * Hemingway scria tot în picioare, la un pupitru înalt, în poziția unui vânător de lei
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
actorii îi provocau emoții: „În «Orologiul Kremlin», la final, eroul îl repara și striga: Auziți! Și orologiul suna. Odată n-a mai sunat. Zice actorul încă o dată: auziți! Nimic...Fug la sonorizator...și îl găsesc dormind cu capul pe masă, țeapăn de beat“. Timpul fericirii... la trecut Care-a fost cea mai fericită epocă a Teatrului Național Timișoara, îl ispitesc, ca să-l pun în încurcătură. Nu ezită: „cam prin 1967-1970, era ceva de nedescris. Aveam și matinee, aveam două spectacole sâmbăta
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
stăpînit decît acela -, Creangă se încîntă să îngrămădească puhoaie de sinonime ori de consonanțe, înșiră nume de ustensile și de produse ale industriei domestice, încropește versuri și jocuri de cuvinte, visează la chiolhanuri și cultivă istorisirile deochiate, doldora de picanterii țepene. Ca ființe umane ori sub deghizări animaliere, personajele lui pun mereu la cale un praznic de pomină: capra plîngîndu-și iezii devorați de lup, Ivan Turbincă făcînd guleai cu dracii în iad, cele trei nurori înainte de a-și ucide soacra ori
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
replică...; sau ce constatare ar face un roman de-al nostru, simplu; ...ce-ar zice, de pildă, nea Gogulică din Vergului, frizer de meserie, dacă ar avea răbdarea de a citi ambele scrisori, si mai ales pînă la capăt scrisoarea, țeapăna și ea, a împăratului... Nea Gogulică, pe care îl cunosc de mult, ar face așa: "Uite-al naibii, neamț, i-a zis-o" (papei). Și oricît m-aș sili eu să nu fiu ordinar, n-aș rezista să nu spui
Scrisoarea Împăratului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17805_a_19130]
-
bunătatea care va caracterizează și veți lua măsurile pe care le impune situația de față. Exprimîndu-mi sentimentele de devotament și de respect față de Maiestatea Voastră, mă rog lui Dumnezeu să așeze deasupra dumneavoastră și a mea acoperămîntul indurării sale." * Text țeapăn și din care răzbate, ultragiata de protestanți, autoritatea declarat universală a Șefului spiritual al religiei romano-catolice, precum și infailibilitatea Să, străveche. Ce vremuri!... Împăratul Henric al IV-lea mergînd desculț prin zăpadă pe jos la papă Grigore al șaptelea să-l
Scrisoarea Papei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17836_a_19161]
-
în ultimii zece ani, un dezabuzat hobby mediatic din revenirea, iar și iar, fără zăbavă și fără speranță, la dinozaurii cu picamere, seceri și ciocane, urcați cîndva, în epoci de aur, pe nobila arhitravă neoclasică a Universității ieșene, și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor care ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos? De asta-i arde unui rector, acum? Nu vedeți ce...? Dar mozaicul de pe Prefectură (fost comitet județean de partid)? Ce emblemă luminoasă, cu
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
decenii în limba română: "Cu spaimă pieptănându-mă în loc de frunze/ bărbați uscați parcă-mi cădeau din par/ eram atât de tânăra încât pe buze/ surâsul mi-era frate râsul văr// oglindă se-nrosea că fata mare/ scaune mieunau, pisicile deveneau țepene/ mi-era dor de tine că de o eroare/ adormeam îmbrăcată în roșu - sămânță de pepene// cu spaimă pieptănându-mă în loc de frunze/ bărbați uscați parcă-mi cădeau din par/ eram atât de tânăra încât pe buze/ surâsul mi-era frate
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]